KorAP: Find »[drukola/base=învârti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...314 >

7,848 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna zâmbește albă pe cerul albastru-ntunecat Și transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
calde. Umbrele celei de-a doua sunt întâi aspre, și se termină dulci, ca nucile de cocos. Luna cade de pe cer, stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt și apoi mă simt beată. De oboseală, de timp, de frigul apus. Și de ce să nu mă împușc? Je n'égarre pas parmis les ombres de mes pensées, mais je tourne ma tête (vers les eternelles eaux de cet univers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
uita prin balustrada de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se uită în jur, la cameră. Încercă să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nu terminăm niciodată ce avem de spus: totul e incomplet și frumusețea cere mai mult și tot mai mult. Raze întunecate se ascund în noapte, se încolăcesc, se tot foiesc, vocabularul și el se ițește și totul în cerc se-nvârtește: e rococo. Vise sălbatice și vise de noapte se împletesc în coroane de flori, razele multe nu se țin departe, și vin și ele în caseta de spic. Se adună, se zbat, lunecă unele spre altele, vin, aleargă, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-mi pielea gâtului sensibilizată în zonele atinse, pentru a-mi pune la gât un lănțișor deosebit, lumina îl cuprinse. Eram amândoi protejați de o aureolă ce ne închidea într-o lume numai pe noi doi. Îmi luă mâna, o sărută, învârtindu-mă o dată mă conduse la masă. Îmi trase scaunul, puse muzică și se așeză și el. Servirăm în liniște. Ne priveam reciproc cu o lumină în ochii ce sticleau, ne zâmbeam, era o taină știută numai de noi doi. Vraja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Tu ai răspunsul. Trebuie să știi să privești. Și că veni vorba, eu am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel de împlinire, sau ajungi să te învârți în gol. Și cam așa am făcut eu, încă dinainte de nuntă. Nu neg că mi-a plăcut, plăcerea e peste tot, dar cred m-am nimerit să mă leg de cineva scos în cale de circumstanțe. Ei, poate-mi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Fac un efort imens să trec printre materie, fără s-o afectez; nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu, nu pot ajunge. Este absurd. Da, este absurdă ceața grea ce nu mă lasă să mă mișc, este absurd că nu mă văd prin ea, și este și mai absurd să nu pot ajunge unde vreau, întrucât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nu ajung. De ce, dacă eu fac tot posibilul, trec chiar și peste mine, să ajung, să merg, să mă mișc, dacă eu sunt consecventă, nu ajung la nici un rezultat? Devin și eu inconsecventă și, odată cu amețeala, mă amețesc și eu, învârtindu-mă haotic în cercul unei amețeli invizibile. Ritmul, direcția s-au abandonat dezordinii absolute. Dar nici așa nu se vede nici un rezultat. Și mi-e frică, nu pentru mine, ci ca nu cumva, cât eu sunt aici sau astfel, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și " Beverly Hills" e și el un film bun. Categoric copiii sunt puri. Măi mici, măi aproape de esența universului, de mono. Monogamia și ea conține cifra 2: a fi împreună, și singuri, a ne uita unul în altul, a ne învârti în jurul nostru. Noi? Noi suntem ceea ce mintea noastră ne permite, ceea ce ne-a fost dat să trăim și să gândim, și ăsta e bunul nostru cel mai de preț, dat fiindcă asta e viața noastră. Totuși, trebuie să fie o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
poată fi turnat nimic, niciodată. Din care nimeni să nu poată bea. Dar în care să fi fost, înainte de a fi creată, sânge din cel mai pur. Mă aflu la începutul vieții. Așa va fi mereu. Și acel punct se învârte în toate direcțiile, este peste tot în sine. Suntem la cină el și eu. În toată seara conversațiile noastre au curs exemplar. Ne-am simțit minunat. Am râs, acel mic umor elegant, hazliu, când ne uităm unul la altul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta verticală. Pe colină sunt flori multicolore, fluturi ce se învârt fără a pleca nicăieri, albinuțe și furnicuțe harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ajungem noaptea pe la 12. Alerg și mă schimb. Cinăm. Și apoi mă așez pe pat. El face la fel. Mă sărută cast pe frunte și-mi zice noapte bună. A doua zi mergem la plimbare. Ne jucăm în natură, ne învârtim și totul se termină cu un sărut impetuos. Urmat de unul de plăcere. La cină servesc cam mult vin. Începem să facem dragoste, însă înainte de a se întâmpla ceva, îmi urează noapte bună. Și adorm cu senzația plăcută ce mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
iubire. Însă primul îți oferă inima lui. O inimă neagră, Și totul e bine când se termină cu bine. Și dacă nu vreau să se termine? · Luna și Soarele nu au nimic în comun decât pe tine. În jurul tău se învârt, pentru tine, căci numai tu le dai sens. Ele nu sunt. Ele numai prin tine sunt. Numai tu, care le poți vedea, le poți reda frumusețea. Căci doar tu ești. Și dacă tu exiști, nu e minunat? Soarele și Luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde privirile de la mine. La el eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071

a întrebat ea. —Ai tăi, i-au răspuns colegii mai vârstnici, doar nu ai noștri. Cecilia a scos buchetul din apă ca să-l admire mai bine și ca parfumul lor s-o relaxeze după o zi de muncă și tot învârtindu-i a observat plicul lăsat de Matei. Curioasă, a pus buchetul la locul lui și s-a grăbit să deschidă plicul. Când a văzut cele scrise, s-a bucurat enorm și a spus ca pentru ea, zâmbind „băiatul din parc

