2,613 matches
-
distruge ultimele urme ale „crimei secolului XX, reeducarea de la Pitești, Gherla, Canal,”, capodopera regimului comunist. Subsemnatul, am avut fericirea sau nefericirea de a fi trecut și eu prin acest loc damnat, ca deținut pedepsit, fiindcă, slujind Adevărului, am respins Diavolul întruchipat într-un anchetator zelos și crud, care îmi cerea o declarație mincinoasă și căruia, stricându-i astfel pasența, a trebuit să plătesc vamă lui Carron la trecerea în lumea umbrelor celor mai întunecate ale Jilavei, de unde numai Dumnezeu m-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am ambiția nemăsurată să aduc în carte toată viața țăranului: munca, iubirile, politica, religia, trecutul, prezentul, viitorul...” (iunie 1886, scrisoare adresată lui J. van Santen Kolff). III. PĂMÂNTUL În mitologie, Pământul are funcție maternă, fiind Glia mamă, esența vieții, putând întruchipa și principiul masculin fecundator-Geb, o divinitate duală care oferă și ia. Pământul devine personaj în ambele opere, fiind perceput diferit. Chiar structura compozițională a romanului Ion a lui Liviu Rebreanu evidențiază rolul pe care îl are pământul în concentrația epică
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
romanului o aură de epopee. Pentru a avea pământul mult râvnit și pentru a-l stăpâni, personajele lui Zola sunt capabile de orice act, de orice sacrificiu, asemenea eroului rebrenian. Louis Fouan este imaginea țăranului tradițional ale cărui idealuri sunt întruchipate de pământ și pentru care a fost în stare să facă numeroase sacrificii: ”Cutare parcelă reprezenta luni întregi de pâine cu brânză, ierni fără foc, veri de muncă arzătoare, fără altă răsplată decât câteva înghițituri de apă”, pământul este o
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
abolește reflexivitatea, ci doar o instrumentează și o maturizează, oferindu-i asistența unei rodnice contribuții formatoare. Aparența abandonului de sine care poate însoți cele mai autentice și apropiate relații educaționale este infirmată de realitatea simplă a unei reprezentări simbolice care întruchipează un tandem matur (al îndrăznelii generos acceptate și al reciprocității) în care discipolul pășește alături de învățătorul său pe un drum comun, presărat cu încercări solicitante de ambele părți, dar care nu admite împărtășirea sau transmiterea informației într-o unilaterală univocitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
foloase directe (materiale) ale instrucției, într-un legitim secundariat. Se preferă în această viziune statornicia unui standard al personalității construite temeinic, se vizează termenul lung al unei utilități a rezultatului globalist, a demnității ființei umane ca realitate ce trebuie să întruchipeze modele de o condiție superioară, singurele integrabile unei paradigme sociale exigente. Natura umană trebuie onorată prin desăvârșirea potențialităților sale și prin alcătuirea creatoare a unui întreg armonic de însușiri stabile, desprinse dintr-o axiologie a cărei ierarhie este încununată tot
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
țintă posibilă a întregului sistem intențional personal. A te auto-investi pornind de la cele mai adânci determinări spirituale rămâne datoria supremă și profunda împlinire a unei vocații umaniste universal propovăduite și unanim-asumate. Bucla care se închide în act interior pare a întruchipa un simbol reprezentativ al celei mai înalte eficiențe existențiale, sau, mai precis, al celei mai înalte împliniri a unei auto-angajări fundamentale. Un simbol al unei realități infinite în diversitate, dar profund unitare în perspectiva centrării pe interioritate, vădind o constantă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
destinal. Ține deci de misterul vieții felul în care această combinație de știință și neprevăzut își găsește o optimă decantare. Fiecare drum personal poate fi interpretat și structurat pe scheletul unui lanț de încercări, iar acest lanț sfârșește prin a întruchipa reflexul mundan perfect în oglinda conștiinței de sine individuale. Reflexivitatea se detașează astfel în factor eficient al celor mai înalte investiri adaptative, legându-se de mediu și de dinamica sa prin intermedierea cognitivă a schemelor de investigare. Ca o consecință
