8,846 matches
-
la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe o vale îngustă, fără apă, un fel de povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Nicolae Bălcescu, al doilea mare bulevard, Ștefan caută să fie cât mai aproape de el deoarece l-ar putea pierde așteptând mai mult în coloană, schimbarea culorii semaforului. Din fața Teatrului Național,după sensul giratoriu, necunoscutul virează dreapta intră pe o stradă îngustă, puțin aglomerată și în dreptul unui bloc cu cinci nivele oprește, iar de pe bancheta din spate coboară blonda. Este clar își spune el, Ștefania este lângă șofer, însemnă că ea îi este mai apropiată decât cealaltă. BMW-ul își continuă deplasarea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ieșind în fiecare dimineată pe scările străjuite de statui cu fruzele toamnei pe trepte. Nebunie curată, să odihnim în grădina luxuriantă ca niște peisagiști ai norocului luminați de argintiul apelor din lac, sânii tăi să alerge fără constrângere pe aleile înguste împrumutând arome exotice stăpânite de zei. Referință Bibliografică: Nebunie curată / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEBUNIE CURATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383462_a_384791]
-
întâlnesc pe actrița Cristina Stamate și mă număr printre cei care trăiesc toate acestea! Actriță la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, Cristina Stamate își împlinește dorința de a juca pe scenă, neajungând să simtă că spațiile pentru artiștii mari sunt înguste. Trupa de la Tănase încorporează artiști de toate vârstele fizice - spiritualicete, artiștii nu au vârste. Între cei mai tineri, actrița nu se crede pierdută, iar cei mai tineri nu se consideră naufragiați în această alături de colegii mai în vârstă. Cristina Stamate
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
spre cartierul Tătărași. Auzisem de această denumire de cartier dar nu aveam habar unde este ca zonă , sau direcție. Tramvaiul a trecut pe străzi largi, cu blocuri înalte și elegante, construcții vechi având o arhitectură impresionantă, dar și pe altele înguste, unde casele erau modeste, unele destul de degradate, ceva firesc pentru marele orașe de la noi din țară, unde se văd pregnant nu numai urmările cutremurului devastator din 1977, cât mai ales neglijența condamnabilă a edililor din majoritatea orașelor. Pe la amiază, după ce
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă privești cu zâmbetul prins între două cuvinte, dincolo de el sunt eu, cuibărită-n freamătul simțirii, pe țărmul cocorilor răniți de timp. E atât de îngust hotarul dintre răsărit și apus, dintre leagăn și bocet... ți-aud neputința de-a înfrânge răscolirea adâncului să nu-mi tulbure nălucirea tomnatică a unui dor rămas neîmplinit. în răgazul dintre două gânduri amare, mic sălaș peste care se țese
ÎN RĂGAZUL DINTRE DOUĂ GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383568_a_384897]
-
timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
de cuvânt ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ. Tăișului din coasă nu-i pasă, are-un gând și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând. Vis Legat la ochi am rătăcit în munți Pe o cărare-ngustă și pustie Și tălpile-mi gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
primele luni, chiar un an, doi, e o bucurie să fii mereu atât de aproape de ființa iubită. Mergi la bucătărie, corpul e atât de aproape de cea sau cel drag. Nu te poți certa pentru că nu ai unde dormi, iar spațiul îngust te obligă să privești de aproape în ochii celuilalt. Dragii mei, nu sunt mulțumită, viața voastră e cam înghesuită. Delia, dragă, eu îți propun să vinzi casa bunicii, casa în care ai locuit și te-ai simțit atât de bine
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383113_a_384442]
-
prioritizez nițel #firstworldsproblems. Am devenit, însă, din ce în ce mai puțin tolerantă cu ipocrizia. De la antifumat și parandărăturile industriei pharma, la CSR gone mad, și, în episodul de azi, Coaliția pentru familie. Care, după ce se screme să schimbe definiția familiei după mintea lor îngustă, are acum o problemă și cu un film de animație, Beauty and the Beast, care are, da, asumat de Disney, o scenă întrucâtva gay-friendly.
