1,466 matches
-
-s numai uscăciune, marea se întoarce uneori. (Hop-la!) Această "întoarcere" este o mișcare echivocă, sensul ei nu e foarte sigur, nu se lasă ușor decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
VII-lea dintre cei 98 de candidați reușiți. În vara anului 1940, ca urmare a politicii lașe a celui mai ticălos rege și a celor mai trădători guvernanți din istoria lumii, peste o treime din trupul României este sfârtecat și Înstrăinat. Universitatea Daciei Superioare „Regele Ferdinand I” din Cluj, condusă de savantul Iuliu Hațieganu (cel mai bun rector al acestei instituții de Învățământ superior de la Înființarea acesteia, În 1919, până În 2002), este mutată la Sibiu deoarece Clujul e predat acelorași barbari
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în pământ putt-ul pentru o birdie. RC a ratat primul putt cu aproape o milă. A ratat al doilea putt. L-a ratat pe al treilea. Clarence aștepta cu steagul lipit de piept și cu o expresie la fel de tristă și înstrăinată ca și când s-ar fi uitat la cineva străin care îneacă niște pui de câine.“ - Jonathan Franzen, Al 27-lea oraș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fel - 33%); filoneiști (promotorii schimbării cât mai frecvente și cu orice preț, activiștii, animatorii, tâmpiții cu inițiativă - 8%) și partea ce mai numeroasă - expectativii (conformiștii, centriștii, căldiceii - 52%). Unioniștii constructiviști pornesc de la un obiectiv strategic: readucerea acasă a teritoriilor naționale înstrăinate. Obiectivul strategic condiționează resursele și mijloacele tactice, iar acestea, la rândul lor, determină activitatea operativă. Nu importă că masele largi nu au obiective naționale strategice. Că marea majoritate a românilor de pretutindeni operează cu fenomene de bâlci, cu sintagme precum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lacrimile, iar alții privesc imobili, nefiind în stare să schițeze vreun gest, datorită zbuciumului sufletesc care îl trăiau. Intrăm pe teritoriul Patriei-Mamă care, după cum vom constata în curând, va fi și ea tristă, văzându-și fiica ei, Basarabia, din nou înstrăinată. Din acest moment înainte vom avea calitatea de refugiați din Basarabia. De la cele două valize, părinții mei pornesc a reclădi o nouă gospodărie și viață. Ne bucurăm împreună cu toți refugiații din Basarabia, de o primire, o dragoste și o ajutorare
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
exact, iraționalul nu există decât ca funcție a rațiunii, ca diferență a acesteia față de sine însăși. Stelele și meteoriții nu sunt iraționali, pentru că nu distingem în existența lor modul în care rațiunea se distinge pe sine ca ceva absent și înstrăinat. Ca și misticul fără vocație, actorul mediocru joacă rolurile cu intenția de a se pune în situația rolului respectiv; și cu asta a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Agamemnon, personaj mai atrăgător decât soția sa, ocupă mai puțin timp scena. Întoarcerea lui de la Troia e așteptată cu neliniște. Clitemnestra știe că cei care au trăit războiul nu mai pot fi la fel ca la plecare (se vor întoarce înstrăinați... vor avea maniere brutale - I 3) și e ușurată când află că soțul ei ar fi murit pentru că astfel nu-l va mai vedea schimbat (mai bine că nu se întoarce, ar fi un bărbat încărunțit înainte de vreme, plictisit și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cei care-l dezvățaseră de tot ce Învățase la școala comunală de la Mana și-l Învățaseră, la școala comunistă de dincolo de Nistru cum să scuipe pe om, pe adevăr, pe orice? Aveam În față, nu un străin - mai rău: un Înstrăinat; Îl cunoșteam, dar nu mai era valabil ce cunoșteam eu... Fusese un băiat dezghețat, cam bătrânicios, dar așa-i când ai o mulțime de frați și de surori și familia ta o duce greu, vânzând gaz și chibrite și cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spuse. După ce scapi de tot balamucul, și le vezi pe toate, toate puse la locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi mai bun? — Nu știu ce să zic, mamă, și stejarul pare să fie bun. Mda, da' vezi tu, nu mă ajuți prea mult, a oftat Rose. După ce a Închis, Armanoush s-a uitat În jur și s-a simțit complet Înstrăinată. Covoarele turcești, lămpile demodate de la capătul patului, mobila necunoscută, cărțile, ziarele pe care scria În altă limbă... Dintr-odată s-a simțit cuprinsă de o spaimă pe care nu o mai simțise din copilărie. Când avea șase ani, Armanoush și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâțeanu este veșnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului românesc-bucovinean și unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptuldin sufletul