5,591 matches
-
ați ascunselea! / Multe stele-au refuzat, / Că... n-au vreme de jucat, / / Dar o stea mai zvăpăiată / S-a înscris la joc îndată, / Iar un nor puțin bondoc / A intrat și el în joc. Niște stele zic în șoapte / Că, învăluiți de noapte, / Tupilați pe după nori, / Se tot joacă până-n zori./” Nu lipsesc temele aștrilor și ale anotimpurilor. Astfel tema astrului luminos și blând al zilei, soarele, o regăsim în mai multe poeme: „Zori de zi”, „Pânza cerului s-a rupt
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
împletește / Un culcuș ocrotitor. / Două stele-mbrățișate / Adormite-s într-un tei, / Căci au fost aici uitate. Poți să le atingi, de vrei!” Olimpia Sava împletește cu succes tema aștrilor cu cea a naturii în permanentă schimbare în funcție de anotimpul care o învăluie ca o haină invizibilă. Cele patru anotimpuri cu specificul lor întregesc imaginea unui an calendaristic, cu natura revenind la viață, apoi, după apogeu, retrăgându-se parcă spre hibernare. În poeme se dezlănțuie veselia odată cu sosirea primăverii cu bucuria trezirii la
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PORTRET Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Corpul tău Are mireasma iasomiei, Iar buzele, Pe cea a cireșelor coapte. Mă învălui cu privirea ta, De culoarea murei sărutate de soare Într-o zi toridă. Mâinile tale Sunt crengi de liliac înflorit pe trupul meu, Împletindu-se puternice În jurul formelor mele armonioase. Umerii tăi goi Sunt munți de sidef, Iar pieptul tău
PORTRET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362341_a_363670]
-
Singurătate prinsă-ntr-un pahar, spălat de nopți cu buze dulci-amare, mi-ai stins cu lacrimi de uitări un jar, ce-a ferecat o inimă-n zăvoare! Singurătate-n zațuri de cafea, cu buze aburinde-a fum de moarte, mă-nvălui lin în lanț de catifea, să nu mai țipe liniștea, în noapte! Singurătate-n visul solitar, te joci cu mine inventând himere, oglinzi de ceață târând în zadar, mii de-agonii pe mâini, cerșind inele! Singurătate m-ai zidit în
SINGURĂTATE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362370_a_363699]
-
romanului, Iustin Dobrescu, un tânăr, dar experimentat geolog cu importante cercetări și, se pare, noi descoperiri în domeniu, nu tocmai pe placul unor persoane importante ale vremii, este victima unui grav accident de circulație produs în condiții suspecte, ce rămân învăluite în mister pe durata a trei ani, în care autorul își supune personajul unor experiențe fundamentale, pe alocuri ciudate. Astfel, Iustin, în drum spre iubita sa, Laura, având acel cumplit accident, ajunge în stare gravă la spital cu traumatism cranio-cerebral
„TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII” SAU INCURSIUNE REALISTĂ PRINTRE VESTIGII ROMANTICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362337_a_363666]
-
Te-ai așezat aproape, șoptindu-mi: „Te-admir!” Un mac de foc - copila și tu - tot un copil, Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil. Cu chip de Făt-Frumos ai coborât alene Citeam în ochii-ți calzi dorința printre gene Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior, Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor. Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea Petale de iubire să împletesc din ea Cu gust dulceag de fragă, primind sărutul meu
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
nimeni nu se va atinge de principat. Totodată stabiliră și membrii din Gorjiilor care vor face parte din viitorul sfat boieresc al domnitorului. Pe meleagurile Vâlcelelor localnicii ieșiră la porți, cu mic cu mare, să privească curioși la ceata călăreților învăluiți într-un nor de praf. Adesea, aceștia se opresc și stau de vorbă cu sătenii sau poposesc la vreun conac unde fericitul boier oferă cinstiților oaspeți ceea ce are mai bun. Într-una din seri Mihai își trase căpitanii deoparte și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
sentimentul profund religios ce se degajă din versuri și modul de adresabilitate direct lui Dumnezeu. Tablouri feerice hibernale de sărbătorile Nașterii Domnului, îi aduc chipul sfânt al Pruncușorului, alături de Măicuța Domnului și de toți ai casei, ascultând colinde. Totul e învăluit în aer de poveste în corul de îngeri care cântă la ieslea sfântă. Tabloul este completat cu imaginea perfectă a unei familii creștine care sărbătorește în jurul bradului Nașterea Domnului. În asemenea momente festive, „Și dorul de viață renaște, / bucuria învinge
