4,549 matches
-
cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie, care a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie, care a spus că soțul ei fusese înmormântat cu verigheta, iar ea o voia înapoi. Voia să știe dacă o luasem noi, la autopsie. I-am spus că noi nu aveam nici un bun al decedatului, dar că voi suna la cimitir. Iar ei nu îl îngropaseră încă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
accidentul. Marty e furios. Au încercat să-l incinereze pe individ, iar el are țevi de plumb în el ... De câte ori trebuie să-ți spun, omule? Folosește lemn! — Doamnă Weller, spuse Marty Roberts. Cred că ar fi mai bine să-l înmormântați din nou pe soțul dumneavoastră. Se pare că nu aveți altă opțiune. — Adică, în afară de a mă duce la poliție. În legătură cu oasele furate. Nu pot eu să vă spun ce să faceți, zise el. Dumneavoastră va trebui să decideți care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
profitau adesea de situația ei. Primii ei ani fuseseră o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic din ceea ce știa că era. Se afla pe un tărâm sub care nu odihneau morții ei și numai gândul de-a fi Înmormântată În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impostor. Era o crimă ca un cârpaci să se atingă de acele stânci? Dar nu pentru o crimă venisem acolo? Vroiam să-mi ucid trecutul; să-l ucid amintire cu amintire, să-l transform într-un stârv și să-l înmormântez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altfel îți cioplește piatra de pe mormânt cineva căruia i-ai fost simpatic. Pune omul puțină inimă în meseria lui”. Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraculos. Fiecare și-a ales locul unde ar fi vrut să fie înmormântat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucându-mă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormântat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormântasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o incertitudine, un sentiment de rătăcire. Frații din primele generații făcuseră În așa fel Încât să fie Înlocuiți fiecare „de un succesor demn“, dar „ei stabiliseră să țină secret... locul Înmormântării lor, și nici până astăzi nu știm unde sunt Înmormântați“. La ce anume se făcea aluzie? Ce anume nu se știa? Cărui „mormânt“ Îi lipsea adresa? Era evident că manifestele fuseseră scrise pentru că o anumită informație fusese pierdută și se făcea apel la cineva care, Întâmplător, ar fi cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o dată Îmi fusese sustrasă răsplata, ținta. Suna William. Eu scriam În umbră, pentru el. — O să-ți spun cum să te răzbuni, mi-a șoptit Soapes, și În ziua aceea s-a dat pe față drept ceea ce era: un abate bonapartist, Înmormântat de secole În celula aceea secretă. — O să ieși de-aici? l-am Întrebat. — If... Începuse el să răspundă. Însă pe urmă apoi tăcu. Bătând cu lingura În perete, Într-un alfabet misterios pe care el Îmi mărturisi că-l primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o muncă pasionantă“, am spus. Și În acest timp mă gândeam la lucrul acela viu care palpita În vintrele Liei. M-a străbătut un gând rece ca gheața: dacă acel Ceva ar muri, mi-am spus eu, vreau să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela, pentru că Salon tocmai vorbea trăgând spre sine o creatură stranie cocoțată pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amintit de ziua aceea, când Belbo arătase spre vechiul dulap care conținea, cum zicea el, așa-zisa lui opera omnia, sau așa-zisele juvenilia. Poate că Belbo scrisese ceva ce nu se putea găsi pe Abulafia, iar acel ceva era Înmormântat aici, la ***. Nu era nimic rezonabil În presupunerea mea. Un bun motiv - mi-am zis - ca s-o iau de bună. Deocamdată. M-am dus să-mi reiau În stăpânire mașina și am venit aici. N-am mai găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și de proze din adolescență. În adolescență, toată lumea a scris poezii, apoi poeții adevărați și le-au distrus, iar poeții slabi le-au publicat. Belbo era prea dezabuzat ca să le salveze, prea lipsit de apărare ca să le distrugă. Le-a Înmormântat În dulapul unchiului Carlo. Am citit timp de câteva ore. Și timp de alte câteva ore bune, până În momentul de față, am meditat asupra ultimului text pe care l-am găsit, când era gata-gata să renunț. Nu știu când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aveau să mai vadă, exista riscul ca războiul să se termine peste o lună. Totuși, fuseseră și morți. Printr-o Întâmplare cumplită, cei doi morți erau din San Davide, un sat mai sus de ***, iar familiile lor cereau să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la maică-sa că a murit ăla bătrânul. Când am auzit, am început să plâng și eu, și soția. Sor-mea ne-a dat banii, bagaj ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
banii, bagaj ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la sor-mea iar. Și îl iau doar pe copilul mic. L-am lăsat pe cel mare la treabă după mort, era muncă, erau pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îngrijit rănile. ― Tu știi bine că am dreptate. ― Tocmai că nu sunt convins, Galilei. Moartea lui Socrate ne-a învățat, poate, mai mult decât filosofia lui. Și amintește-ți ce s-a întîmplat imediat după aceea. Cadavrul nu era încă înmormîntat când Atena se revolta împotriva celor care provocaseră procesul și condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să dea un lemn celor trei acuzatori ca să-și aprindă focurile. Meletus a fost lapidat. Anitus exilat. Dovadă că prin moartea lui Socrate adversarii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morții. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaș. Îl învinovățeau că n-a procedat ca un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
s-a lăsat mai prejos. - Chiar dacă mi-a fost soț, nici eu nu vreau să zac alături de el și de concubina lui. Din ziua aceea, pentru a se da rotunzi, niciun om din Pavia n-a mai vrut să fie înmormântat la San Giovanni. Drept care preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și care, urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș face libații și aș ridica o stelă în amintirea ei. Cel puțin eu am supraviețuit ticăloșiei fraților mei și o dată cu nașterea acestui fiu, zeul tatălui meu îmi arată că nu voi muri uitat. Dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poziția de copil care vine pe lume și am stat cu ea toată noaptea. La revărsatul zorilor, am dus-o să se odihnească într-o peșteră pe un deal care privea înspre mormintele regilor și ale reginelor. Fiii ei au înmormântat-o cu colierele și inelele ei. Fiicele ei au pus acolo fusul, vasul ei de alabastru și alte lucruri care îi plăceau. Dar trusa de moașă nu avea ce căuta în cealaltă viață, așa că a rămas la Shif-re, care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]