2,225 matches
-
mîinile soartei amenințătoare ca reacție la rugămințile cititorilor, schimbînd destinul acestuia în ultimul moment. Un narator la persoana întîi care încearcă un lucru asemănător periclitează baza ficțională a propriei poziții. Din moment ce el însuși este parte a lumii ficționale, o ființă întrupată în lumea personajelor, orice încercare de a schimba realitatea narată este echivalentă cu ironizarea fundamentului propriei existențe. Paradoxul acestei situații pare să-i stimuleze pe autorii moderni care, în spiritul lui Vonnegut, preferă să meargă în răspăr față de practica acceptată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
măștile teatrale ale lui Wilde și Nietzsche, există o atitudine de discreție ostentativă și de normalitate burgheză în operele lui Pater, Henry James, T.S. Eliot și Thomas Mann o fațadă de invizibilitate și o antimască ce este în mod ironic întrupată în personajul Zeitblom din romanul lui Mann și în prototipul său Mackellar din opera lui Stevenson". 482 Jacqueline Viswanathan, "Point of View and Unreliability in Ch. Brontë's Wuthering Heights, Conrad's Under Western Eyes and Mann's Doktor Faustus
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
MISTERUL ÎNTRUPĂRII Problema teoretică • Efectele istorice • Revoluție în Revelație • Mizele practice • Cristologie crucială PROBLEMA TEORETICĂ Vă reamintesc chestiunile care fac obiectul mediologiei: Care sînt medierile prin care ideea devine o forță? Cum poate cuvîntul să declanșeze evenimentul? Cum se poate întrupa spiritul? Nu sîntem primii care ne punem aceste întrebări, iar răspunsul a fost găsit de mult. El poartă un nume cunoscut, numele nostru de familie, prin care Occidentul a lăsat moștenitori, de-o parte și de alta a ramificațiilor bizantine
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să pună întrebări. Ce e o taină dacă nu o concluzie lipsită de premise? Ce e un miracol dacă nu un rezultat fără demonstrație? Cum poate infinitul să devină finit, nenăscutul să iasă din pîntecele unei femei, Eternitatea să se întrupeze? Cum se întîmplă toate acestea, cînd Dumnezeu își trimite mesajele prin Patimile și Învierea unui Fiu unic abandonat? Acestea sînt întrebări la care se adaugă cele legate de răspîndirea postumă a mesajului creștin. În cazul de față, în ce fel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
religia iudaică, fiind introdusă în secolul I î.Hr., odată cu Solomon, pentru a salva prin umanizare justiția divină. Dar nu aici e lucrul cel mai important. Iudaismul își datorează forța puterii sale de abstractizare, iar creștinismul, întrupării. Legea iudaică nu se întrupează într-un individ ea nu are corp. Ea este transportată prin timp și memorie de un popor întreg. Lege în toate scrierile, fără imagini. Biblie fără ilustrații. Lege statică, fără resort de difuzare, cu mitologie săracă și prozelitism minimal. Lege
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
masculinului, rigid și inflexibil, femininului suplu și maleabil. Să adăugăm că acest codex a dobîndit și argumentul fizic al autorității, care a făcut ca lectura textelor sfinte să nu rămînă, așa cum dorea Ioan Gură de Aur, apanajul călugărilor. Pînă la Întrupat, religiile de mistere, cosmopolite și numeroase, nu se adresau decît inițiaților. El a deschis tuturor porțile paradisului. Cît despre religiile instituite, ele erau teritoriale: zeii cetății grecești, cultul civic roman. Iudaismul, mai ambițios, rămînea identitar, defensiv și etnocentric. Revoluția evanghelică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe verticală, în fundație. Absolutul în ordonată devine plin în abscisă. Cu cît există mai multă transcendență în sus, cu atît e mai multă coeziune la bază. Biserica își impune o interfață pentru ea însăși, Vaticanul. Acest corp politic mic întrupează un mare corp mistic, și vicarul lui Hristos este și el un șef de stat. Doi în unul, el unește în persoana sa o putere temporală și una spirituală. De pe colina Vaticanului, de la donația lui Constantin, în principiu, și de la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în 1931 sub auspiciile conjugate ale lui Marconi și Pius XI), o tipografie. Dar este și "piatra de căpătîi a prezenței lui Dumnezeu printre oameni". Dubla natură a lui Hristos, a suveranului pontif, a Sfîntului Scaun, a oricărui scaun. Oricine întrupează o legitimitate reprezintă o transcendență în sensul propriu și minimal a "ceea ce provine din cîmpul experienței". Cele 168 de state din cadrul Națiunilor Unite sînt similare Vaticanului în felul lor: reprezentanții lor sînt mai mult decît ceea ce par. Și șefii aleși