său înstrăinat, fără dichisuri și zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine". Acad. M. Cimpoi "Invectivat, tîrît în fața instanțelor pentru păcatul de a nu se fi lepădat de românism, Vasile Tărâțeanu este, să nu uităm, poet. Admirîndu-l pentru tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de mai acum cinci ani îndreptată contra celor care „n-au mâncat salam cu soia”. Și nu pseudo politicienii care așteaptă doar aplauzele sau dolarii înstrăinaților, știind bine că aceștia nu evaluează sentimentul patriotic în unități de proveniență culinară. Și o știu cel puțin de vreo 25 de ani, când, după marile inundații, cei plecați departe au sărit în 66 ajutor. Era pentru prima dată, după
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de mai acum cinci ani îndreptată contra celor care „n-au mâncat salam cu soia”. Și nu pseudo politicienii care așteaptă doar aplauzele sau dolarii înstrăinaților, știind bine că aceștia nu evaluează sentimentul patriotic în unități de proveniență culinară. Și o știu cel puțin de vreo 25 de ani, când, după marile inundații, cei plecați departe au sărit în 66 ajutor. Era pentru prima dată, după
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
distinsul critic, voluntarist și sentimental, eruptiv și Înplantat În vis, tribun și asediat de gânduri, C. A. Munteanu era conștiință patetică - „În linia romantică a unui Ugo Foscolo (exponenet al Risorgimentuluiă - sugestiv din „Cântarea” lui Al. Russo, durere pentru Basrabia Înstrăinată dar și speranță tonifiantă”. Pământul, istoria, limba - iată reperele rapsodului contemporan, continuator a lui Alexe Mateevici și admirator al lui Aron Cotruș (căruia Îi și dedică un poemă. Deși un text se numește Anxietate, deși admite cu Heraclit că Toate
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu grai, pentru a nu putea fi pierdut, înstrăinat ori produs ca dovadă în fața dușmanilor patriei. Aceste cuvinte spuse cu o oarecare emfază valorau cît o scrisoare de recomandare din partea colonelului, fiind o expresie exactă și favorită a șefului întregii acțiuni. Acțiunea devine iminentă în următoarele zile. Aerodromul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i dau bună ziua. Cu sângele primenit, cu trupul ușor ca fulgul, mă depărtai legănat de una dintre cele mai sublime melodii ale sufletului, cu game în efluvii divine, abia perceptibile în alunecarea lor prin ființa mea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să-și strămute vremelnicia pămînteană În timp, să-și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
basarabeni curgeau lacrimi. La un moment dat, o româncă basarabeancă din grup scoate din sacoșa cu mâncare, ce o avea pregătită la drum, o bucată de pâine neagră și câteva prune pe care le oferă, să mănânce din roada pământului înstrăinat omul ce le-a vorbit și i-a întâmpinat atât de frumos. Pentru femeia care atunci pășea pentru prima oară în dreapta Prutului, pământul țării a devenit o amintire de mare preț. Am însoțit acest grup timp de trei zile, pe la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
drum să facă? La ce uși de palate să mai bată? Câteva din aceste zbuciumate gânduri au rămas înregistrate pe casetă audio și rămân zguduitoare mărturii de nepăsarea oamenilor politici, a guvernanților, față de soarta Basarabiei și a pământului Sfânt românesc înstrăinat, furat,abandonat, și chiar donat.................. „Plec la Chișinău, la parlament, dar încă o dată la Putna. Mai merg o dată la Putna, da’ pe jos. Numai cu credință în Domnul. Jenica dacă ar ști că ați venit aicea, ar veni în zbor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu care a parcurs peste 70 de ani de viață împreună, l-a urmat în cripta veșniciei la doar șapte zile. S-A PRĂBUȘIT UN STEJAR La 16 ianuarie 2007 a trecut în neființă un mare român, din îndurerata și înstrăinata noastră Basarabia, pe nume, Vadim ștefan Pirogan, un om care a trăit o viață de erou. Pe vremea când era copil, locuia cu părinții săi la Bălți și în dimineața zilei de 28 iunie 1940, în chiar ziua sa de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
La români, cuvântul „demnitate” a devenit un arhaism. * Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la coloana vertebrală: ne încovoiem foarte ușor, dar nu ne mai putem îndrepta. * Trăind printre străini, ajungi un înstrăinat. * Deși suntem alături, nu ne simțim împreună. * Depărtarea de casă nu se măsoară în kilometri. * Peste tot, cerul e același; pe pământ se află diferențele. * Invazia monedei europene a produs două efecte: unul comic, altul tragic. * Tehnologizându-și viața, omul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]