2,895 matches
-
asculți al lui tumult. O clipă-ai poposit în palma obosită, trupul te-a strâns în pumni și te -a ținut aproape, în brațe soarta te-a luat , să te păzească de viața care-ar vrea să te îngroape. Penița înmuiată în sânge și pelin a scris cu litere de focuri peste ceață, că peste trup și suflet ai încuiat destin și le-ai unit cu foc o clipă, cât o viață . Copacul sufletului Se plimbă sufletul pe-o aripă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la Început ce fel de băieți sînt aceia și cu ce se ocupă ? — Da. Cum mă apropii eu, se schimbă la față și o Întind. Nici n-apuc să scot o vorbă. RÎse șmecherește și dădu ușor din umeri. Își Înmuie, pe furiș, buzele În bere. Iar stăteam În fața perdelei lămîiatice și Încă nu se Întunecase. Camera era inundată și ea de o lumină lămîiatică. Doar hainele negre de doliu nu mergeau aici... parcă fuseseră luate dintr-un album de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pînă cînd sunt solicitate. Nu e neapărat o regulă, dar merge... lucrează mînă-n mînă cu mandatarul. Ați vrea s-o Întîlniți pe Saeko, nu? — Ești de-al casei? — Nici vorbă. Ce salariu credeți că am? Spre seară s-a mai Înmuiat frigul, poate și pentru că se Înnorase. VÎntul Încetase, dar s-a lăsat ceață, parcă priveai totul printr-un geam aburit. Luminile de pe stradă se topiră una-n alta... Magazinele de pe strada principală se pregăteau de Închidere dar de Îndată ce am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge. În timp ce Încercam să scot petele cu o cîrpă din bumbac pe care mi-a adus-o ea și pe care am Înmuiat-o Într-un vas cu apă, i-am explicat pe scurt ce s-a Întîmplat. Prefăcîndu-mă că-mi era mai rău decît se părea, i-am adus la cunoștință informația Îngrijorătoare pe care mi-a dat-o paznicul de la parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care să le dea peste bot când au chef, să le mai rupă un dinte, o șiră. De, se mai defulează omul. Femeilor lor li s-au așezat bine gărgăunii emancipării în cap. Le e frică și li se cam înmoaie mâna, că protestează și îi bagă la gherlă. Atunci, ce să facă? Mai dau câte o raită la triburile de retardați, mostly eastern. Își racolează câte o băștinașă care pică pe spate că devine occidentală și scapă de sărăcie. Decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împricinați se confruntau cu tăcerea judecătorilor și în felul acesta urcau spre tavan și dincolo de el, stâlpii unei spiritualități a cărei origine venea din vechimea civilizațiilor latine. Nimeni nu-și dădea seama. Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură... Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile și toamnele erau scurte, irizate în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar de rezervă. E cu conștiința împăcată că a slujit în primul și al doilea război. Cât despre ce se întâmplă acum, e convins că se va sfârși într-o zi, dar se întreabă când și cum? Căldura de vară înmuie, spre prânz, asfaltul curții. Rex aleargă de colo, colo, a înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam în curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu câte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceri, nu primești. (Și chiar și așa nu funcționează întotdeauna.) Mai întâi trebuia să-l găsesc, și banca asta era o clădire destul de mare. Și, dacă reușeam să-i dau de urmă, ce-ar trebui să fac apoi? Să îmi înmoi degetul în cafeaua lui și să-l sug sugestiv? De îndată am eliminat această posibilitate. A) Cafeaua fierbinte ar putea să topească lipiciul de la unghia mea falsă, lăsând-o să cadă și să plutească în ceașcă asemenea unei aripioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
