1,669 matches
-
nu se poate lăuda cu mobilier nou; dimpotrivă, totul este vechi, scârțâie, iar ușile de la băi sau toalete sunt atât de fragile, de rudimentare încât îmi este puțin frică să intru acolo. Are aspectul unei barăci foarte mari, din lemn, învechită și răblăgită. Are un pitoresc al ei, pe care l-aș asemăna cu cel al unor case vechi ale țiganilor, doar că acelea sunt mai mici. Nu disprețuiesc nimic, dar nici nu pot să laud neglijența și delăsarea pe care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a vreunuia dintre cei ajutați de mine în timpul deplasării lor la Moscova. Desigur, nu îmi făceam iluzii, eram conștient că principiul "fiecare se descurcă cum poate", deși nu se declama, era în mintea fiecăruia. 3. Impulsuri noi într-un decor învechit Anul 1985 începea cu o primă deplasare la Sofia, ca membru al delegației române la o consfătuire de lucru a statelor participante la Tratatul de la Varșovia, în calitate de translator de limba rusă, și cu o vizită la București a ministrului afacerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai liberale comparativ cu oricare dintre predecesorii săi. La întrebările firești ale colegilor de la Direcția de protocol, mi-am permis să exprim ideea, poate, mai bine spus, speranța, că, datorită tinereții sale, mă așteptam la o depășire a multor concepții învechite, poate chiar a unor modificări de orientări de perspectivă a politicii externe, dar și interne. Am afirmat chiar că, practic, "Gorbaciov era primul șef al statului și partidului de origine rusă cu adevărat, nu era nici ucrainean, nici gruzin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
activităților impuse de rutina zilnică a exigențelor profesionale, inconvenient datorat aglomerării programei școlare și acumulărilor birocratice, la care în prezent, profesorul și elevii, unii dintre ei colaboratori de nădejde, trebuie să răspundă, părăsind, pentru a se întoarce mereu la aceeași învechită masă de lucru. Totuși, perspectivele s-au conturat treptat, grație acestei veritabile „invazii documentare”, informație de prim rang, inedită, strânsă, cu mare trudă, din filele dosarelor și din amintirile martorilor. Este drept că satisfacțiile nu au lipsit. Cel puțin istoria
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ar dispărea de pe pămînt, tot ar mai putea să existe trăgători ce atîrnînd prin zone mărfii, simțind lipsa vagă și persistentă, ca o fantomă palidă a sevrajului. Așadar, tipul ăsta umblă prin locurile În care Își practica odată Îndeletnicirea lui Învechită și de neînchipuit. Însă e impasibil. Ochii-i sînt negri și au calmul nepătruns al unei insecte. Arată ca și cum s-ar hrăni cu miere și siropuri levantine, pe care le suge printr-un fel de trompă. Care e Îndeletnicirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de la ei, întârziat, atenuat, dar, în fine, îi revedeam cu gândul împrejurul aceleiași mese, toți la un loc. Le am răspuns în aceleași forme, prin același soldat, întrebându-ne ce va fi când vor primi aceste știri, desigur de mult învechite. Aveam dreptate. În curând nu am mai fi putut cu sinceritate să-i încredințăm că și noi eram toți împreună și cu gândul la ei. Ne sosiră, depuse la Lia, trei plicuri de la Kommandantură: unul către Lia, unul către Frau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
internare și o rezoluție, ambele din cele mai ilustrative privind rezolvarea unor urgențe. Din Hârlău, cu adresa nr.1114 din 1 mai 1892, adresată Epitropiei, se cerea internarea lui Șendo Zolnstein, care fiind "atinsă de alienațiune mintală provenită din cauza beției învechită au devenitu față de societate, după cum se constată de un timp și mai este posibil a sta liber, trebuie a se interna de urgență în ospiciu de alienați, neputând aștepta nici o zi". Rezoluția din 12 mai 1892 (deci peste 12 zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sau mai noi, care denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților și a scrierii în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit, sărmanii, celor care ne-au vândut. ..................................................................................... O dar, gândule sprințareț, zborul tăi ce nu-l oprești? Răscolind cele trecute numai cât mă amărești, Redeștepți simțiri ascunse, deschizi rana învechită, O! nu te-ncerca zadarnic să mă pui iar în ispită!... Astăzi când mă uit în juru-mi la cei opt copii ștrengari, Opt speranțe întrupate, marturi timpului fugari, Zic că-i dusă tinerețea-mi, rândul lor de-acuma vine; Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
est. Totuși, acest aspect nu face parte din subiectul vizat în mod central în această carte, ca să nu mai menționăm că transformările de după 2004 ale Uniunii vor face ca tot ce se poate spune despre corupția din UE să pară învechit aproape îndată ce aceasta își face apariția. Pentru un studiu detaliat al acestui subiect va fi nevoie de o altă carte, și probabil de un alt autor. Note 1. Deși intitulat ,,Regatul Unit", acest capitol privește în cea mai mare parte
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mai înțelegătoare și mai înțeleaptă, o lume pe care doar foarte puțini dintre noi au început să o înțeleagă. Și, Doamne, ce caraghios trebuie să li se pară acestor copii spiritual superiori nouă, când le vorbim stâlcit cu celebrul și învechitul „giugulu-mugulu”. De la acești copii avem de învățat, de la ei trebuie să învățăm să ne bucurăm cu toată puterea sufletului nostru de clipa prezentului, să învățăm să ne bucurăm de ceea ce avem, așa cum ei știu să se bucure de o mângâiere
