1,506 matches
-
se infesteze de molimă. Când trenul a ajuns la destinație, soldații au coborât mahmuri, au dat drugii jos, au descărcat cadavrele, Îngropându-le nu departe de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum În nări, o port cu mine pretutindeni. Da, lucruri ciudate, tare ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lume agitată ce se Închega și destrăma În spatele său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul Pulitzer. Din spatele titlului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a căror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptată vreodată sub ceruri, cuvântul complect." DISCOVERY (Parafrază la vol. Eulalii de Dan Botta, 1931) GEOMETRIE INCENDIATĂ Fostul elev din clasa profesorului Banciu e un geometru, în felul său
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
scos pe Ștefănescu, pe Badea. Gheorghiță era mai periculos, o vrut să stingă tot neamul soției lui - vreo 5 victime avea. El fusese milițian la penitenciar, la Bacău (tușește), și era considerat periculos. Ștefănescu, cum fusese plimbat de-atâtea ori, întors, judecat iarăși... Cu Gheorghiță nu prea puteam discuta. Avea perioade - acuma vorbea una, acuma vorbea alta, vorbea singur. Și Badea era om normal. O omorât pe nevastă-sa și pe fii-sa. El fusese șofer, dar pe fiică-sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe geam. Ce vedeți? (În curtea Rahovei este o biserică în perpetuă construcție. Planurile inițiale au făcut-o uriașă. Nu sunt bani de terminat.) Uitați-vă, când am venit și-am zis: „Ce simbolizează biserica asta pentru voi? Neterminată și întoarsă invers“. Apoi, pușcăria asta a fost făcută exact pe locul de dinainte a pușcăriei. Niște oameni care au fost executați. Ăia, executații, nu vor să mai facă biserica aia aici. Fiindcă e ceva necurat. Ei au fost omorâți degeaba, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unii cu alții în aproape o lună de călătorie și parcă le venea greu să se despartă. Unii dintre ei coborau la Hong Kong. O undă de melancolie îi cuprinse pe cei care aveau să-și continue drumul până la Yokohama: studenți întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu ciorile. Foarte rar se abat deasupra mlaștinii. Atunci încep să zboare dezordonat, în zigzaguri bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deasupra pădurii, se ridicase un soare inflamat și roșu. Așezați pe banca de pe peron, priveam câmpul. Iarba, udă de rouă, strălucea. Până și scaieții fulgerau în răstimpuri. Cârduri de ciori se îndreptau prin aerul dimineții spre mlaștină de unde făceau cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-ar trebui să spun decât atât, domnilor: Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo era marginea mlaștinilor, prima barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai duci - nimănui - flori, eviți vizitele și contravizitele. Scrii! De parcă asta ar fi esența unei vieți! În urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua de la capăt. Nu-l mai căuta pe Dumnezeu. Sfinții niciodată nu au plătit impozite pentru locuri de veci în icoană. Prezența lor ținea mai degrabă de rânduiala culorilor. Petru săruta nuanțele ca pe niște iluzii diforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am onoarea să vă salut. Sărut mâna! Vă așteptam, mi-a fost dor de Dumneavoastră. Mi-ați lipsit, onorată prezență! V-am ținut loc aici lângă mine, la fereastră. Nu vă faceți griji, am plătit eu biletul pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
returnată, că a se Întoarce Înapoi ar putea Însemna doar că scrisoarea de culoare violetă n-a sosit la destinație, că Într-un punct oarecare al parcursului i s-a Întâmplat ceva care a determinat ca ea să facă cale Întoarsă, să se Întoarcă de unde venise. Ori, scrisorile pot merge doar acolo unde sunt duse, nu au picioare, nici aripi, și, după cât se știe, n-au fost dotate cu inițiativă proprie, dacă ar fi avut-o pariem că ar fi refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare, în fața unui pupitru. Oamenii erau obișnuiți să stea nemișcați, în picioare. Așa se odihneau când erau obosiți de călărit. Nimănui nu i-a dat prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână. Îl puteam lăsa acolo, dar Bernadette se temea că găsindu-l vor putea reconstrui cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de oaspeți, dar n-avea de gând să se mai întoarcă acum după ea. El îi puse mâna pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ERA ȘTEARSĂ. NU S-A LUMINAT DECÂT ZĂRINDU-L PE RIEUX APLECAT ASUPRA LUI. ― Bea, spunea acesta. Celălalt a băut și și-a lăsat iar capul pe pernă. \ Ține mult, spune el. Rieux îi apucă brațul, dar Tarrou, cu privirea întoarsă, nu mai reacționa. Deodată, febra se revarsă vizibil până pe obraz ca și când s-ar fi spart nu știu ce dig interior. Când privirea lui Tarrou s-a întors spre doctor, acesta îl încuraja cu chipul său încordat. Zâmbetul pe care Tarrou încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și simplu“ o Birkin! Are o listă de așteptare de trei ani. Asta dacă nu ești Renée Zellweger în persoană, și nici măcar atunci nu poți fi sigură că primești una. Deja sunt pe lista de așteptare pentru cea din piele întoarsă bleu și mor de ciudă. — Dar Julie, asta se cheamă furt. Mai mult decât atât, te furi pe tine însăți. Nu că-i tare? —Trebuie să încetezi. Vei ajunge pe prima pagina a ziarelor. —Super, nu-i așa? A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi cer iertare. A răspuns menajera. Pot să vorbesc cu Julie, te rog? am întrebat. Nu, domnișoară. Este urgent. E acasă? Da, domnișoară, dar mi-a spus să vă zic, dacă sunați, să-i dați înapoi poșeta Hogan din piele întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă. Vreau să spun, chiar mă atașasem de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să-i transmiți că am telefonat? Abătută, m-am prăbușit pe pat. Am fost o proastă și acum plăteam oalele sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la Directivele Congresului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu se vor Înapoia cu mâinile goale. Din primele zile, trădarea unei străji de turn le-a permis asediatorilor să năvălească În cetate. Ocupă poziții la apus, În vecinătatea Porții Mănăstirii. Apărătorii, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]