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
în casă? — Acum, până se vindecă, apoi îi facem un coteț în curte. Îi facem? Tu-i faci. Îi fac, e hotărâtă Elena, bucuroasă că tatăl său nu s-a împotrivit mult. Acum avea o ocupație plăcută. Toată ziua se învârtea pe lângă cățel. Îi dădea de mâncare, îl ținea în brațe. Când i s-au vindecat lăbuțele, se juca alergând și chemându-l după ea. Se ascundea și-l striga ca s-o caute. Din când în când îl spăla folosind

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
care unul semănând cu Robert. Să fie el? se gândește ea. Îl strig, fie ce-o fi, își continuă gândul. —Robert! Băiatul întoarce capul surprins. Se oprește și o zărește. —Cecilia! Cecilia! alergă spre ea, o ia în brațe, o învârtește extrem de bucuros până îi cade acadeaua. — Tot nebun ai rămas, mi-a căzut acadeaua. — Lasă că-ți iau alta. Este iubita mea din România, i o prezintă celuilalt. Își dau mâna, se prezintă și Cecilia, iar băiatul văzând că este

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
bărbații? —Ha! Ha! Ha! A râs în hohote Cecilia. fiindcă vă manifestați bucuria la fel. Când m-am revăzut prima dată cu Robert, mă delectam cu o acadea cumpărată de la un automat. La fel ca tine, de bucurie m-a învârtit în aer și mi-a căzut acadeaua, precum acum nasturele. —Hm! hm! doctorando, doctorando, prin câte mai treci și tu. Cred că nu te-am făcut gelos. Am să-ți mai povestesc și alte poante de-ale mele din primele

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-ți pierzi romantismul tocmai acum (râd amândoi în hohote) că atunci cu ce-ai mai rămâne? Cu praful de pe tobă? (râd și mai tare și se sărută). În timp ce ea se lasă pe aripa amuzamentului care-i priește, el se joacă învârtindu-i inelul de logodnă pe deget, sărutându-i mâinile sau balansându-i lănțișorul dăruit și sărutându-i locul medalionului. Mâine dormim până la ora nouă, mâncăm și apoi facem programul de petrecere a timpului, (se ridică, ia tava să plece). Ce

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-și folosească timpul pentru a se pregăti în vederea doctoratului. Vreau să ies puțin în oraș. Mergi cu mine sau rămâi până se trezește nepoată-mea. Rămân, că dacă sunt aici, n-o las singură. După plecarea unchiului, s-a mai învârtit el puțin prin casă, dar n-a rezistat să nu se ducă în camera Ceciliei care încă dormea cu păru-i răvășit pe pernă, într-o cămașă de noapte dintr-un material fin, de culoare roz, cumpărată desigur din magazinelor

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
mă strânge așa, că mă doare, strigă Elena. —Îți place? Așa ne sărutăm. Minți, că vă sărutați pe gură. —De ce mă întrebi dacă știi? —De sanchi. Sunt atât de fericită c-am fost cu Matei în natura aceea superbă, se învârtește prin cameră Cecilia prinzând-o iar pe Elena și sărutând-o de drag. — Ce voioasă e fata mea, îi spune Silvia intrând. — Mamă, mâine comandăm verighetele, o îmbrățișează Cecilia. —Să vă dea Dumnezeu noroc pe drumul pe care îl veți

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
mă mai fierbe, spune-mi! — L-am luat și încă foarte bine. Ce bucuroasă sunt!, a sărit s o pupe, fără să țină seama de apa de pe fața și de pe mâinile Ceciliei care au udat-o ca pe-o curcă, învârtindu-se amândouă prin baie. Am văzut că nimeni nu te-a întrebat și m-am gândit că poate ai picat. Crezi că sora-ta e-o proastă?, s-au îmbrățișat ude și au sărit prin baie ca apucatele. Până s-

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
mă consideri o puturoasă. Dar ce faci tu, de fapt? — Asta fac de fapt, se scoală Matei de la masă, terminând de mâncat și-o ridică pe neașteptate pe Cecilia, care se pregătea să scoată friptura din cuptor, o îmbrățișează, o învârte și-o sărută. —Răule, de ce mă mai săruți? — Fiindcă te iubesc. Ai făcut o friptură excelentă. Hm! ce frumos arată! Ce miros plăcut! Când mă întorc îți cer o porție mare și de friptură și de dragoste. Ca să se poată

Feţele iubirii by Victoria D. Popa (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]