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
grad cu care va face și războiul. Era deja comandant de escadrilă. Participă la campania Basarabiei și apoi la campania Odessei din prima zi de război (22 iunie 1941) în calitate de comandant al Escadrilei 43 Vânătoare, care la acea dată folosea învechitele avioane PZL 11F. Acestea erau aparate de fabricație poloneză, monomotor, monoplas, monoplan cu aripa sus, cu carlingă deschisă și tren fix de aterizare, destul de slab înarmate, fragile și incapabile de viteze mari. Din august 1942 până în august 1943 deține funcția
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Tu de ce nu mă iubești? Iubește-mă!“ Atât de învechită, încât de-abia mai reușește să răsune... Mai mult tace. Sau cântă în surdină, prin priviri și zâmbete ce nu se hazardează decât pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Tu de ce nu mă iubești? Iubește-mă!“ Atât de învechită, încât de-abia mai reușește să răsune... Mai mult tace. Sau cântă în surdină, prin priviri și zâmbete ce nu se hazardează decât pe întuneric. și prin tăceri, prin ascunzișuri. Dar oare tăcerea nu e răspunsul cel mai potrivit acelor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Iași o anunța, nu numai prin titlu dar și prin tot conținutul paginilor sale, a încetat demult de a mai avea atracția unui lucru nou, amenințând (în precipitațiunea cu care se succed acum evenimentele) să devie curând unul cu desăvârșire învechit și demodat. Fiindcă hazardul a vrut așa și fiindcă în reconstituirile aceste ale mele nu sunt numaidecât preocupat de succesiunea cronologică a faptelor, mă opresc fără nici o ezitare la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acestea, căci toate trec, firește. Dar cum orașele cresc, iar numărul străzilor sporește mereu, pornirea aceasta ar putea foarte bine fi satisfăcută, fără desființarea trecutului, cu excepții bine-nțeles. De aceea nume simple, fără nici o altă valoare decât existența lor învechită, ca strada Toamnei sau a Sălciilor sau a Muzelor sau strada Doi băieți, spun uneori mai mult și se conservă peste orice schimbări oficiale, decât orice alte nume noi, chiar pline de glorie, de popularitate sau sincer afecționate. În cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
părți cred că merită reluată și în această carte. Treptat în anii ’90 am avut șansa, datorită unor programe comune între profesioniști și amatori, să expun și eu în această sală, dar altfel era foarte dificil. De fapt, în opinia învechită, profesionist se numește acel pictor care a făcut studii de belle arte, iar amator acela care nu are studii de pictură. Cu toate acestea îmi aduc aminte că la o expoziție de „Amatori” din Reșița, a sosit un mare critic
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
teribilă pedeapsă pe care aș putea ca să le fie învățătură de minte celor care încalcă legea așa ca mine. - Am crezut că ești altfel, da nu ești decât o zreanță, interveni Alin. Nu știam că-ți pasă de legile astea învechite care sunt în detrimentul tinerilor dornici să se afirme și să cunoască exteriorul, în lumea largă. - Mi-e frică de consecințe. Nici nu știu de ce am făcut-o. - Care consecințe? Nu vezi? Gata, s-a terminat! - Și-atunci? Am ajuns? - Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar încumeta să intre în podgorii l-ar surprinde, desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să vă lovească furtuna dacă în interior domnește zefirul. Sfînta seninătate calmă a celor ce s-au pocăit după ce-au săvîrșit crime morale!... Tăiem vițelul gras pentru fiul risipitor! Ei bine, am să arunc Biblia cu tot cu învățăturile ei milenare, învechite! Fiul risipitor merită bice, nu carne de vițel! strig eu cu ură, printre dinți. Da, să tăiem vițelul, dar să-l tăiem ca să facem din pielea lui bice pentru fiii risipitori așa văd eu Biblia contemporană! Brîndușa mă învăluie într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de a mai fi secretarii acelor doi comisari”. a.k. Răniții aveau nevoie de scame Scamele de care avea așa de mare nevoie armata noastră pentru oblojirea rănilor ostașilor noștri țineau loc pe atunci vatei. De altfel, scamă În Înțelesul Învechit al cuvântului, Înseamnă „Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și Întrebuințate la pansamente, În loc de vată sau tifon”. Consultând la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, nu cu mult timp În urmă, câteva numere din „Monitorul Oficial al României
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
al cunoașterii”. Iacătă că scârba imensă a poporului Îndreptată spre cizmarul din Scornicești care a reinventat cartelele și bătaia pentru o Încărcătură de gaz lichefiat au făcut ca astăzi țara noastră să fie condusă tot de „concepțiile burgheze retrograde și Învechite” iar tov. Necula să fi lucrat câțiva anișori, până la pensie, la patron. e.d. Tov. Lenin ne-a asigurat că dumnezeu nu există așa că dați În el fără frică! Asupra Înverșunării cu care comuniștii români Îl negaseră pe Creator
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o camionetă prăfuită apare din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]