KorAP: Find »[drukola/base=întrerupe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...1234 >

30,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

atât? Șoldurile lui Karp nu erau foarte proeminente, asta clar, și n-am reușit să disting nici bustul când se așeză la biroul său ordonat (stilourile, pe stânga; hârtiile, la dreapta; clamele, spatula și sugativa În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era Încheiată mai mult decât ultima dată când ne-am Întâlnit - de parcă cineva i-ar fi vârât o țeavă de revolver Între coaste. — Vreau să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un inspector de la Moravuri mă vizitase mai devreme În dimineața aceea. — Și n-a spus nimic altceva? Fața lui Karp era palidă, mișcările, țeapăne. Ăsta nu e semn bun, nu-i bun deloc. Să sperăm că Manetti... — Manetti, l-a Întrerupt. Cine e Manetti ăsta? — Karla Manetti? Ei, o pustnică, rareori părăsește sediul poliției, nu se arată deloc În public - din motive bine Întemeiate, desigur... Karp nu-mi dezvălui nici unul. În schimb, se aplecă Înainte. Dar asta nu trebuie să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Se pare că avea timp să treacă și pe la o anumită instituție științifică din oraș, care... Ajuns la acest punct al conversației, m-am gândit că, măcar de formă, ar fi bine să arăt un grad de complicitate, așa că am Întrerupt-o pe Manetti, spunându-i că, de fapt, dacă mă gândesc mai bine, mă Întâlnisem cu Dora la cinema. — De fapt, chiar săptămâna trecută. La Apollo, i-am explicat. Lucrez acolo ca operator, cu jumătate de normă. Stingându-mi țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fustă pe pat, spunându-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă demonstrația. Îmi Întinse bluza galbenă cu calm și mă rugă să mă ascund În șifonier. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mi se părea mai evident că vizitatorul era cineva cunoscut. Dora nu părea surprinsă de sonerie. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege adevăratul sentiment de fraternitate, și-ar Împărtăși rezultatele. Faci ce trebuie, prieten drag. Informațiile de acest gen n-ar trebui restricționate. Îndreptându-și spinarea, Întinse niște dosare. Gestul păru să-l intimideze pe Röser. Întinzându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
din câte știu. Era chiar așa de important? Desigur, filmul prezentat de Stegemann era despre un soi de boală a testiculelor, foarte palpitant din punct de vedere științific, nu Încape Îndoială, despre care doctorii erau dornici să discute. — Poate că... Întrerupându-se din nou, Else aruncă o privire peste umărul meu. Fereastra din spatele meu tocmai se deschise. — Testifortan, continuă Else pe un ton neutru. Conține scoarță de yohimbe din Africa de Vest. Moluște din Marea Baltică. Și multe altele. Dilatează vasele de sânge. Măresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Mai ai ziarul ăla, Sascha? Dora Își ridică mâna. Dacă da, m-ar interesa să aflu dacă ceilalți stăteau chiar lângă Froehlich și Gielke - toți acei oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
versiune a nimicniciei. Brusc, m-a cuprins un dor intens de a comunica această intuiție. Dacă luminile nu s-ar fi stins chiar atunci, sunt destul de sigur că mi-aș fi putut dezvolta gândurile cu ceva elan. Dar am fost Întrerupt de o voce ștearsă: — Osram, ai zis? Ce vrei cu el? Nu pricepi, deviatule? Ai Încurcat-o. Dacă nu ne spui ce... În nici un caz nu mă așteptam la așa ceva. Pentru a-mi păstra demnitatea cât de cât, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Stai. Tocmai s-a trântit ușa de jos. Acum aud pași urcând pe scări. Manetti va bate la ușa mea În curând. Și de data asta, chiar nu există nici o ieșire. Capitolul 23 Multe s-au Întâmplat de când mi-am Întrerupt povestirea și am legat un ciorap de mătase În jurul acestor pagini răsfirate. Acum e deja duminică seara, 8 iulie, au trecut aproape două zile de la ciocănitul puternic de la ușa mea - și intră Ivan Britz, șchiopătând. La Început nu-mi venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Pe-al meu îl dibuie de fiecare dată! Și câștigă potul cel mare al pocăinței mele! — Îmi pare rău, dar nu mai pot da înapoi, am acceptat invitația - mergem! — Mergeți? Și cum, Alex, nu-nțeleg nimic din planul tău, mă întrerupe mama, cum anume mergeți, dacă pot îndrăzni să te-ntreb, și unde? și te pomenești că într-o mașină decapotabilă, una din alea prea... — NU! — Și dacă-i polei pe șosele, Alex... Mergem cu un tanc Sherman, mamă! OK? OK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ei. Dar el ar fi stat de vorbă cu ea? Mă îndoiesc! Trebuie s-o facă, mutul ăla nemernic, până nu-și pune nebuna în practică răzbunarea ireversibilă! UN MANECHIN ÎȘI TAIE BEREGATA ÎN AMFITEATRUL ANTIC; spectacolul cu piesa Medeea întrerupt de o sinucidere... și vor publica bilețelul pe care îl vor găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să mă culc cu o curvă și pe urmă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care se deplasa acesta, pasagerii erau obligatoriu În repaus. Între pereții de sticlă n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că după o vreme mintea o accepta ca nemișcare. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de noutăți pe care prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu? Fața lui se posomorî și tînărul o Întrebă cu neașteptată umilință: — Nu vrei să fii prietena mea? Te-ar plictisi? — Nu, spuse ea, nu m-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de a ocupa gara și Închisoarea din Belgrad. Poliția a fost luată prin surprindere și, timp de aproape trei ore, revoluționarii au fost ocupanții netulburați ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore din dimineața aceasta. Totuși, la orele două corespondentul nostru din Viena a stat de vorbă prin telefon cu colonelul Hartep, șeful poliției, și a aflat că ordinea a fost restabilită. Revoluționarii au fost puțini la număr și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La ce te holbezi așa? Frumos Îți șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr Kolber, dar... Ea ezită și Josef o Întrerupse Înainte de-a se putea justifica singură ori de a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar nu se gândea la Îmbrățișarea lui, ci la apartamentul de la Constantinopol și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat. Arestata Coral Musker este condamnată la douăzeci și patru de ore de Închisoare și va fi repatriată. Arestatul... Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele: fețele lor disciplinate erau impasibile și absente. Da, spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
locomotivă nouă, dar nimeni nu le va acorda nici o atenție În oraș. Ar trebui să vedeți gara, haosul... Mai bine vă duc eu la Belgrad. V-aș arăta și locurile demne de văzut. Știu casele cele mai bune. Myatt Îl Întrerupse: — Mă duc Întâi la poștă. Și apoi vom Încerca hotelurile pentru a o găsi pe doamnă. — E numai unul. — Și apoi la gară. Expedierea telegramei luă ceva timp. Întâi trebui să-i trimită lui Joyce un mesaj formulat În așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din depozit și li se alătură. Domnișoara Warren spuse repede și cu voce scăzută: — Promite orice. Nu contează ce spui. Puse o mână mare și pătrățoasă pe mâneca ofițerului și Începu să vorbească, pledând cu insistență. El Încercă s-o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]