1,466 matches
-
în 2014, cinzeci și nouă de ani de la dispariția lui George Enescu, acest spirit hărăzit de Dumnezeu, care ar putea unifica din punct de vedere spiritual, chiar și după moarte, acest neam pe care l-a iubit și l-a înnobilat cu genialitatea sa. După acest pretențios preambul, mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în preajma celui de al doilea Război Mondial, compozitorul a donat președintelui Consiliului de Miniștri al României la acea vreme o sută de mii de lei pentru apărarea Țării? Este firesc să i se cunoască astăzi doar creațiile prin care își înnobilează spiritual neamul pe care l-a servit cu toată ființa sa. Mai este evocată uneori și prodigioasa și inegalabila sa memorie sau neobositul său spirit. Se cunoaște că se odihnea, după cum el însuși mărturisea, de muncă tot prin muncă, trecând
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea fi citită cum trebuie, doar când vreun motor sărea din șuruburi și se opreau automat toate. Pe pânza roșie stătea scris: „Munca îl înnobilează pe om“. O jumătate de an a strâns Vasile B. la șuruburi străduindu-se să-și fixeze privirea pe lozinca aia, iar când a reușit, și-a dat seama că e aproape surd. Și că textul nu era complet. Dac-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
străduindu-se să-și fixeze privirea pe lozinca aia, iar când a reușit, și-a dat seama că e aproape surd. Și că textul nu era complet. Dac-ar fi fost, ar fi trebuit să suporte unele precizări: „Munca îi înnobilează pe oameni, dar pe cei mai mulți îi îndobitocește“. La lichidare, când Vasile B. a fost întrebat de ce lasă el o slujbă atât de ușoară și plăcută, a răspuns mai mult pentru el: „Din cauza lozincii“. De ce le e milă săracilor de bogați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări, pasiuni, succese, dezi luzii, spaime, intuiții, angoase și bucurii. O viață schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost vreodată - grefierul acru al propriului destin. Prezența ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Darie Novăceanu nu au sfârșit în uitare și dispreț public, ci au promovat, prin grija noului stăpân, în posturi de ambasadori. Tot un fel de demnitari, ca și cei care au urmat cariere politice, doar că în plus au fost înnobilați cu titlul de excelență. O categorie și mai numeroasă este a acelora care au avut sau au continuat strălucite cariere în mass-media. Ar trebui să ne amintim că Paul Everac a fost, după revoluție, președintele Televiziunii Române, același Everac care, în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creionato întrun poem intitulat Elogiu, pe care îl reproduc parțial: O carte citită / Cu răbdare și interes / Pentru ai pătrunde / înțelesurile, / a fost și este / o îndeltnicire plăcută / și folositoare / pentru cei ce doresc / săși lărgească orizontul cunoașterii / și săși înnobileze sufletul. / Inspirata butadă argheziană: / Carte frumoasă, / cinste cui tea scris / este un elogiu / adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. / Din îndepărtate vremi, / cărțile au însoțit / viața oamenilor, / leau fost sfetnic / și călăuză, / leau luminat mințile / și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe poarta școlii acesta să se detașeze de necazurile și grijile familiale sau gospodărești, de obligațiile sau dregătoriile obștești și să se dedice total, cu mintea și sufletul activității didactico-educative. Dumitru Dascălu a știut să-și onoreze și să-și înnobileze profesia cu flacăra nestinsă a conștiinței, cu valorificarea maximă a calităților sale spirituale și morale, cu totala dăruire și dragoste pentru prestația didactică. Profesionalismul de fațadă sau de paradă, supraestimarea calităților personale, orgoliul nesusținut de temeinicia muncii i-au fost
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
