2,611 matches
-
și prin relațiile sale cu semenii, individul își poate satisface pe lângă celelalte trebuințe sociale și pe cea de realizare de sine, de afirmare a capacităților și a abilităților sale. Psihologii umaniști au ajuns la concluzia că omul are o tendință înnăscută de a crește. De când se naște, el este angajat într-o continuă dezvoltare. Forța fundamentală care motivează ființa umană este tendința de (auto)actualizare, de împlinire a tuturor capacităților și posibilităților organismului (în limitele eredității sale). Potrivit lui A. Maslow, trebuința
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura continuității legale sau tradiționale; ea sfărâmă instituțiile, repune în cauză
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înclinațiilor. În cazul particular al picturii, ea este o sociologie a "ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda operele, de a sesiza semnificația lor. Deși este întotdeauna trăită, (re)prezentată ca "înnăscută", și deși relația dintre amator și operă are loc prin încântare, ea este rezultatul unui efort de inculcare. Astfel, capacitatea de a vedea un obiect în afara funcției lui, ca formă pură (ceea ce numim "privire pură" sau "artă pentru artă"), este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al jurnalului Liberul schimb și, în ciuda slăbiciunii vocii sale, nu a ezitat să vorbească în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de puternică, încât auditoriul uita imperfecțiunile oratorului, aplaudând stilul scriitorului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în decursul evului mediu au corupt arhitectura, muzica, pictura, această nație care au înveninat viața popoarelor învecinate, care le-au trădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, această nație cu înnăscut instinct de viclenie și tîlhărășug, aceasta să fie conducătoarea Orientului? Dar vom uita oare identitatea și atavismul caracterului? Oare neapolitanii, de mii de ani colonie grecească în Italia, și-a pierdut caracterul? Nu sunt tot lași, mincinoși, înșelători, hoți precum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
său, precum și fiecărei încrețituri a feței sale, abia atuncea își cunoaște averea și e artist. El mînuie persoana sa proprie ca pianistul un piano, ca violinistul vioara. De aicea se vede totodată că importanța mijloacelor e secundară alăturea cu talentul "înnăscut". Precum un virtuos în violină va cânta totuși bine c-o vioară rea, astfel au existat artiști mari cu organ slab, mici de trup și cu fețe neînsemnate. {EminescuOpIX 275} Dar până la accentul etic și în comparație cu acesta, cel logic este
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fie, într-o credință iluzorie în autosuficiența școlii, exclusiv factorii interni, fie, într-un psihologism naiv, doar variabilele individuale. Violența în școală nu poate fi redusă la violența urbană, la o "criză" intruzivă provenită din cartier sau la o violență înnăscută, naturală și oricum fatală. Ea apare într-un context și, dacă se cuvine să ținem cont în același timp de variabilele sociale și individuale clasice, trebuie examinate și variabilele care explică în interior climatul școlar și victimizarea. Este una dintre
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
De unde întemeierea unei pedagogii a îndreptării, care va domina mult timp istoria educației occidentale, până în secolul al XIX-lea, cu toată contestarea de către unii medici și filosofi. De altfel, putem crede că ideea naturalității violenței infantile, fixată în cadrul unei agresivități înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră a limbii și gândirii, "vârsta rațiunii", care decide asupra unei împărțiri radicale ce constă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tot mai mult o țară de spiritualitate cu o mulțime de oameni spirituali, așa cum a spus directorul general la sărbătoarea întreprinderii. DOAMNA KOVACIC: Cum adică, oameni spirt-ualiți? DOMNUL KOVACIC: Spirit... oameni cu spirit, pentru că la noi totul are o solidaritate înnăscută în trup. Peste tot se cântă muzica austriacă și lumea e înconjurată de teatrul austriac, spune directorul meu general... care este un neamț. DOAMNA KOVACIC: Da, da... nemții, ăștia știu ceea ce trebuie să știe. Nemții se pricep la toate. (Sună
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vicios" (Herz 1950: 157). Sistemul autoapărării dă naștere unei spirale a competiției, care își propune să asigure fiecărui actor individual un grad cît mai mare de securitate, dar produce în ansamblu insecuritate: aceasta este celebra dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
