1,882 matches
-
Răzui, etichetă și puse în eprubete eșantioane cu sânge din cadă, de pe scaun și de pe canapea, de pe perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny nu aprinse luminile. Lucră cu un pix-lanternă ținut între dinți. Încercă să depisteze eventualele amprente, irosind multe role și praf de amprentaj, și obținu urmele unei perechi de mănuși de cauciuc - foarte probabil ale asasinului - și o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față? — Nu. — Avea vreunul dintre ei vreo pasiune pentru animale? Nu, doar pentru alți tipi. Danny zise: — Cară-te de-aici! Apoi se cără el, iar puștiul se zgâi în urma lui. Întinderea de asfalt negru era acum goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel, într-o bluză de tenis și pantaloni de golf, veni spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam s-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ce conta, până atunci, era Întâlnirea. 30 august 1475, pasul Ghimeș, frontiera Moldovei cu Transilvania Trecuseră deja trei ceasuri de când cei doi se Întâlniseră. Ștefan promisese că, Înainte de căderea serii, vor fi ieșit din munții Tarcăului. După-amiaza aluneca Încet spre Înserare, dar Întâlnirea nu părea să se apropie de sfârșit. Voievodul Moldovei sosise pe la prânz, coborând de la Piatra Neamț spre valea Trotușului și intrând În munți pe la Brusturoasa. Era Însoțit doar de două sute de Apărători conduși de căpitanul Oană. Pietro rămăsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două zile Înaintea noastră, spuse același luptător. -Atunci să ne grăbim, răspunse Moussa. Altfel veștile rele vor ajunge Înaintea noastră. Călăreții albi porniră spre Apus, ridicând În urma lor un nor de praf care se risipi Încet În zările roșiatice ale Înserării. 4 noiembrie 1475, Samarkand Amir Îi lăsă pe războincii Bordjighin la intrarea În Shah-i-Zinda, Orașul Mort, cu poruncă de a aștepta nemișcați până la Întoarcerea lui, indiferent cât ar fi durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al vechilor morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și urcând spre codrii Vasluiului. - Curieri... spuse Erina, mergând la fereastră. - Curieri domnești, completă logofătul. Pesemne măria sa are porunci de trimis la Cetatea de Scaun. Zgomotul se pierdu curând, sorbit de depărtări și de Înserare. Noaptea cobora repede. - E ziua măriei sale, continuă Litovoi. Cred că e petrecere pe cinste la Cetatea Albă. Păcat că nu ești acolo. - Cosmin spunea că mai are de Îndeplinit o misiune, chiar de Sfântul Ștefan. Și că Anul Nou Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atenția Marelui Maestru. Pe pieptul omului care părea a da ordine străluci, pentru o clipă, semnul scutului și spadei. Iar În spatele navei, la pupa, privind spre țărm, se afla Pictorul. Chipul lui nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la Istanbul. Cinci sute de Cuceritori au pornit spre Balcani, sub comanda lui Amir Baian. Fără luptă nu mai putem ieși. - Nici nu mă așteptam... spuse Angelo, ieșind În pridvor și privind zările apăsate de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii de ieniceri. Lăsaseră totul să se desfășoare fiindcă, poate, așteptau ceva. Informațiile lor circulau la fel de repede ca ale voievodului. Asta Însemna că turcii știau totul despre Înfrângerea armatei lui Eminek. Și despre căpitanul Oană, care nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabia apărării voievodului. Era război și oamenii mureau, Își spuse, Încercând să facă durerea să se reverse spre ceilalți, miile de morți care se așternuseră pe ei Înșiși În calea urgiei otomane. Mureau cei mai buni. Iar atunci, În acea Înserare care se lăsa ca o presimțire a unui hău de Întuneric, moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed Își continuau marșul spre Suceava. La ce folosise atâta sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și adâncă a monahului. - Ștefan, domnul Moldovei. - Domnul Moldovei va aștepta afară până când Îmi termin rugăciunea. Ștefan avu o ezitare. Nu fusese niciodată trimis afară după ce intrase. Dar ezitarea fu scurtă. Voievodul ieși, Închizând ușa. Afară regăsi miresmele codrului, foșnetele Înserării și privirea iscoditoare a lui Alexandru, care se așezase pe iarbă, la câțiva pași de intrarea În chilie. - Nu e chiar atât de simplu pe cât părea? Întrebă tânărul, cu un zâmbet care nu avea nici o ironie. - Nu chiar... spuse voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un braț pe umărul tatălui său și celălalt pe umărul fratelui. Nu mai era nimic de spus. Nu atunci. Nu acolo. Înserarea sosi cu un fâlfâit lung de aripi, Învăluind tăcerea aceea care vorbea Într-un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ești nebun, spuse la fel de Încet Ștefănel. Se află la capătul lumii. Și Zidul nu poate fi trecut. - Cum o cheamă? - Midori... - Ce nume ciudat... frumos... În limba română seamănă cu durere, sau dor... ca o așteptare... e frumoasă? - E ca Înserarea asta. Alexandru tresări din nou, surprins de răspunsul fratelui său. - Atunci va trebui să plecăm. Nu vei fi niciodată Întreg fără ea. Eu vreau să ajung la capătul lumii. Tu trebuie să ajungi la mormântul lui Amir. - Adevărat. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune de luat În tren, la cabana de la munte, pe nisipul plajei sau, indiferent de loc, la umbra blândă a unei Înserări care nu poate sosi decât pe aripa unei povești. Nu este o carte care Își reprezintă autorul, ci un accident. Nu este, poate, nici o carte care Își reprezintă fidel cititorii, dar poate fi tot un accident. Un accident fericit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
este un prilej de bucurie pentru mine. Persoanele cu care îmi mai alin singurătatea sunt antrenate în alte combinații pentru petrecerea sărbătorilor iar altele pleacă din localitate. Seară de Ajun. Zilele scurte ale unui decembrie mohorât și fără zăpadă aduc înserarea la puțină vreme după mijlocul zilei. Grupurile de colindători se perindă pe la ușile apartamentelor anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează cu urările ce și le adresează vecinii, cu invitațiile ce și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam s-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ce ncepea cu-al ei sărut; îl simt și-acum, sau doar mi s-a părut Când ea e-n toate gândurile mele? A fost a mea cu-ntreaga ei ființă, Cu zori senini, cu trup de-amiezi fierbinți, Cu înserări albastre și cuminți Când luna răsărea ca o dorință. Am fost al ei, în dorul ei, o veste, întâiul vers dintr-un poem în doi, Și primul val în care amândoi Ne am aruncat, frumoși ca-ntr-o poveste. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în anotimpuriprin înserări ascunse-n tăcere iubesc ninsorile anotimpului de-acum... Poveste ... O lacrimă își curge drumul săpat de nopți pe același făgaș pe același obrazprin ceața ei ochii mei îndrăgostiți încă te recunoscfiecare pas al tău își teme, la fel ca atunci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gest al tău e-un semn surprinzător. Mă lupt să cred puternic că dragostea nu minte și nu-mi trădez iubirea și mă topesc de dor. îmi pare că tu vii de undeva din mine, din dorul nenăscut visat în înserări... în tine văd frânturi de lacrimi și suspine și-aud un mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când tu nu ești de față și simt cum mă desprind de tot ce-i omenesc, te-aștept
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dintîi amintiri mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A lucrat ca profesor de limbă română, inspector ș colar, participant activ la viața culturală a orașului Bârlad. Poet, prozator, critic și istoric literar, astăzi coordonează periodicul de cultură de la Bârlad - „Baadul” 258 MAMEI MELE Sonet elegiac Aștept adesea anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]