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
-i repede "Icoana ciuruită" (în care chiar are un sumum aforistic despre frumusețe), ori "Lăsați-mi dragostea", sau "Dangăt de dor" și-apoi căutați-l din nou pe oriunde își leagănă inima - și-l veți vedea numaidecât pe Ionel Căpiță învăluit în nimbul de lumină, cum mi s-a arătat și mie. Citindu-i cărțile numite, m-am edificat asupra faptului că poetul Ionel Căpiță își are inima pe măsura voiniciei trupului ce o poartă, în care (spre deosebire de alte trupuri încăpătoare
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
astfel de povestiri veți fi dezamăgiți însă o să rămâneți fascinați de cu totul altfel de lectură. În lumea miraculoasă a Suzanei Deac nu trebuie înghițit pastile în încăperi aparținând unor lumi iluzorii, trebuie pășit cu grijă în castele de sticlă învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață unde nimeni nu-l mănâncă pe celalalt; această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de regi rătăciți pe plaiurile îndepărtate de vânătoare, te vei pierde în soarele după amiezii pe
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
plain to see. Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
DIN MÂINILE TALE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dublul meu în Duh Este un alb porumbel Ce nu poate zbura singur. Scânteietoarele, mirabilele prea plinele Tale Izvoare Mă umplu, Mă învăluiesc simplu Din creștet până la picioare Și sunt la masă și la cină Ta, Doamne Amfora plină cu vinul vieții Aflată În divinele, nevăzutele Mâinile Tale. Doamne! Ai grijă, nu mă lasă Nu mă scăpa, cioburi să devin Sunt amfora Ta
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360957_a_362286]
-
se pot întocmi - deopotrivă - rugăciuni și blesteme. Poezia nu se face numai din emoții și din cuvinte, materia primă fiind mici fraze intercalate într-un global liric de un rafinament divin, fie prin „toamne de umbrele rupte”, fie prin „zări învăluite în singurătate”. Căutătoare de himere topice, Dana Borcea aduce prin poezia ei un elogiu atât literaturii în general, cât și limbii române în special, căreia îi descifrează unele taine pe lângă care trec indiferenți atâția oameni, atât de mulți poeți contemporani
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau în ele însele și totul era învăluit într-o ceata albă, de diamant. Palma lui mare și aspră mă ținea stins. - Dode, cine stă acolo? Și copilul arăta cu degetul către o casă cu etaj, una din puținele case cu etaj din sat. Ochii lui se dilatau
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Arhipăstorul. Automobilul oprește. Corul Școlii Normale de fete intonează: ,,Pre Stăpânul...'' O clipă de liniște. În ton solemn, domnul Șuta Ion primarul Beiușului, adresează salutul de bun venit. Îi urmează P.C.Prot. Petru Papp, care în grai colorat, cu inflexiuni învăluite în discretă căldură, își exprimă bucuria că lucrul P.S..Nicolae dă putere neînfrântă ortodoxiei de pe plaiurile Beiușului. Amândurora le răspude P.S.Episcop, mulțumind pentru cuvintele ce i s-au adresat și arătându-și bucuria pentru ajutorul pe care ni L-
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
fost date cu bună subliniere a sensului, prin pricepută dozare a nuanțelor, de corul Școlii Normale de fete, condus de D-na Olimpia Dumbravă, profesoară. Emoțiilor puternice ale slujbei sfinte se adaugă în curând altele purcese din cuvântul luminos, vibrant, învăluit în cuceritoare căldură duhovnicească al P.S.Episcop. “Mulțumim Lui Dumnezeu - și-a început P.S.Sa cuvântarea - că ne-ai învrednicit să ajungem ziua săvârșirii unui lucru atât de însemnat pentru neam și Biserică. Am venit aici să slujim temeluirea unui
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