preta mai bine unei înțelegeri științifice a disciplinei. Pentru Morgenthau, caracteristica dominantă a relațiilor interna-ționale, conflictul, derivă în ultimă instanță din natura umană. Mai mult, o serie de behavioraliști au mers pe aceeași cale în ce privește asumpția metafizică a unor instincte înnăscute ale puterii. Încercînd să ridice disciplina relațiilor internaționale la nivelul de știință, aceștia au preferat conceptul aparent mai empiric al dilemei securității. Al doilea avantaj este că dilema securității, consi-derînd cauza fundamentală a războiului ca fiind strict internațională, contribuie la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la ville et l'espace rural" ("acestea sunt teritorii unite din punct de vedere geografic, cultural și economic, care reprezintă o comunitate de interese și, în unele cazuri, arată o solidaritate reciprocă între oraș și sat"). Pasqua, ca un iacobin înnăscut, era preocupat de reafirmarea rolului statului central și de reîntărirea rolului prefectului asupra creării de pays (ținuturi). În mod ironic, în ciuda intențiilor iacobine ale lui Pasqua, unitățile de tip pays identificate de DATAR, cuprinse între 350 și 450, adesea corespundeau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tentative, ele fiind totdeauna deschise întrebărilor și chiar respinse. Nu există în știință adevăruri ultime, sacre, intangibile. Spre exemplu, la începutul acestui secol, mulți cercetători sociali au acceptat descoperirile criminologului italian Cesare Lombroso (1911) conform cărora unii oameni sunt "criminali înnăscuți", genetic inferiori ființelor umane și fac parte din tipul uman primitiv. Datele empirice ale lui Lombroso, deși nu erau colectate sistematic, demonstrau acest punct de vedere. Astăzi, cercetătorii sociali recunosc că crima este un produs al învățării sociale și al
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai lungă de timp, arată în mod tipic o dezvoltare intelectuală săracă și o rată înaltă a dificultăților de personalitate. Efectele izolării sociale ilustrează cu dramatism nevoia ființei umane de socializare. Studiile întreprinse arată că ființele umane au o nevoie înnăscută de interacțiune cu alți oameni, lucru care se realizează în procesul socializării. Noii născuți sunt dependenți de alte ființe omenești pentru: (1) satisfacerea nevoilor fizice de bază fără de care ei nu pot supraviețui și, (2) satisfacerea nevoii de interacțiune fără de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de impactul masculin asupra lor, nu ele sunt cele care creează traume.715 Eroul este feminizat de circumstanțe, destin sau de slăbiciunea înnăscută, și descoperă că strategiile pe care le-ar putea folosi să se elibereze din această condiție nu fac decât să 710 Ibidem, p. 3. (trad. n.) 711 Ibidem, p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care am ajuns când dezbatem probleme despre infinit”2. Cum se produce, potrivit teoriei lui Lamprias, entuziasmul profetic?tc "Cum se produce, potrivit teoriei lui Lamprias, entuziasmul profetic ?" Teoria lui Lamprias se poate rezuma astfel: există În suflete o facultate Înnăscută (dynamin symphyton) - aceea de a prevedea viitorul -, dar care e ascunsă. Un suflu profetic (pneuma) care iese din pământ exercită o influență asupra Pythiei și asupra acestei facultăți pe care ea o deține. Dacă Pyhtia manifestă dispoziția necesară (krasis) pentru
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se formează, ține și de o categorie, și de alta, dar prin propria sa natură este impară 1. Așadar, deoarece natura sensibilă și corporală se află divizată În mai multe părți printr-o serie necesară a alterității, care Îi este Înnăscută, s-ar fi cuvenit ca primul număr al acestor serii să nu fie nici primul număr par, nici primul număr impar, ci un al treilea număr, compus și din paritate, și din imparitate,În așa fel Încât să apară ca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Drucker. Pentru el este esențială ideea că orice activitate merită luată în seamă dacă se materializează într-o valoare adăugată, dacă aduce bani. Opinia sa rămâne valabilă atâta timp cât fetișizarea rolului pieței este valabilă. A avea spirit managerial este un dar înnăscut sau, eventual, o abilitate dobândită prin educație și formare. Lipsa de spirit antreprenorial poate duce adesea la pierderea unei bune oportunități de afaceri, iar folclorul economic este plin de asemenea istorioare. Din fericire, forța științifică a economiei le ridiculizează! Privind
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de impactul masculin asupra lor, nu ele sunt cele care creează traume.715 Eroul este feminizat de circumstanțe, destin sau de slăbiciunea înnăscută, și descoperă că strategiile pe care le-ar putea folosi să se elibereze din această condiție nu fac decât să 710 Ibidem, p. 3. (trad. n.) 711 Ibidem, p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și creativitatea. Asta Îl face adesea mai puțin disponibil pentru cei din jur, iar obligațiile cotidiene Îl plictisesc cumplit: vrea să fie liber. Evenimente: Dacă există un talent real, dacă dinamismul creator inerent acestui aspect se Întemeiază pe anumite capacități Înnăscute, personalitatea poate exploda În sensul bun al cuvântului. Aceasta se traduce printr-o conștientizare sau reconștientizare a identității, apoi prin dobândirea independenței, a autonomiei. Rezultatele acestei independențe sunt cele care fac ca tranzitul să aibă uneori o reputație proastă. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]