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Teroare religioasă, teroare politică. Derivă absolutistă a Bisericilor, derivă totalitară a partidelor. Reformă sau Contrareformă, Revoluție sau Contrarevoluție, de la o dispută spirituală se ajunge la lupta temporală. Secole mesianice, în care fiecare profet înarmat mai întîi cu vorbe sau cuvinte întrupează ceea ce vestește. Luther, Calvin, Loyola, Münzer. Lenin, Troțki, Mussolini, Hitler, Mao, de Gaulle. Apar din senin indivizi necunoscuți, care la început nu au altă putere decît discursivă, prin ceea ce spun sau scriu. Care aliniază cuvintele, apoi trupele în spatele lor; care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a întâmplat în cadrul sinodului de la Niceea (325 d.H.). Dar ea se regăsește ca o prelungire logică a necesității evoluției ființei umane. Creștinismul, înțeles în mesajul său profund, devine astfel o prelungire și o apoteoză a buddhismului. Mântuitorul Iisus Hristos se întrupează și continuă să trăiască în fiecare dintre noi dacă îl primim. Starea obținută este, din nou, aceeași pace și aceeași mulțumire pe care o cunoaște și buddhistul dar de data aceasta cu o “altoire” a unui Răsad Divin - Principiul Hristic
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chinuiți de anumite boale sau diformități (XI.48, n.n.). După ce a îndurat acele chinuri, potrivit hotărârii judecătorului infernului, sufletul a cărui întinare s’a șters cu totul, se îmbracă din nou (s.n.) în părți din cele cinci elemente, adică se întrupează din nou (s.n.) (XII.22, n.n.)”. II.4.1. Ciclul vieții umane Omul, și nu doar el, ci și orice altă ființă vie , este virtualmente nemuritor (v. §II.4.3), proprietate acordată lui de către componenta spiritală a sa, Eul, care
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ale ființei umane care au dus la nașterea civilizațiilor”. recunoaște totuși în această “călătorie” ceva ideal: “Dacă viitoarea existență terestră ar fi elaborată doar în modul prezentat până acum, de către cea mai înaltă înțelepciune cosmică, atunci ființele care s’ar întrupa pe Pământ nu ar fi oameni, ci îngeri”. Asta ar echivala cu saltul calitativ în regnul semizeilor, cu rezerva că aceste entități nu se mai întrupează pe Pământ, ci în planul astral (v. fig. II.16). mai face referințe la
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
prezentat până acum, de către cea mai înaltă înțelepciune cosmică, atunci ființele care s’ar întrupa pe Pământ nu ar fi oameni, ci îngeri”. Asta ar echivala cu saltul calitativ în regnul semizeilor, cu rezerva că aceste entități nu se mai întrupează pe Pământ, ci în planul astral (v. fig. II.16). mai face referințe la alte sfere, exterioare celei “solare” chiar: “marțiană”, “jupiteriană”, “saturniană”, desigur plane de spiritualitate superioară planului sufletesc (spiritual, nirvanic, respectiv atmic). Un fapt adesea subliniat de diferiți
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
activități psihice − al receptorului. </footnote>. Căci, pentru ca o entitate spirituală să poată influența/ajuta omenirea este necesar să se reîncarneze, exemplul cel mai la îndemână fiind Christos pentru creștini, iar pentru hiduși și budiști Bhagavat, adică “un zeu care se întrupează pentru a salva omenirea ”. Și, evident, odată îndeplinit rolul, el nu s’a putut “întoarce” decât prin moarte (și aceea prozaică − pe cruce, respectiv de indigestie). Pe scurt, conform , “nici un om nu-l poate vedea pe dumnezeu (în sensul de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
i se spune creștinului cum să aștepte „...arătarea slavei... marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (to¤ megálou theo¤ hQmÄÎn kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo¤ IQso¤)”. - Ioan, în prologul Evangheliei sale vorbește despre Cuvânt, care se va arăta ulterior a fi întrupat în Isus Hristos și afirmă: theòs QÎn ho lógos „Cuvântul era Dumnezeu 268” (1,2). Această afirmație este mărturisirea de credință prin care creștinismul se desparte de iudaism: Isus Hristos nu este simplu om, ci Om-Dumnezeu. 3.2.2.1.2. (ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bază: Cel care îi eliberează pe oameni de păcate prin moartea să + metonimie. 3.2.2.14. Mijlocitor 3.2.2.14.1. mesítQs: „împăcătoriu” (SC); „Mijlocitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (BVA, BS); „mijlocitor” (G-R, C); „mediator” (Vg); „Médiateur” (BJ); „mediator” (RSV). Întrupându-se în fire omenească, Fiul lui Dumnezeu devine mijlocitorul prin excelență, unicul mijlocitor între Dumnezeu și om, după cum afirmă cu tărie Apostolul în 1Tim 2,5: hežs gàr theós, hežs kaì mesítQs theo¤ kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lumi. De fapt, prin originea și natura sa, sufletul aparține lumii Ideilor, este etern ca și ele, pe când corpul aparține lumii lucrurilor, fiind trecător și schimbător în felul acestora. Sufletul coboară din lumea sa proprie, a Ideilor spre a se întrupa, unindu-se temporar cu un corp, pentru a da naștere acelui mixt, compus, care este omul. Din cauza caracterului perisabil al trupului și a naturii superioare a sufletului, uniunea nu poate fi durabilă, fiind oricând amenințată a se desface. Cât timp