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fenomenologiei inaparentului, până în substratul infra-textual în care semnificabilul originar se autorevelează în trupul poetal al unei imagini numenale. Este mai-mult-ca-aparentul deoarece nu e încă o apariție propriu-zisă, ci o pură posibilitate a posibilului. Imagine vulnerabilă, chiar tăcută, căci ea nu întruchipează și dă o față rostitului; rămâne în rostirea neauzită, în figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de pildă un nor care, dacă vâslește și dă din aripi, e doar în virtutea imaginației care se complace să-l vadă în acest mod "poetic". Să fie vorba, prin urmare, de o imagine poetică, de un nor ciudat ce apare întruchipat într-un orizont imaginar? Dar imaginea pe care ne-o oferă poemul e transparența prin care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mediul translucid în care se încheagă și reverberează imagini de lumină, formă iradiantă a cerului și a inimii deopotrivă. Nu e acesta tocmai locul în care se ivește sufletul poemului, acel suflet mai limpede de unde izvorăște creativitatea pentru a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ultimul refugiu al posibilului, ea pune începutul altei vederi. O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) Poemul Clipa de așteptare de Kocsis Francisko 75 arată imaginea într-o stare de absolută destrămare, în natura ei perisabilă, precum modelul pe care îl întruchipează în sfera vizibilului. Nimic de înfățișat, în acest imaginar redus, comprimat până la dispariție, pentru că " Va fi o clipă când totul se va opri brusc,/ când nimic nu va mai avea un sens de mișcare -/ clipa unei severe întoarceri în sine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cit., p. 44). 8 "Suflet ducând înăuntru/ Insula fantomă ca o lampă" (V. Vești în orașe, în ed. cit., p. 14). Este Insula nălucă din II. Întâia apariție (ibidem, pp. 6-10), "insula minune" ce străbate întregul ciclu poetic și care întruchipează Patmos-ul utopic al lui mundus imaginalis. Acolo "e locul poetului" (XVI. Poporul nălucă, ibidem, p. 38). 9 "E, pentru a recurge la o comparație, precum parfumul florilor pe care nu le vedem, dar care, "arătându-ni-se" ca semn neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu mi-i// decât o reincludere în cremeni/ acolo unde pot să mă mai cheme/ priveliștile, unui stol asemeni/ de grauri repezi lunecați din vreme" (în op. cit., p. 70). 24 Absență sau gol mai semnificative decât plinătatea prezenței, pentru că ele întruchipează însăși posibilitatea plecării, a înscrierii în ceea ce (orice) va fi: "numai absența semnifică/ sau poate plecarea însăși este pentru tine Ființă/ mai plină decât piatra"; "golul ulciorului mai neprețuit decât lutul/ care-l înconjoară" (Absența, în Cezar Baltag, op. cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șansa unei participări empatice, a unei comuniuni liturgice la și cu textul blagian. Să revenim însă la chipul gînditorului Blaga descoperit Noica, la filosofia acestuia în care afla o deschidere către cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui Blaga este organic legat nu de imanent, ci de transcendent. Noica răsturna o prejudecată a receptării construcției filosofice blagiene, și anume: în centrul acesteia nu stă culturalul, care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
între copertele unei broșuri, însoțite de o prefață scrisă de nimeni altul decît Mircea Vulcănescu. Un proiect care a eșuat, numai că, printr-o compensație a istoriei, avem astăzi, extinse și dense, reflecțiile nu doar sociologice 28 ale celui ce întruchipează figura părintelui risipitor (formularea este a lui Virgil Ierunca) al generației lui Eliade. "Regiunea de existență" a generației S-a spus, pe bună dreptate, că eseurile lui Vulcănescu pe tema generației sau a tinerei generații constituie un "program teoretic și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
