1,425 matches
-
asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește-te la tablourile dumitale. Holbein, Vermeer, Tizian. — Ăștia, pe pereții mei, ești nebun? Tizian? — Ei, asta mai lipsea. Te-ar fi arestat și ți le-ar fi luat, în numele poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unei armonizări existând din eternitate și, din acest motiv, poetul indian sacralizează și transfigurează poetic viața. Pe de altă parte, într-un poem deosebit de semnificativ din volumul Balaka Lebedele, poetul vorbește de zborul durând veșnic al unui stol de lebede însetate de un Dincolo indiscernabil, dar intens râvnit, luând pe aripile lor pământul și cerul, întregul univers care vrea să capete un alt chip, "într-un viitor care nu s-a născut încă". Este unul din poemele cele mai încărcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru anișori. Cântă o rugăciune către Doamne-Doamne. De ce cântă pentru Doamne-Doamne? Îl roagă să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și araci pe deasupra! Florinuța se întristă de tot, ea sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și, printre rânduri, Aș poposi pe-alei adevărate... Și tot mai caut drumurile line, dar simt că mă rătăcesc mai mult, pe zi ce trece. Ochii mei văd bine; numai vremuri grele, cu tumult. Mi-e tare dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un an. Toți erau mirați. Mai puțin Sergiu, care afișa aceeași mască indiferentă. Apa nu va fi o problemă, cred eu. Ca să ne oprească nouă apa, trebuie să oprească apa în întreg orașul. Și nu cred că sunt pregătiți să înseteze un milion de oameni. Le va fi greu să oprească apa, deoarece conducta regională, care alimentează orașul, trece pe la ultimul nivel al subsolului. E aceeași situație cu conducta provincială, care alimentează tot ce e în jurul orașului. Foarte bine, spuse Sergiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată de sânge și răzbunare și-ar fi împlinit gustul chiar acolo! Retrăgându-se cu spatele, îndreptându-se spre cancelarie, profesorul a putut vedea mulțimea de elevi care se mișca asemeni unei haite de lupi. Se mișcau încet, amenințători, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mult și cu fiecare pas părea că întinerește. Părul sur îi devenea plin de viață și fața sa căpătă alte trăsături. Aceleași, dar... mai tinere. Pielea alb-albăstrie nu mai părea a fi cea a unui mort, plină de paloare, ci însetată de viață și plină de sănătate, dar tot albăstrie. Părea chiar că oferă o ușoară strălucire. Până când ajunsese să stea față în față cu mine, se transformase într-un tânăr nu mai în vârstă decât mine. Unde ți-e calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cer, și dă lumii viața." 34. "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pîine." 35. Isus le-a zis: "Eu sunt Pîinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. 36. Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți. 37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară: 38. căci M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
a spus: "Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi, și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni?" 37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, și a strigat: Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea. 38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie, cum zice Scriptura." 39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
niciodată. Ii povestesc multe despre regimul comunist din România, despre situația prezentă și la fel face și el, spunându-mi că nu l-a agreat niciodată pe fostul președinte Sarkozy, pentru că s-a aliat cu cei bogați și era prea însetat de putere. Ii place să mănânce bine, să servească un pahar de vin bun, iar pe acest drum merge fără nicio grabă, încercând să vadă și să priceapă cât mai multe. La o oră târzie ne culcăm, iar dimineață mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu imaginar, metafizic - a fost și este acerbă. Aici ești mai acasă ca oriunde. Cuvântul, acest miracol, a făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fără egal! „Bucurați-vă din plin” aș striga elevilor de astăzi. De Îndată ce porțile liceului se Închid În urma voastră, vă așteaptă doar fantoma unor iluzii, fuga după funcții, bani, căsătorii nereușite, tribunale, divorțuri.... „Nostalgiile alb-negru” vă vor urmări ca o panteră Însetată de sânge, În care s-au cuibărit regretele... Hei, Karina! Să ne grăbim puțin... Te-am ascultat cu mare atenție. Numai tu puteai să fii În stare de aemenea nebunii ( nevinovate, de altfel). Nici nu știi cât m-ai binedispus
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt în mine-aceste semne pornite să mă îndemne pe al fericirii drum. Acum, pentru prima oară, grăbesc pasul să n-o scap, dragostea e o vioară care-mi dă bătăi de cap. Gândurile parcă-s fluturi în vârtejuri de lumină, însetată de săruturi, dragostea-i de visuri plină. Aprilie, 1947 Pe litoral Relaxare. Uitare. Aici doar clipa ne interesează cum trece; vacanța ia ușurel cu aripa necazurile să le înece. Ne despărțim de câte mai câte ne-au făcut și clipe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-n noi. Întorși pe-al Troiei tainic mal, Ca-ntr-un poem de Radu Gyr depunem flori în cimitir celor căzuți în ideal. Și iarăși vom pleca pe mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de aceleași zări. Periprava 1960 Omule-ncotro te duci?! Nu e mâine, de nu-i ieri, orice azi e provizoriu, rătăcind în iluzoriu vei ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu, pensionarul de serviciu la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu în filmografia românească. Mai vărs pe furiș câte o lacrimă, când mă năpădesc gândurile negre că Gheorghe Dinică s-a dus, Jean Constantin s-a dus, Ilarion Ciobanu, Ștefan Iordache
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva voastră, cu atât mai puțin. Nici unii nici alții nu sunt reali ci doar proiecții, metafore, exteriorizări a ceea ce se află în interiorul nostru. Singurii monștri din această lume sunt cei ce trec drept ființe umane, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând prin minte. Își imaginase ce ar fi însemnat ca, pe parcursul nopții, să izbucnească din senin un incendiu. Ar fi fost moarte sigură, ori ardeau ca șobolanii în interior, ori săreau să stingă flăcările, devenind o pradă ușoară pentru arătarea însetată de sânge. Considerând că își luase toate măsurile de prevedere necesare, dădu dispoziție să se intre în clădiri. Făcuse apelul nominal în fiecare dormitor, asigurându-se că nu a rămas nimeni pe dinafară. Înainte de a se retrage și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oară. Moartea, însă, o întîlnești o singură dată. Poate de aceea nu știm nimic despre ea. Pe de altă parte, e clar că numai ceea ce e prea bine explicat devine neinteresant. Specialiștii ne asigură că lumea clasică e senină, echilibrată, însetată de claritate. Trei prejudecăți! Trei fraude! Trei frumoase minciuni care s-au impus. Și unde? Chiar acolo unde Apolo și-a fixat reședința pentru a adopta un ton oracular. La Delfi. Unde preoții săi tălmăceau în hexametri bâiguielile Pythiei. Să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am mai văzut și câțiva arbuști, prinși cu dificultate de solul pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tem că n-o să fiu înțeles, Ioana mă încurajează: "Nu-mi sunt străine aceste preocupări! Știi bine că nu sunt nici eu fericită!" Prin vorba ultimă nu înțelege numai necazurile pricinuite de dragoste, ci se gândește și la firea ei însetată de o mie de planuri, care nu au realitate. Când am găsit-o la început, Ioana nu semăna deloc cu o fată de vârsta ei. Îi plăceau singurătățile, nu se pricepea să flirteze, rareori și pentru scurtă durată o interesa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]