1,321 matches
-
groase și stufoase și păr mult și mare în interiorul urechilor. Purta pantaloni de suman și opinci, așa cum era pe atunci. La moară nu ducea niciodată, că nu avea ce să ducă iar făină își făcea la râșniță. Iarna când se însera mergea pe la vecinii care aveau copii mici și se așeza pe un scăunel la gura sobei și începea să depene la povești, încât copiii stăteau cu urechile ciulite și ascultau poveștile lui Aron până se făcea miezul nopții, când el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
face scandal la om în timpul zilei de muncă, cei trei s-au sfătuit ca seara, la plecare, după ce acasă Cioabă le va face plata, să-l plătească și ei pe Lucache cu o ciolăneală de să-i țină minte. Se înserase bine când au plecat flăcăii de la Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau nu mai puțin de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ieșit și a plecat la cantonul lui în pădure. Când am văzut că a pornit-o spre canton, am luat-o cu vărul meu pe o potecă ocolitoare și am ajuns înaintea lui Ciolac aproape de canton. Cum afară era pe înserat și oleacă de ceață, că ploua mocănește, ne-am ascuns fiecare în câte o tufă, de o parte și de cealaltă a drumului și am așteptat prada. A cam durat ceva timp până când a ajuns. Ciolac era amețit și mergea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la poalele pantei din dreapta gârlei. Când s-a înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am mințit. Cu rusul nu te joci! Așa că ai grijă cum te miști când ai să te duci la cal să-i duci de mâncare și apă. Treaba asta am s-o fac doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine. Până atunci însă trebuie să te duci pâș-pâș până la Prispă crâșmarul, să aduci un strop de rachiu, că - asta n-am să i-o iert rusului - mi-o băut ultima picătură. Uite că se înserează. M-oi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar după ce înserează. Bine, Marandă. Bine. Până atunci însă trebuie să te duci pâș-pâș până la Prispă crâșmarul, să aduci un strop de rachiu, că - asta n-am să i-o iert rusului - mi-o băut ultima picătură. Uite că se înserează. M-oi duce mâine dimineață. Nici chiar dacă te rog mult nu te duci? Vezi, Toadere? Vezi? Rachiul ista se cam ține de tine Parcă eu nu mă țin de el? Mă țin, dar așa cam de la distanță - ca pe front
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a făcut stânga mprejur cât a putut de repede și a ieșit, dând un bună ziua scrâșnit. Cu mintea răvășită, a pornit spre casă, dar pe drum și-a tras de seamă și a cotit-o spre crâșma lui Prispă. Se însera. Simțea că din urmă vine 122 cineva grăbit. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea când a dat cu ochii de goarză. Ce-i cu tine, Cotârlă? Unde te silești așa? Veneam după matale. De ce? Ca să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la muncă niciodată. Asta-i bine. Așa că de marți te așteptăm la muncă... Când a intrat pe poarta casei, se înserase. Maranda îl aștepta nerăbdătoare să afle ce a făcut la târg. Ai umblat cu folos, Toadere? Apoi Dumnezeu mai are grijă și de cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14. Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, și a vindecat pe cei bolnavi. 15. Cînd s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: "Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut, dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mîncare." 16. "N-au nevoie să plece", le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roș-posomorît." Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? 4. Un neam viclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
De acest om pașnic, cinstit, muncitor și alcoolic, care-a mers la revoluție și s-a Întors de-acolo de unde se desprinde ideea că revoluția a fost făcută de miile de sugative disperate din fabrici și uzine se tem pe Înserat parveniții senatori, dați afară tot la revoluție din șantierul naval. Așa că nu-i de mirare că lui Fane i se pune gînd rău. Care i se și aplică, spre sfîrșitul filmului, prin Împușcare În inimă din elicopter. Între timp, cuplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moment dat, imediat după curbă, celesta creatură din Slobozia Începe să freamăte și intră-n coliziune cu ea Însăși: „Pe dvs. vă simt mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul poetului. La sfîrșit se ivește o caracterizare aflată sub semnul ovulului părăsit: „SÎnteți voinic și frumos - voinicul Tudor”. Femeia abia așteaptă să-i culeagă merele de aur. Deși par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această casă, de ce nu le aud niciodată nici gura, nici pasul, dacă nu cumva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greșit noi în fața lui Dumnezeu de o intrat diavolii în podul nostru? Să chemăm pe popă!” „Mai lasă. Să vedem...Poate pleacă singuri. Vrei să ne știe tot satul?” Uite așa ne am văcărit toată ziulica ceea. Când s-o înserat bine, am pus mâna pe pușcă și pe felinar și am urcat în pod, hotărât să trag în ucigă-l toaca... M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga, dar nici urmă de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tata, se-ntoarse în timp. În vremurile bune, pe când era copil, într-o seară de iarnă târzie, întunericul își dovedise supremația asupra zilei, alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
În timp ce se Îndreptau spre ușă, i-a mai aruncat portarului, peste umăr: ― Despre comportamentul dumitale voi avea grijă să afle și domnul director... Cât părea de sigur pe sine, la auzul acestor cuvinte, portarul s-a schimbat la față... Se Înserase deja și continua să ningă. Cu lumină pe chip și zâmbet cald, Despina privea la Lia, bântuită de tristețe Încă. ― Nu mai fi supărată, mami. Operația a decurs normal și tati este bine. A avut loc și contravizita și doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
m-au urcat pe un cal și, escortat de rus, am pornit la drum... Mergeam de trei sferturi de zi, dar nici pomeneală să se arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apus. ― Ce facem, Costache? Coborâm la prima stație sau?... ― Să așteptăm. Deocamdată se pare că suntem pe calea cea bună... A treia zi, În gara În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o aratat tot târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea. Au coborât și de pe creasta dealului au privit orașul punctat de luminile străzilor și, pe ici-colo, de ferestrele luminate. Mama Maranda și tata Toader ședeau unul lângă altul... Se minunau de frumusețea care se desfășura la picioarele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văzusem pe tata în vis, de parcă era realitatea cea mai clară. Pe acest fond sufletesc, după micul dejun, m-am așezat liniștit la masa de lucru aproape de fereastră pentru o mai bună luminozitate și între orele 9-13 am reușit să înserez eseul cu titlul: „Povești adevărate”, căruia îi fac loc imediat, după cum urmează: Astă noapte l-am visat pe tata, tatăl meu cel cu ochi albaștri în care se oglindea cerul senin al unei zile de vară. Da! L-am visat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clipa aceea avu impresia că ceva ieșise pe fereastră. O fi fost chiar singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]