2,365 matches
-
activitatea. Fără îndoială, vă întrebați dacă trebuie sau nu să scăpați de ele. Oricine a avut deja prilejul, în timpul unei plimbări la țară, să vadă cadavrele de cârtițe agățate de gardurile de sârmă ghimpată de-a lungul câmpului s-a întristat văzând că niște animăluțe atât de drăguțe sfârșesc așa. Până la urmă, cât de dăunătoare sunt? E adevărat că ele mănâncă râmele, care sunt utile, dar au și avantajul că se hrănesc cu numeroase larve de paraziți care trăiesc în sol
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Ce exemplu mai bun de imposibilitate de a uita, decât acela al lui Kant, pentru care, totuși, „moderația în afecțiuni și în pasiuni și stăpânirea de sine constituie o parte din însăși valoarea intrinsecă a persoanei” (1785/1967)? Or, filosoful, întristat de moartea lui Lampe, un servitor la care ținea, încerca să expulzeze această tristețe așezându-și în față o tăbliță pe care scrisese: „Adu-ți aminte să-l uiți pe Lampe”! Să evocăm aici, împreună cu Raimbault (1975/1991), cazul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se prăbușesc din redacții lucrări valoroase: Ți-așează „măiestria”-n dreapta Și-n stânga, gândul... Dar se poate Ideia ici, iar colo fapta, Apartamente separate? În fața acestor «criticaștri», îndeamnă pe tânărul poet: Tu dârză frunte ți-o aține - Nu te-ntrista de-al lor oprobiu, Să-ncerci mereu să faci mai bine. Să fie nou. Să fie propriu. Iată de pildă cum prin intermediul unei imagini viguroase se comunică indignarea pasională a poetului, revolta sa față de fățărnicia arogantă și spiritul sufocant de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la timp în supă. Acuma suflă și-n iaurt). Să calci prin smâcuri cu plevușcă Sau ardă-ți capul printre aștri, Ce te doboară și te mușcă Nu-i critica...Sunt criticaștri. Tu dârză fruntea ți-o aține - Nu te-ntrista de-a lor oprobru. Să-ncerci mereu să faci mai bine Să fie nou. Să fie propriu. Cu Gorki am să-nchei desigur Ce critic minunat era Spunând că scrisul nostru-n friguri E muncă... Și-ncă muncă grea. Iubise
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
câteva răsărituri de soare, izvorul răcoros din scobitura unei vâlcele, într-o zi de seceriș, în arșița verii, drumul sub șfichiul ultimului viscol. La fel ca acum. La fel ca întotdeauna... Neștiind dacă trebuia să se bucure sau să se întristeze de cât de rară era acea fericire, constantă totuși, Nikolai își amintea de noaptea, deja atât de îndepărtată, de la malul unui râu, de somnul Annei lângă foc, de bucuria unică a acelei clipe. În ce epocă putea el plasa noaptea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat cu roșul, simbolizează uniunea pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
răspunde aporetic, printr-o Întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată Împrejur, sau unul câte unul (periblepsamenos) cu mânie și Întristându-se din pricina Învârtoșirii (porosis) inimii lor, Îi spune omului: Întinde mâna!” Apoi săvâșește vindecarea. Fariseii și irodienii se coalizează pentru a-L prinde și omorî. Isus pleacă, urmat de o mulțime provenită din toate provinciile: Galileea, Iudeea, Idumeea, Tyr, Sidon
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care Îmi Îngădui să o citez aici, În traducere proprie: PASAJ RETRAS Vestea nașterii Mariei Ana s‑a Întristat foarte tare, și‑a azvârlit veșmintele de doliu, și‑a spălat părul, s‑a gătit În haine de mireasă și pe la ceasul al nouălea a coborât În grădină să se plimbe. Și văzând un dafin, s‑a așezat sub el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
câteva „note” sursa inițială a unor poeme. Autorul crede că „Poezia este un limbaj absolut, cronica uriașă a sensibilității umane, este cadența timpului, a destinului, a destinelor, a ireversibilului”. De aceea el ia pulsul „sângelui popoarelor” imediat după război, se întristează de „satul fără dragoste”, închină cântare cetății lui Bucur la 500 de ani de atestare documentară, nu mai crede în iluziile grandioase și deplânge moartea morilor de vânt, se plasează meditativ-lucid în umbra stelelor în solara noapte. S-ar putea
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
-ți să auzi ceva din mintea altcuiva. Stăruie și vei putea. Tatăl meu... uitasei de el. Unde e? Oftă. Tatăl tău, flăcăule, e... să zicem doar că nu mai este printre noi. Vestea nu mă îndurera prea tare, dar mă întristă cumplit. Mă așteptam să fie așa, din moment ce mama îmi tot spunea de când mă știam că e plecat în țări străine. Și într-adevăr așa era. Țara morții. O țară total străină celor vii. Cu toate astea, era una să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta mi-a dat și mie încredere. Oare unde era Maria? Oare era bine? Oare venise la școală azi? Dacă lucrurile merg prost, o voi mai vedea vreodată? Gândul ăsta m-a mâhnit și eram cât pe ce să mă întristez, dar nu puteam să le spulber starea de încredere precară a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul. Adevărul e că l-a distrat ipochimenul. Abia spre sfârșit l-a întristat. — Se prea poate ca tigrișorii ăia, aruncă Rufus peste umăr, să fi fost trimiși principelui de vreo provincie supusă sau de cine știe ce rege client... Da? dă să se minuneze Pusio, dar tace cu prudență. O întrebare îl roade însă, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascund acest sentiment în timp ce-l tachinez, vezi, ți-am zis eu că aveau să-și dea seama că ești prea bun ca să te treacă cu vederea. ― Știu, suspină Ben. Dar chiar nu credeam că-mi vor acorda o șansă. Se întristează iar și spune: poate că nici n-o vor face. Poate că o să mă înțeleg prost cu această Diana Macpherson și asta va fi fost tot. ― Hai, mă lași? Ești intervievat de o femeie? Ești ca și admis. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vreodată să cunoască pe cineva care a început lucrul la ziarul lor de mâna a șaptea și a ajuns celebru. ― Acum urmează să-ți luăm noi ție un interviu, a râs zgomotos redactorul-șef, bătându-l pe spate după ce se întristase că și-a pierdut reporterul vedetă. Să nu ne uiți când o să fii celebru și bogat, bine? Ben n-a făcut decât să zâmbească, numărându-și în minte zilele care îi mai rămăseseră la Kilburn Herald. Dată fiind toată osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au întristat pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți copii și așteaptă-mă. Eu am să mă duc să-i întreb pe mama și pe tata ce-i cu ea. Da, mama și tata! o aprobă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chip să-i potolim. Văzând ei că „răufăcătorul” nu-i bagă în seamă, s-au năpustit asupra lui și nu i-au mai dat pace. Păcat numai că, în cele din urmă, l-au făcut una cu pământul. Ne-am întristat noi atunci, dar în ziua următoare am făcut un altul, la fel de frumos. Și eu aș vrea să povestesc o întâmplare petrecută tot iarna, spune Nelu. Te ascultăm și pe tine răspunde educatoarea. Noi nu am făcut astă iarnă un om
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile. Le răspunde dând și el din lăbuță, apoi face cale întoarsă, căci acasă îl așteaptă treburi serioase. Și își spune că n-are de ce să se întristeze , băiețelul și fetița vor mai veni, iarăși și iarăși, la el. Începe să-i aștepte. Iar când aude vreo mașină la poartă, inima-i spune că aceștia sunt Sorin și Sorina, de care i-a fost atât de dor. Bineînțeles
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai mânca așa de bine ca înainte, parcă și slăbise puțin; adesea, ochii lui mici cătau către codru. I se părea că, de acolo, din desișurile pădurii, aude un glas tainic: „Haai! Vinoo! Aaiici ee locul tăăuu!” Tare se mai întristau copiii, ori de câte ori îl vedeau în starea asta. Ei nu puteau înțelege ce se petrecea în sufletul iepurașului și credeau că micul lor prieten o fi bolnav. Bunicule, ce-ar fi să-l chemăm pe nenea Gheorghe, doctorul animalelor? Știu și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
soarele cu mândru chip de tânăr cobora la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate. Buburuza s-a întristat: — Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă! Zicând acestea și-a desfăcut larg aripile lasându-le purtate de-o boare de vânt. Așa a ajuns pe prispa unei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cuvine să fie prețuită? Da, zise Gheorghiță. Și încă aș mai vrea să știi că-n lume, departe, sunt țări ai căror copii nu au de multe ori parte de-o felie de pâine. Asta înseamnă foame cumplită... S-a întristat Gheorghiță și-a rămas gânditor... Acum, grânele râd pe câmp ca un verde covor, mângaiate de vântul din zori... își spuse băiatul fugind către casă: Mămico, dă-mi te rog o felie de pâine... Cerințe: 1. Scrieți care sunt etapele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aduci acasă Dar eu m-am smuls din brațul Tău și am fugit Atunci ai plâns Isuse pentru mine, Tu milostiv si bun, cât m-ai iubit... De câte ori, cât oare-ai plâns Isuse? Și vina mea din nou Te-a întristat, Când eu trece-am rătăcitoare-n lume Nepăsătoare, fiindcă Te-am uitat. Iar Tu în dragostea-Ți fără de margini Privea-I spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
Astfel, am evitat să devenim subiect de bârfă aprinsă. Eram, cel mult, un subiect de bârfă de duminică după-amiaza. Apropo, un prieten mi-a spus de curând că Stefan suferă de o mare și paralizantă depresie, lucru care m-a Întristat. Ce e și mai rău, mi-a zis că reproducerile lui cu stropituri, semnate, cele care au ca tușe finale lovituri de pensulă cu acrilic pur mânjite pe ici, pe colo cu mâna lui, se vindeau pe eBay Începând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de adăugat la colecție“ - și asta o Întărâta și o făcea să creadă că nu sunt uniți decât de diversele dezamăgiri comune. Dwight a simțit ce gândea Roxanne. Gândul că acesta era sfârșitul căsătoriei lor Îl și speria, Îl și Întrista, dar nu putea mărturisi asta. Încă de la Începutul relației lor, Își dorise să o protejeze - emoțional - și știa că ea avea nevoie de asta, chiar dacă părea atât de puternică În fața celorlalți. Dar ea Îi respinsese eforturile, poate inconștient, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atunci n-am mai mers la Spitalul Hibiya și nici cu tânărul respectiv nu m-am mai întâlnit. Am aflat că domnul Takahashi murise în seara aceea. L-am dus la spital, dar n-am putut să-l ajut... mă întristează gândul ăsta. Dacă sunt supărat pe adepții sectei Aum? E mult mai mult decât supărare. Pe cine își închipuie că păcălesc? Fantastic! Spun că au făcut ce le-a poruncit Asahara, dar ei sunt cei care au acționat. Ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]