presupune însă o împărțire), Noica a plecat în lume pe un fel de Holzwege, ținînd de mînă, cum singur o spune, doar două cuvinte: întru și întruchipare. Celui dintîi i-a edificat o ontologie, după care a început să o întruchipeze într-un formalism logic original, parțial povestit nouă în niște substanțiale scrisori dictate lui Hermes, personaj cu semnificativă încărcătură mitologică, mesagerul, între altele, zeilor. Sentimentul românesc al mediocrității Omul mediocru: schiță fenomenologică Căutînd un nord al reflecției autentice și, în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o suită de convingeri pe care le vom împărtăși sau nu abia la urma demersului nostru: cărturarul, personajul care ne interesează aici și acum, face parte din elită, e un fel de holomer al acesteia, iar puterea pe care o întruchipează și care se află față-n față cu puterea laică provine, cum s-a spus, dintr-o "activitate străină, prin esența ei, de orice scop practic și care, aflîndu-și bucuria în cultivarea artei, științei sau speculației metafizice, într-un cuvînt
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
la altul, tendința și natura recesivă (în înțelesul pe care Mircea Florian l-a dat termenului) a biopoliticii, evaluează critic reflecțiile deopotrivă etice și socio-politice generate de tehnoștiința biologică, după cum, tot prin vizorul lui Jean-Luc Nancy, interoghează în ce măsură biopolitica poate întruchipa o politică globală cu determinații bioactive, capabilă să țină sub control fenomenele determinate de procesul mondializării. În comentariile sale, cu o ambițioasă densitate conceptuală nu o dată amenințătoare pentru comprehensiunea unui lector mediu, exegeta expune la vedere mai toate pretextele care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vom încerca să stabilim și aici trăsăturile comune, convergențele lor într-un Zeitgeist ce le favorizează apariția. De data aceasta vom căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
85. Observăm totuși că aici autorul trece cu vederea faptul că acest "accidental" nu rămâne izolat, ci "crește" categorial spre o tipologie reprezentativă pentru o mulțime de alte aspecte accidentale. Exponent al unei categorii limitate ale cărei uniformități tipice le întruchipează, personajul realist rămâne întotdeauna la o viziune secvențială, atomistă; în absența unei propensiuni cosmice către o lume situată dincolo de realitatea imediată, el refuză perspectiva holistă pe care o deschidea ideea romantică privitoare la Marele Tot. Aici viziunea holistă, esențial romantică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră. Fiind un „om ca toți oamenii”, toți oamenii se vedeau întruchipați în el. Buffière amintește o epigramă nesărată dintr-o Antologia homerica pe seama chipului zugrăvit pe o amforă veche al lui Odiseu: „Pe un tablou unde era pictat Ulise și pe care îl stricaseră apele mării”2. Ironia seamănă cu gluma
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mângâitoare” și îi oferă nu numai dragostea ei, dar și ceea ce zeii le interziseseră oamenilor: nemurirea. Dar cum ar fi putut o „simplă” nimfă să eludeze pedeapsa divină? Exegeții au lămurit cu sagacitate această problemă ce pare de nedezlegat. Calipso întruchipa știința însăși. Ca fiică a lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană malefică, precum Circe, ci astronom de elită și astrolog competent - cum ne asigură un sagace episcop de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să te dezintegrezi din România modernă" (Cioran, 1990: 153). Prăvălirea modernității peste structurile aparent invincibile, rezistând (tot aparent) nealterat de veacuri, a condus la o dislocare a unor structuri sau mai degrabă a unor mituri privitoare la atotputernicia vigorii ancestrale întruchipată în român. Astfel, "Libertatea și mai ales dezlănțuirea concurenții libere pentru niște oameni simpli, inculți au avut urmările morale cele mai dezastruoase" (Drăghicescu, 1996: 332). Desființarea autorității breslelor a generat delăsare datorită dispariției controlului exercitat nemijlocit și neîntrerupt, singurul capabil
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la vârsta de 13 ani, iar mai apoi a fost recunoscut în întreaga lume drept un geniu artistic cu realizări excepționale în pictură, sculptură și arhitectură. S‑a format în atelierul lui Ghirlandaio. A fost unul dintre artiștii care a întruchipat idealul Renașterii italiene. Sprijinit de familia Medici, în special de Lorenzo Magnificul, a realizat lucrări de o inegalabilă măiestrie și origina‑ litate. Permanent frământat de căutări, de contradicția dintre materie și spirit 12 și de dorința de desăvârșire, a creat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]