afectiv dintre diriginte și clasă, și invers. O întrebare firească apare în legătură cu dobândirea și exercitarea statutului de diriginte. Există secrete care stau la baza succesului în munca educativă de profesor-diriginte? Da! Răspunsul afirmativ vizează acele însușiri ale dascălilor care sunt înnobilați cu această răspundere, însușiri ce țin de latura intimă, invizibilă a personalității lor, și care le asigură disponibilitățile psihice pentru a se dărui muncii de educație. În această latură a activității didactice, educația, nu poți acționa numai cu mintea, așa cum
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fac doar câteva referiri la vârsta de aur a copilăriei și adolescenței, la anii școlarității care alcătuiesc o etapă fundamentală ca importanță în viața fiecărui om. Folosită cu maximă chibzuință și eficiență, în această perioadă este cultivată mintea și este înnobilat sufletul, într-un cuvânt, acum se conturează personalitatea elevului. Cunoștințele dobândite prin muncă asiduă și educația primită în cei 12 ani de școală sunt valorile inestimabile cu care adolescentul pornește în viață. Dar școala nu-i poate oferi viitorului absolvent
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
realizat turnee și a concertat în toate centrele muzicale din țară și peste hotare: Italia (1981) și Polonia (1985). Prin îndrumarea atentă, distribuirea gradată și adecvată a rolurilor solistice a contribuit la formarea a numeroase personalități muzicale românești și a înnobilat din punct de vedere muzical Iașul cultural. În cele peste 3200 de concerte à capella și peste 90 de concerte vocal-simfonice a abordat un vast repertoriu aparținând tuturor etapelor culturii muzicale universale și a școlii noastre de compoziție. A inițiat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
prefața catalogului Expoziție de pictură și grafică românească, le descrie ca fiind „redate într-o gamă cromatică ce denotă frecventarea asiduă a unei tradiții picturale de înaltă calitate“. Pentru pictura românească contemporană, alături de foarte puțini alți pictori, Adrian Podoleanu a înnobilat acuarela ca mijloc de exprimare, așezând-o alături de celelalte tehnici considerate majore și imbatabile. Arta lui se înalță pe un fond de aleasă cultură plastică, unde se întâlnesc lecțiile de rafinament și subtilitate cromatică, primite de la maestrul Catul Bogdan, cu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
viitoarele iubiri tumultuoase, cum stă bine sângelui nostru latin. Parafrazând un roman în vogă cândva, aș îndrăzni să afirm că, în urmă cu vreo trei decenii, prin romanul Ziua magnoliilor viscolite, Constantin Munteanu ne-a spus că "așa s-a înnobilat oțelul fostei industrii grele românești" și, din dragoste și ură, solidaritate și indiferență deopotrivă, s-a decantat aurul sufletelor noastre zbuciumate, ale celor care am populat Gulag-ul României anilor '70-'80. Acum, el ne-o repetă, republicându-l. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din Herman și Dorothea lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
călători - veniți din Europa Luminilor - ne asigură, dimpotrivă, de lipsa de ospitalitate a localnicilor față de străini. Iată, de pildă, mărturia unui contemporan cu Dimitrie Cantemir, un ofițer german din armata suedeză a lui Carol al XII-lea, Erasmus Heinrich Schneider (Înnobilat ulterior von Weismantel). Redactând În 1713-1714 (cam În același timp cu Cantemir) o Descriere a ținuturilor moldovene, el a introdus și un capitol intitulat „Sunt neprietenoși și nepoliticoși cu străinii” : „La Început [moldovenii] nici nu voiau să ne primească În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
binevoitoarele aprecieri, dar și de nuanțatul „demers”, cum spune noua critică, al expunerii. Primiți, odată cu mulțumirile mele călduroase, viguroasa, încă, strîngere de mînă a octogenarului (eheu fugaces!) Șerban Cioculescu </citation> (2) Constantin Ciopraga „Nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează” Scrisorile primite de-a lungul a peste trei decenii de la Profesorul Constantin Ciopraga (12 mai 1916, Pașcani - 2 februarie 2009, Iași) au, în primul rînd, particularitatea de a fi aproape egal de scurte: cele mai multe, de la opt la zece rînduri. Spațiate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care le-am răspîndit. În comportarea mea sufletească am ținut totdeauna la mare cinste delicatețea spirituală, care mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană. Dezavuez pamfletul și polemica indecentă. Sînt convins că nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează; și această noblețe, mai presus de blazoane, presupune puritate și generozitate. Dar văd că încep să filozofez... Nu-mi mai doresc decît timp pentru a încheia monografia Sadoveanu în forma ei amplă. Consider că înfăptuind acest gînd, îmi voi fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