by ruxandra predescu [Corola-blog/BlogPost/92308_a_93600]
-
moarte, fusese plătit tot de Tine, undeva într-un loc și un timp uitate de lume. Mi-ai cerut doar inima, și imediat mi-ai servit de pe tava de argint a universului, jugul și sarcina Ta. Cărarea e dreapta și îngustă - dar nu mi-e limpede, nici lină - călcând prin iadul acesta zilnic și necruțător. Doar mâna Ta se întinde spre mine de la o vreme, străpunsă - și mă mângâie pe frunte. UN GLAS ÎN NOAPTE În țara ce fără de grijă se
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel! O viață are omul, ferice de el! Oțetul uitarii în burete tu țese-l și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel. Cărarea îngustă, prea grea îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
vrednici" prin noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim împărtășania fără a o raporta la întreaga viață ca rațiune a ei, și, de asemenea, ca putere a transformării vieții, că intrarea inevitabilă pe "cărarea cea îngustă" a nevoinței și a strădaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastră ci cu întreaga noastră ființă, a ajunge la pocăință - care ne deschide ușile împărăției - acestea reprezintă adevăratul sens și cuprins al pregătirii noastre pentru Sfânta Împărtășanie. Este
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
tot mai mică, riscând să-ți pierzi, deodată, echilibrul. Perseverați, verificați-vă puterea de a survola cerul, acolo unde se zămislește deplinătatea. Acolo este locul rezervat geniilor. Acolo nici cu gândul nu ajungeți, pentru că orizontul vă e aproape și e îngust, iar voi credeți că știți totul. Încetați, așadar, să-i mai etichetați drept nebuni pe cei care s-au înălțat acolo unde voi, cu inconștiență, vă și credeți, oameni smintiți ce sunteți! Dacă nu vezi, înseamnă că ești orb. Dacă
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
și umbre procesate mental. Îți dai seama, să vezi mirosul unei păsări, exclamă el cu ochii pierduți undeva dincolo de dealurile ca niște cocoașe de animale preistorice care se întindeau până la Mediterana. - Ieri am mers cu Sharon în Akko Atika. Străduțe înguste, pestrițe, invadate de un mozaic de oameni. Într-o sută de metri auzi toate limbile pământului, accentele nativilor graseiază franceza, cântă italiană, se semețesc în spaniolă sau modulează cu o rostogolită eleganță aceleași cuvinte pe care bătrânul Will le lansa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
de la Sâmbăta (Țara Făgărașului), sau ale lui Ștefan cel Mare și Sfânt, postbizantine, din Bucovina și din Moldova de Sus. Cu sau fără voia autorului, sunt, toate, cărți ezoterice, ale căror tâlcuri profunde rămân, aproape exclusiv, la îndemâna inițiaților. Așadar, spirite înguste, puțin cultivate, ignobile, ne-iubitoare de spirit românesc -, FERIȚI-VĂ! Cărțile scrise de Dorin Uritescu, intuindu-vă ignoranța, vă pot fi atât de nocive, letale chiar, încât vă ...mușcă, vă ...mănâncă (,,Săriți că ne mănâncă pe toți!” - era strigătul ultim
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
când nimeni nu se mai aștepta la așa ceva! L-am revăzut așadar, privea cu un aer de nedumerire apa aceea negricioasă, străduindu-se parcă să distingă ceva în adâncul ei. Mi-a atras atenția pălăria lui cadrilată, cu boruri foarte înguste, cum nu se prea purta pe la noi. „Uite, întinsese mâna, după ce ne-am bucurat de revedere, casa mea pe acolo era, cu porumbeii ei și cu...” Nu mai putuse continua ce voia să spună, căci i se pusese un nod
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
o locomotivă cu aburi a fost păstrată într-un jalnic muzeu în aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice, te apucă plânsul. Dar la Umileni se pare că lăcomia a dat pe dinafară și tot ce a fost de valorificat s-a vândut, sub ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
celor ce poartă de grijă persoanelor sus-puse, indivizi mărginiți în genere, dar pătrunși întotdeauna de importanța misiei lor. Că urma să fie luat la întrebări de noul sosit, nu încăpea îndoială, noroc că ele se formulau cu încetineală sub fruntea îngustă, îmbrobonată de sudoare a argusului confruntat cu o situație neprevăzută. Nu contenea, în surescitarea lui, să-și treacă dintr-o mână în alta o sticlă de Citro, al cărei conținut efervescent i se revărsase peste degete. Și atunci, cu intuiția
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
un buzunar ascuns În interiorul hainei. Oameni Înarmați, În spatele ușii lui, la acea oră. Cât timp se scursese de la dangătul clopotului care dăduse stingerea? Se simțea dezorientat. Căută cu privirea un semn care să Îi redea sentimentul timpului, Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se lângă ușorul ferestrei. Își ținu răsuflarea, Încordându-și auzul spre a surprinde cel mai mic zgomot. Dincolo de ușă, zăngănitul continua, ca și când soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din fericire te-ai oprit la vreme. Lui Dante i se păru că surprinde o notă falsă În Îngrijorarea lui. Îl dădu la o parte cu un gest brusc al mâinii și se lipi de perete, străbătând cu grijă traseul Îngust de-a lungul prăpastiei. Putea desluși limpede micul grup de bărbați Înarmați care stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt. Parcă Încercau să lumineze o figură din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi aflat deja, la fel ca baba din piață. — A intrat cineva În chilie? Întrebă el. — N-am văzut pe nimeni. Dar ușa nu e supravegheată. Vino, Îți voi arăta unde locuia meșterul Ambrogio. Chilia era situată În fundul unui coridor Îngust care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndreptându-se către logia de la Orsanmichele. Căruțele negustorilor de stofe se opreau În acel loc pentru a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să poată străbate străzile mai În voie. Rolul său de prior al Florenței Îi conferea dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]