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
epocă de tranziție, neîntrupată și nedesăvîrșită, spiritul muzicii domină asupra spiritului plasticii. Epoca noastră este cel mai puțin arhitecturală și cel mai puțin sculpturală dintre toate epocile istoriei universale. Viața noastră este neplastică, este fără chip, spiritul nostru nu se Întrupează În imagini ale frumuseții. În pictură se produce o dematerializare, o dezincarnare. Arhitectura a pierit cu totul, iar sculptura a devenit nesculpturală” (N. Berdiaev). * „Arta adevărată nu poate fi descrisă sau imitată.” (Auguste Renior) - pentru că acea clipă de emoție inspirată
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
formulată fără echivoc: procesul de naștere al burgheziei românești și introducerea principiilor și instituțiilor moderne în politică, știință, jurnale, academii, școli, literatură, muzee, conservator, teatru, constituție sunt opere artificiale, de imitație a unor forme fără fond. Această viziune s-a întrupat într-o mentalitate care a dominat imaginarul românesc în prima jumătate a secolului XX, ecourile sale resimțindu-se și astăzi. Corolarul acestei poziții teoretice este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății românești moderne este o excepție față de țările apusene care au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de cele mai multe ori fără să reușim, să Îi supunem pe ceilalți. Dar, cu mult mai subtil, cărțile iubite dau forma unui univers În care locuim În secret și În care ne-am dori ca un altul să poată veni și Întrupa un personaj. Să ai, dacă nu aceleași lecturi, măcar lecturi comune cu celălalt - adică, de fapt, nonlecturi - e una dintre condițiile unei bune Înțelegeri amoroase. De unde și necesitatea, și asta Încă de la Începuturile relației, de a te arăta la Înălțimea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
1984, 5; Geo Vasile, „Mă salvasem de viață prin viață” (interviu cu Iolanda Malamen), LCF, 1997, 32; Gheorghe Grigurcu, Între candoare și teamă, RL, 1997, 40; Bucur Demetrian, O călătorie în infern, R, 1997, 12; Geo Vasile, Din violență se întrupează rugăciunea, LCF, 1998, 2; Ioan Moldovan, Deznădejde, F, 1998, 3; Evelina Cârligeanu, „Triumful dantelei”, TMS, 1998, 3; Nicolae Coande, „Îngerul coborât în stradă”, CL, 1998, 7; Mihaela Ursa, Doi poeți, ST, 1998, 7-8; Octavian Soviany, Sărbătorile morții, CNT, 1999, 4
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
volumul Stația de salvare, 1975), punctată de accentele unei agresivități deturnate, relevă, de fapt, adâncul derutant al unei sensibilități rănite, într-o lume în care valorile sunt destrămate. Tot așa, personajul în jurul căruia se coagulează acțiunea romanului Sărbătoare legală (1990), întrupează stingerea unui mod de a fi, acela al lumii vechi, țărănești, dislocată din rosturile ei prin colectivizare, prin intruziunea brutală a istoriei. SCRIERI: Vedere de pe balustradă, București, 1968; Războiul pâinii, București, 1974; Stația de salvare, București, 1975; Oamenii pământului, București
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
sau persoanele din preajma creatorului; terțiar, în perioada circulației textului la nivelul colectivității, când acesta se cristalizează în forme supraindividuale. În poezia populară - afirmă cercetătorul - nu pot fi identificate individualitățile care au creat-o. Ea se circumscrie limbajului colectiv și se întrupează în forme tipice. De aceea, cunoașterea acestor forme este absolut necesară pentru a discerne autenticul de contrafacere, textele genuine de contaminările lăutărești sau de intruziunile orășenești. În aceeași linie cu Lucian Blaga, Dan Botta, Liviu Rusu, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
transcenderea fabulei istorice se regăsesc, pe o treaptă încă mai înaltă de febrilitate a trăirilor spirituale, în tragedia Jeanne d’Arc (1992). Accentul în interpretarea dată de I. cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat de Fecioara din Orléans, contrastând radical cu mlaștina morală și spirituală a clericilor și a celorlalți acuzatori, ei înșiși zguduiți și dislocați, în final, din tiparul lor ontologic infam și ignar și transformați de iradianța copleșitoare a Jeannei. Scenariul vieții
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Pe fondul relaxării politice a anilor ’70, scrierea aduce în prim-plan o narațiune cu o tematică mai liberă. Personajul principal, Petru Consula, personaj de factură caragealiană, redactor-șef, președinte, director și membru al conducerii unor instituții cu nume ilare, întrupează un mai vechi model al parvenitului în contextul unor vremuri „noi”. Citit acum, romanul se distinge prin abilitatea cu care deconstruiește inventarul tematic și formal proletcultist al anilor precedenți. SCRIERI: Sânge și vis, Paris, 1945; Poemul marii deșteptări, București, 1946
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]