loc în șa la un moment dat. De ce n-ai face-o acum când sunt și eu aici să am grijă de tine? Nu aveam de ales: ori mă urcam în taxi, ori luam avionul înapoi spre Irlanda. Cu genunchii înmuiați de frică, am urcat. Pe drum, Rachel mi-a vorbit despre tot felul de lucruri - lucruri care nu aveau de-a face cu nimic, dar care îți luau gândul de la altele. Vedete care slăbiseră. Care se îngrășaseră. Care își pocniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tine, o să-ți transmit negreșit. —Mulțum... Am amuțit pentru că, fără nici un avertisment, tot corpul i s-a încordat și ochii au început să-i sticlească. Oh, oau, primesc ceva pentru tine chiar acum. Ce zici de asta? Mi s-au înmuiat genunchii. Văd un băiețel blond, a zis. Poartă o pălărie. E fiul tău? Nu, nu e fiul tău, e... nepotul tău? —Nepotul meu, JJ. Dar trăiește. —Știu, dar e o persoană importantă pentru tine. Mulțumesc că-mi spui ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să ajung mai devreme. Anna, e vorba de ceva foarte important. Dacă te sună cineva, o femeie pe care n-o cunoști, nu vorbi cu ea, Anna, nu vorbi cu ea înainte să ajung eu. Oh, Doamne. Mi s-au înmuiat genunchii și m-am prăbușit pe scaun. Leon greșise și eu avusesem dreptate. Asta era ceea ce așteptasem. Mi s-a făcut greață. Dar eram calmă. Nu mai depindea de mine. Aș fi putut să-l sun pe Kevin și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din făină, apă și sare, un miros îmbietor pentru cei aflați la capătul unui marș lung. Pe lângă mirosul de pâine se simțea un altul, mai greu. — Ceapă, usturoi și praz - Valerius adulmecă aerul. Aș mânca o strachină întreagă. — Eu aș înmuia în sos multă pâine. — Cum fac soldații. Ceapa, usturoiul și prazul țin departe bolile. Ăsta-i medicamentul soldaților. O rație bună de dimineață... Ai s-o primești și tu. — Eu? O să-l rog pe fratele meu să te înroleze. Titus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de cei doi, când rețiarul îl lovi cu tridentul pe secutor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice până la cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
până nu le mai rămăsese nimic să-i dea. Cam pe atunci, foamea devenise atât de chinuitoare că părea un animal uriaș care-i dădea târcoale. În mintea ei, vinetele creșteau enorme, mov și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bălăngănindu-se umilitor de capătul unui băț. În ce hal se dăduseră în spectacol. O mulțime care aclama se strânsese să asiste la distracție. Numai că băiatul de la Hungry Hop tratase întreaga situație cu o asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână întreagă, nu? Îi aruncă un zâmbet strălucitor și drăguț și apoi se întoarse pentru a face o plecăciune către mulțimea care îl felicita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se aplecă pe fereastră,cu un megafon, ca să strige: — Marș dublu. Dați-i drumul. Soldații, dându-și seama că erau observați în mod misterios de mai sus de pe deal, săreau ca broaștele și, confuzi, se împrăștiau în direcții greșite. Oarecum înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu plastic. „Luni“, scria, „ceafa și urechile. Marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acestă ultimă noapte a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care mai târziu se va umple de riduri și care întotdeauna îți dădea senzația că te poți baza pe el. Ceea ce era ironic, având în vedere profesia lui. Ei bine, de data asta vorbesc serios. Fără voia lui, i se înmuie vocea. Nu poți încerca să înțelegi cât de greu este pentru mine, Sam? Trăiesc cu Daphne de patru ani. Și știu că nu m-ai lua la tine dacă o părăsesc. — Sigur că nu. Nu sunt făcută pentru viața casnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ales unul australian, care trebuia să fie ceva special. Era OK. Sunt mai degrabă adepta vinului la cutie. Chelnerul ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-am simțit neliniștită. Stând lângă Sebastian așa de formal, amândoi bine îmbrăcați (da, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
izbucnit. Chiar și o persoană insensibilă ca mine și-ar fi dat seama că discuția nu se îndrepta spre ceva bun. —Uite, am continuat, am sunat ca să ne împăcăm. Ce înseamnă o ceartă-două între prieteni? Vocea lui Tom s-a înmuiat puțin. — Mă bucur că ai sunat, Sammy. Cum merg lucrurile? — Eh, mi-o trag cu un bancher de investiții pe care-l cheamă Sebastian și locuiește în South Kensington, pentru început, am spus nepăsătoare. Pe vremuri - al naibii, adică acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]