69,898 matches
-
în mai multe limbi și s-a bucurat peste tot - Franța, Germania, Spania, Portugalia, - de o primire extraordinară și de importante premii. Care n-au încetat să-l uimească în primul rând pe autor. Nu mai știu când l-am întâlnit prima dată pe Alexandru Vona. Era, prin 1995, și, firește, în legătură cu acest roman tot atât de fascinant pe cât i-a fost destinul, dar l-am văzut ulterior de cel puțin două ori pe an, și de fiecare dată, cu o insistență ce
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
cărți se petrecuse ca-n transă, Ťca după dictarea cuivať, fără dificultăți, fără Ťaffres du styleť, fusese cea mai fericită perioadă din viața lui, scria câteva ore pe zi, până când Celălalt, care-i dicta, oprea dictarea, apoi pleca și se întâlnea cu Mira, viitoarea lui soție. Fără să-i spună, în aceste trei săptămâni, nimic despre romanul la care scria, deși erau foarte apropiați, ca și cum scrierea ar fi fost un secret între el și Celălalt. - N-am mai scris al doilea
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
aud întrebările, dar nu și Cine și ce le răspunde. Această oglindă între noi doi Această oglindă moale, nesigură Astfel înclinată încât Eu nu mă văd Și tu nu te vezi, Dar te văd Și mă vezi, Ochii ni se întâlnesc Și se încleștează în zarea ei argintie. Cât timp această oglindă Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
ceva în aer, un miros de lehamite, un gust de sastisit. Nu prin ceea ce impun dezideratele așa-zis socio-morale, strategiile politice, imperativele economice sau Dumnezeu știe ce alte rațiuni, se va crea acel spațiu paradisiac în care ne-am putea întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt celălalt" - evident nu în accepția mîrlănească a expresiei "nu ne vindem țara", cred că utopia s-ar da de trei ori peste cap
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
în aceste vremuri Doamne, nu-ți mai duci visul în spate nu mai așezi vreascuri lîngă torentul inaccesibil lungă explicație te așteaptă cînd încă dormim astăzi totul continuă după moarte mîinile bolnave ale celor care cred nu ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor arte mai buna noastră relație strînge cioburile sub ziduri
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
cînd l-au arestat pe Radu pe litoral că avea parai străini la el, cîțiva dolari, și noi tot biliard cu ciupercuță jucam pe Pojărniciei, protestam!... făcea Tamara niște supă cu prafuri de omorît țînțarii, punea... ca să protesteze... vărsa orice întîlnea prin bucătărie în oala pentru haleală... împreună cu puștoaica aia, Lenuș, de era minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
al libertății, la George Țipoia ajunge imagine a sarcofagului, a somnului și a fisurii. Cum anume? Poate că paleta e locul de unde pleacă și unde se întorc să adoarmă, să moară culorile, dar și locul unde realul și idealul se întâlnesc și se separă; poate că arta însăși implică scindarea, iar deschiderea devine fereastră spre absolut. Săgeata trimite în înalt, în universul pictural al fiului care transcende tristețea tatălui, printr-un adânc elan spiritual. Tablourile lui George Țipoia îmi par că
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
a mea cu mine însămi. Am început să mă întreb dacă și cît merită să-l vizitez; datoria pe care mi-o impusesem își tot pierdea rostul. Degeaba încercam să iau exemplu de la îngrijitoarele pe care se nimerea să le întîlnesc și care - am înțeles - doar fiindcă sunt strîns încadrate de lege și fac o muncă plătită pot merge înainte fără să-și pună întrebări ca mine. Ideea că și-ar putea iubi munca și pacienții o socot ipocrită, fiind doar
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care o au în dicționar. El se exprimă clar, analitic, ca și cum ar ține un discurs. În loc să-l
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de unii camarazi cărora scufundarea în barbarie le dădea delicii și nu scăpau nici o ocazie de a-și bate joc de învinși, de rafinamentul lor cultural, acum dovadă a neputinței. L-a întâlnit pe neașteptate pe treptele ambasadei germane la Paris, pe Céline, care s-a grăbit să-i destăinuie că nu e satisfăcut de rezultatele ocupației. De ce? Deoarece nu s-a uzat cum trebuie de armele de foc. Cum se explică faptul
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
spun Câinele ne-a umplut bolurile goale * azi trădarea a fost de două ori pedepsită un călăreț a fost spintecat în două cu sabia ajutorul infanterist a fost făcut bucăți legat de patru cai de pe dealuri dușmanii priveau azi ne întâlnim în câmp stăpânul meu și cu mine am băut noaptea-ntreagă tăcuți * unii camarazi ai mei cred că omul și calul merg la ceruri împreună dar de ce-ai călări acolo dacă ești mai ușor ca lumina solară vom călări