garnizoana Focșani, fără alte complicații. Sentimentele noastre erau foarte puternice. La cei 25 de ani ai noștri eram apți pentru o căsnicie trainică pe baza puternicului sentiment al iubirii adevărate pe care omul o simte în viața lui și-și înnobilează comportamentul, grație acelei stări sublime pe care numai dragostea adevărată i-o poate oferi. Până la acea vreme am avut o scurtă perioadă de iubire, când eram în ultima clasă de școală normală, fapt care mi a înaripat gândurile și trăirile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
deformările cu tincturi molierești. Cei doi încearcă să îndrepte imaginea pe care oglinda contemporaneității o reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În contratimp cu epoca, Radu Stanca și Ion Negoițescu îl înnobilează pe Caragiale care trebuia să ofere nu o tipologie, ci o figură a unui clasicism peren incorporabil tradiției culturii europene. În Caragiale, firește, Liviu Papadima începe cu lectura clasi- cului Caragiale și ajunge la modernul Caragiale, relevând în „deformările” pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
verdeață, de case cu flori la ferestre, vesele, îmbietoare. Îmi voi aminti de culturile de hamei, imensele culturi care leagă satele și orașele; îmi voi aminti de ziua în care am descoperit generozitatea unui peisaj pe care omul l-a înnobilat, noi înnobilându-l la rândul nostru cu sunetele divine ale geniului universal. Seara am poposit într-un camping de lux, luând o casă de vacanță, din piatră și lemn unde ne-am simțit minunat și unde oricând am dori să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
case cu flori la ferestre, vesele, îmbietoare. Îmi voi aminti de culturile de hamei, imensele culturi care leagă satele și orașele; îmi voi aminti de ziua în care am descoperit generozitatea unui peisaj pe care omul l-a înnobilat, noi înnobilându-l la rândul nostru cu sunetele divine ale geniului universal. Seara am poposit într-un camping de lux, luând o casă de vacanță, din piatră și lemn unde ne-am simțit minunat și unde oricând am dori să ne petrecem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
felul în care singuri și-au improvizat spațiul de joc în curtea generoasă a amfitrioanei. Aici găsești șoproane, scări de lemn agățate în cui, mături de nuiele împodobind o prăjină, roți de car invadând un stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
n-au prea știut cum se procedează astfel încât încă din prima zi cei 8 pictori au trebuit să întindă pânzele pe șasiuri, să prepare cleiul de oase și emulsiile care au rostul de a grundui suprafețele ce urmează a fi înnobilate cu picturile lor. Lucrul acesta n-a deranjat pe nimeni, dimpotrivă, în foișorul din curte s-a creat o atmosferă veselă, glumele însoțind travaliul fieacăruia. Astăzi, a treia zi, pânzele încă nu sunt gata, dar fiecare nerăbdător să înceapă a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fel ca și Cătălin. Lucica Pușcașu își păzește motanul supradimensional, castrat și fără coadă. Cei de la mansardă au dispărut în ceață, cine știe pe unde, dar sigur lucrează pentru că altceva nu prea ai ce face. Este aici o atmosferă cehoviană, înnobilată de peisajul generos și liniștitor și punctată de mirosurile mâncărurilor îmbietoare pregătite de gazdele noastre. M-am așezat la masa din balcon, alături de Liviu și citesc sau scriu. Dacă intru în cameră sunt obligată să stau întinsă în pat și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]