7,767 matches
-
lux”? Să nu răspundem de-a dreptul, ci s-o sugerăm pe-ndelete, având pentru aceasta un veac de fraternitate, egalitate, singurătate la dispoziție. Era o dimineață frumoasă de vară și Metodiu mergea repejor cu capul în pământ, pe o câmpie întinsă, potopită de soare, de unde ciocârliile se înălțau în văzduh, stăteau ce stăteau acolo fără să scoată un tril și apoi se lăsau frânte de zăpușeală în mici crânguri de salcâm cocoțate pe vagi dealuri. Dacă Metodiu ar fi trecut pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că-l trec fiorii gândindu-se ce s-ar întâmpla dacă l-ar mușca unul sau dacă l-ar înțepa un scorpion. Ar suferi cea mai lungă și groaznică agonie din câte și-ar putea imagina cineva, și ar sfârși întins, cu fața spre cer, transformat într-o grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și masca de oxigen Îmi Înăbușea strigătele ca un capac pe o oală care fierbe doctorul vocea lui albă tifon tavan și zăpadă am pierdut pulsul copilului și moașele masîndu-mi burta brațele lor rostogolindu-se ca niște făcălețe pe pielea Întinsă gata să plesnească screme-te, screme-te, screme-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se va perima niciodată. În R. apar cărți mutilate, cărți falsificate, transformate În reversul lor, În care cuvîntul „suferință“ trebuie Înlocuit cu „bucurie“, „moarte“ cu „viață“, „Întuneric“ cu „lumină“, „dușman“ cu „prieten“, „ură“ cu „iubire“ și toată această voioșie dementă Întinsă ca un celofan roșu peste un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa domnului Farney am aflat cine locuia acolo. Erau o mulțime de terenuri virane de-a lungul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
el. A doua zi, bărbații de culoare au revenit, dar acum însoțiți de unul alb. Predicatorul n-a mai apărut de data asta, așa că pe la sfârșitul orelor toate buturugile fuseseră îndepărtate și parcela, care arăta mai degrabă ca un câmp întins, era curățată și nivelată. Zilele următoare au început să apară camioane mari, toate având „Bobbie Lee Taylor, băiatul care a văzut lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mi păsa. Eram bucuros că stătea noaptea acasă cu mama, chiar dacă aveam nevoie de bani. Dar mama se schimba, așa credeam. Nu mai arăta ca înainte. Era din ce în ce mai slabă, iar obrajii îi căzuseră. Pielea de pe nas îi era atât de întinsă încât ajunsese să arate ca și cum osul i-ar fi fost acoperit de o pieliță de ceapă. Ăsta era motivul pentru care îmi părea bine că tanti Mae e acasă, fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mamă“, dar nu s-a mișcat, așa că mi-am pus mâinile sub ea, una pe sub spate și cealaltă pe sub picioare, și am dus-o în camera în care dormea. Mama era atât de slabă și pielea ei arăta atât de întinsă, dar era totuși grea și mă temeam că o s-o scap. Cât am dus-o până în cameră, sângele n-a încetat să-i curgă de pe rochie și din gură. Părul îi atârna și era tot alb înspre rădăcini, dar roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Probabil a simțit că mă holbez la ea, pentru că s-a întors să se uite în direcția mea în timp ce Tom încă vorbea. M-a privit direct în ochi. în câteva secunde a traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lung și îndoit, încât peștii înghițiți trebuiau să vireze înainte ca să ajungă în gât. Simon a imitat pentru noi țipătul cormoranului când se împerechează, un cântec erotic care dura cinci minute. Știa să imite de minune păsările astea - gâtul lor întins, ciocul deschis, amintind de păsări arhaice ce zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon a bătut din mâini - exact așa cum face cormoranul cu aripile sale - m-a luat în brațe, m-a aruncat în aer, cum făcea tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
neașteptate, ca o săgeată, direct pe balcon, așezându-se pe maginea lui subțire de fier forjat. Exact așa cum făcuse când veniseră doi oameni să repare ferestrele. M-am ridicat imediat și m-am îndreptat spre ușa balconului, cu mâna dreaptă întinsă. L-am rugat ca întotdeauna să vină pe brațul meu. Soțul meu mă privea de la masă fără să spună un cuvânt. Apoi a venit lângă mine, exact când Sucki și-a luat zborul atât de sus, încât a dispărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața, vesel, radiind fericire și bunătate. Îi întâmpină cu mâinile întinse ca pentru a-i saluta sau îmbrățișa, însă atât de neașteptat, încât cei doi se speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună ai avut să fii Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și descoperi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcării și, în același timp, a mișcării sentimentului.“ Buzele mele repetă, șoptesc la nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor au o fixitate dementă. Totul a încremenit în cameră, doar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părul blond cânepiu strâns într-o coadă împletită, încolăcită într-un coc mic în creștetul capului. Doamna Maria tocmai se întorcea de la bucătărie cu o supieră aburindă în mână. Bărbatul se ridică de pe scaun și veni spre el cu mâna întinsă: Bine ai venit la noi! spuse el strângându-i cu putere mâna. Eu sunt Pop, Simion Pop. Bine v-am găsit! Cristian Toma! Ea e nevastă-mea, Maria, dar desigur că ai cunoscut-o deja, continuă Pop, iar dânsa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o poiană, unde au și caii ce paște. Este treaba puradeilor să aibă grijă de animale și să le păzească. Nu-i foarte departe, continuă țiganul, scoțând încă un nor de fum, cam la un sfert de ceas de mers întins. Pleacă acolo de dimineață și stau cu animalele peste zi. La amiază, le duce unul dintre noi de mâncare și mai vede ce fac ei pe acolo, iar pe la chindie, după ce priponesc caii, se întorc aici ca să doarmă peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu erau în stare să-l biruiască, așa încât nu le mai rămânea decât să pună la cale un vicleșug. Auziseră că pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe gânduri se repezi într-acolo. Mergea cu capul înainte, fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic. Îl chemă din nou pe băiat sperând ca acesta să răspundă. Îi veni în minte că poate este rănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încet spre locul unde îl aștepta Ileana. Drumul în jos se desfășură fără probleme și fără să mai fie încercat de teamă. Ileana care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl aștepta cu brațele întinse. Îl prinse de umeri privindu-l în ochi. Cum te simți? îl întrebă ea, îngrijorată. Bine, ridică el din umeri absent. Era obosit și deziluzionat. Se afla în același loc de unde plecase, nu reușise să se apropie cu nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rog înțelegător! Ai răbdare cu moșul și încearcă să nu-i ieși din cuvânt! Pe drum nu schimbaseră mai mult de câteva vorbe, Calistrat mulțumindu-se numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]