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Dar tu ești ușuraticul din fire, Căci, chiar de-aș fi un fluture zglobiu, Eu pot să te ucid cu o privire Și cu o alta pot să te înviu. 5 Voioasă te găsesc peste măsură Când, Doamnă Brună, te-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe obraz o zgârietură. Că, nevoind să-mi agrăiești nicicum, îți faci din râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi din văzduhuri o bicicletă zburătoare și se va-mbrăca pe șaua sa cu mine scurt pe doi voi pleca undeva unde nu mă veți mai întîlni vreodată va fi bine va ploua vertical în urma urmelor mele cu viitorime lipsită de viitorimea voastră tămîioasă și laxă scurt pe doi luna va vorbi impecabil în limba românească și în limba franțuzească și în limba brazilor trăsniți de trăsnete
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
și eu mișcam aerul s-a făcut ca o muzică. ușa rămăsese departe, în urmă; mă mai gîndeam uneori la păianjenii pîntecoși. într-un rînd, pe cînd mă gîndeam la păianjenii cei pîntecoși, m-am întrebat dacă aveam să-i întîlnim și la ușa cealaltă, cea pe care urma să ieșim. am înțeles atunci ce căutam cu toții. ieșirea, le-am spus, asta căutăm. dar nu mi-a răspuns nimeni. toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici nu mă cunoșteau, umblau de
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
se întîmplă în jurul nostru. Inițiativa e firavă și insuficient decantată, motiv pentru care încă nu l-am încunoștințat pe coautorul ipotetic. Dar dacă o să-i pice întîmplător sub ochi interviul nostru, poate că o să iasă din bîrlog și o să ne întîlnim la jumătatea drumului. Sînt convins că o să-și dea seama că la el mă gîndesc. De văzut, oricum. E cumva vorba de Traian Ungureanu? Nu recunosc nimic, nici măcar în fața Marii Adunări Naționale. Îți mulțumesc pentru timp și răbdare, Radu. Cu
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
imaginat că acestea două îi pot fi destinate cuiva în același timp și într-un inuman amestec. ...Așadar, dacă tot am justificat lirismul acestui text, iată-l pe Florin Mugur, prin 1968, rătăcit în Munții Neamțului, unde puteam să-l întâlnesc mai degrabă pe Calistrat Hogaș, iar pe mine, în calitate de activist cultural (instructor de dansuri populare, ei da!), la "Casa Creației" (Regiunea Bacău), cu un "Gaz", mașina de teren de pe vremea aceea, urcat la munte ca să recuperez o formație de dansatori
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
pusă în funcțiune noua mașină politică, originală prin faptul că îmbină armonios design-ul american cu patosul partinic al fostei Uniuni Sovietice? Nu mai știu de unde am aflat că norocul ar fi momentul în care strădania întru edificarea vocației se întâlnește cu șansa. Munca depinde de hărnicia fiecăruia dintre noi, șansa este în mâna lui Dumnezeu. Eu n-am avut parte niciodată de o șansă reală, ci doar de mici și sporadice întâmplări norocoase - dar el este, oare, acum, acolo, în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de azi. Eu le-am văzut în viset cum erau înainte de-a fi sparte. Pe mine și pe miel o să ne cunune o preoteasă. Preoteasa asta e prietena mea. Am văzut cununia noastră în vis încă înainte să-l întîlnesc pe miel și s-o cunosc pe preoteasă. Eu eram în dreapta, mielul în stînga, așa cum visam și preoteasa prietenă deasupra noastră. Eram identici toți trei în întîlnirea asta. Adevărul e că în vis nu se vedea că binecuvîntătorul e o
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de un milion de ori), trîmbițat auroral sub geana unui orizont genuin, căpătîndu-și brusc, adevărata haină, cea inițială probabil, nemurdărită-n falduri de nici o semnificație alta decît aceea a existenței lui pure, transparente și opace în același timp
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
personajele dragi. În ce tractir mai zace Svidrigailov? Cui i se mai confesează, scuipîndu-și, la modul cel mai propriu al cuvîntului, viața-n fața celorlalți, Ippolit? Dar Lebedev? Vă amintiți de replica lui celebră, din compartimentul trenului în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nimic să nu-mi dai! Iar eu tot am să țopăi (s.n.). Îmi las nevasta, copii, dar înaintea ta am să țopăi! Acordă-mi cinstea
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a se pune bine cu noua putere. “Cum viața lui se înfiripă ca a mucegaiului pe descompunerea altor vieți - notează în continuare criticul - Dinu Păturică semnifică alt
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
fie asupra vieții cotidiene,desfășurate în preajmă), apoi de repetate forări în căutarea filonului liric avantajos. Narațiuni de factură impresionistă aduc în prim-plan profiluri și destine umane specifice cartierului (Sara, Emma) sau scene pătrunse de compasiune pentru existențele mărunte, întâlnite la „ateneul popular“. Vine și rândul descoperirii întâilor fiori ai dragostei, când ființa invadată de voluptate rămâne cumva fără apărare, amețită, învăluită în extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Ne-am plâns de multe ori că tânăra generație nu mai citește versuri - și când s-apucă să scrie poezii face proză fără să știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în paginile unei reviste de curând apărute întâlnim poeme semnate Maria Banuș, care ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv. Sunt versuri proaspete, poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]