bună. A venit pe lume în casa unui cârciumar, care trebuie să fi fost om vesel și să avut sufletul mare ca o lună plină, pe care l-a transmis copilului, care acum compune Operete și cântece populare. A crescut învăluit în povești, cu vorbe bune și cu viersul lăutarilor care cântau de alean la cârciumă. Domnul profesor Ion Chiru îi face un portret admirabil, pe cât de strălucitor pe atât de obiectiv și de profund: „Marin Voican (fiul lui Ilie Voican
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
nea Marin al nostru a intitulat-o „CU ANTON PAN ÎN CÂRCIUMIOARĂ LA DEȘLIU” . Noi așa spunem, că biserica aceasta de spirit, plină de veselie, de voie bună, de cântece, de glume care nu se mai termină, cu forme ciudate, învăluită într-o melancolie nesfârșită se numește Operetă și nu așa cum îi zice autorul „Revistă umoristică într-un act”. Și când spunem lucrul acesta suntem convinși că istoria ne va da dreptate. Și iată de ce, pentru că Opereta d-lui Marin Voican
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
gândul ce șoptește... Iau stiloul... și penița, lin pe foaie plutește. Purtat de-o mână nevăzută, scrie litere frumoase, Gându-mi dăruiește amintirile... duioase. Cu albastru-i minunat, cerneala îmi zâmbește. Pe foaie imaculată aștern a mea poveste... Fantezia mă învăluie și încep să scriu. Amintirea mă poartă spre cer albăstriu Ca o Vrăjitoare... m-atrage în capcană, Simt cum mă îmbată, ca pe-o fetișcană. Privirea mea mirată pătrunde parcă-n Rai Văd flori catifelate și-aud cânt de nai
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
armonie, după împăcarea cu sine, cu lumea, cu această existență mereu pusă la încercare. Într-o zi neștiută, cineva...( o mamă) ne înbracă în ”scutece de zăpadă” și ne dăruiește soarelui. Niciodată nu va ști dacă acest soare ne va învălui - cu îmbrățișări tandre - sau își va aprinde flacăra chiar în centrul ființei, mistuindu-ne zi de zi, aruncându-ne într-o suferință surdă și fără de margini. Ea, mama, speră și, din adâncul sufletului, își dorește tot ce e mai bun
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
folosința acelui "bun" atât de mult dorit pe plajă. L-a sărutat cu buzele-i fierbinți crescându-l repede în palma-i micuță și la fel de fierbinte, după care, schimbându-și poziția, și-a uitat unghiile în pielea mea, m-a învăluit cu picioarele, precum o liană avidă de soare și s-a lăsat abandonată în mișcarea aceea aproape uniformă a trupurilor ce se alintă pentru a se regăsi și a reface o perfecțiune uitată undeva, la porțile timpului. A uitat și
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
acest fel convigerea că spiritual, duhul este superior. El răspândește, ca o mirare de vis, ceață lăsată pe marginea lucrurilor, din indiferența naturii și obisnuința omului - cea plină de nepăsare și împietrire a inimii. Secvențe de intens lirism, care îl învăluie într-un fel de halou, dar și pasaje cu ritm de focuri de artificii, creează spectatorului un sentiment de subtilă surpriză, dăruind în fiecare moment câte un accent întregitor de frumusețe rotunjită. În arta lui Dan Puric găsim o estetică
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
Printr-o sintagmă tulburătoare aleasă drept titlu, romanul deschide un spațiu sacru încărcat de nevoia păgână de iubire. Trăită în diferitele ei ipostaze, iubirea, constituie liantul ce unește și identifică destinele eroilor cărții, alter-egouri ale autorului. Regăsim astfel fiorii adolescentini învăluiți în visul ce răzbate cele mai grele opreliști: „La un moment dat, pe drumul dintre două sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele. A căutat cu privirea steaua lor ... Maria, mă gândesc la tine ... Simți acest fapt
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
cunoaștere absolută. Fire imaginativă autorul trăiește un puternic conflict interior între chemarea iubirii maritale și jocul erotic al seducției, filtrate prin spiritul autoanalizei lucide al conștiinței. Iubirea ca experiență totală în diversitatea identității ei conferă textului un lirism profund care învăluie demersul epic într-un aer de nostalgie a infinitului, de melancolie, de suferință a singurătății. Fiecare dintre eroi manifestă nevoia de împlinire prin semeni, prin comunicarea de suflet, prin iubirea trăită conștient. Astfel, Dorin Moisescu, scriitor, topește fiecare gest în
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]