1,518 matches
-
nădejde. Ash potrivi cleștele și repetă mișcarea cu toată forța de care dispunea. La vederea sângelui care se scurgea pe obrazul lui Kane, Dallas ridică repede mâna. ― Oprește! Îi rupi carnea. ― Nu eu. Creatura, zise Ash destinzându-se. Dallas părea învins. ― Așa n-o să meargă. Dacă retragem creatura asta, îi luăm și fața lui Kane. ― Întrutotul de acord. Să lăsăm mașina să-l examineze. Poate că va avea mai mult noroc. ― Desigur. Ash împunse o serie de butoane. "Autodocul" bâzâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
va contopi cu sine, Însă acolo iluzia se destramă. Și dacă În alții căutăm ceea ce ne seamănă sau ne neagă, am putea ști ce gîndește... (...Dacă aș fi Înțelept, ar trebui să port În mine un Minotaur mort, o spaimă Învinsă, dar sînt departe de o asemenea biruință, sau mi-am dat seama, fără s-o recunosc, că n-o voi obține niciodată; nu sînt nici atît de viteaz, nici atît de norocos ca Tezeu. Și am labirintul În inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
judecăților de valoare contradictorii" și lașitatea înaintea consecințelor. "Un secol de barbarie începe, iar științele vor fi în serviciul său". El vorbește de dezgustul care maschează cabotinajul artelor, lipsa de probitate a învățământului, lipsa filozofiei veritabile cu excesul de literatură, învinse fiind cele trei idealuri: sfântul, înțeleptul, profetul. Două mari afinități sunt evocate de Nietzsche în versuri Hafiz și Spinoza. Despre Hafiz, cântat pentru pasiunea sa față de viață, scrie: Pasărea care a fost odată phoenixul, este oaspetele casei tale Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Wintris, la nervii mei? Ochiul vișiniu de la interfon clipi de câteva ori. Goncea apăsă pe butonaș. Se-auzi, gâjâită, vocea sergentului. - Să trăiți. S-a ’ntors tov. inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă mai văd cu ea, că mă duc și eu câteodată p-acolo, la bordeleze. Singura chestie e că Mantinela mă bagă la tariful minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă citește Tomnea ăsta listele cu ăia de cere bani... Are contabili, casieri, magazioneri care face treaba. El doar deschide teșchereaua! Pancratz nu-l mai urmărea. Își continuă gândul. - Tata tot intendent în diplomație a fost. Dacă-ți spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în pat?! Femeia aceea de abur, lipită de ușă, îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vis pe-al meu înger de pază, Încins cu o haină de umbre și raze, C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te văzui într-o palidă haină, Copilă cuprinsă de dor și de taină, Fugi acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și câte mai aveam de făcut, de învățat! Să nu uităm să ne hrănim sufletul cu frumos și să ne bucurăm de viață; să știm să deschidem ochii și la lucrurile mărunte, să le prețuim. Haide, omule, nu te lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe care mi l-a lăsat după călătoria aceea groaznică de la New York, când am plâns unul după altul două săptămâni, fiindcă știam că ne despărțim, dar nu aveam puterea să recunoaștem că ne despărțim. Vocea lui era întocmai ca acum. Învins, deprimat, trist. Spune că-i pare rău. În fiecare mesaj însă spune că-i pare rău: îi pare rău că nu m-a sunat mai devreme, îi pare rău că era activată căsuța lui vocală când am încercat eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cai verzi pe pereți. Știe că întotdeauna îl fac praf. Și acum, că ard de nerăbdare s-o sun pe Daisy, nu pierd timpul ca să-i dau impresia că ar putea câștiga; îl termin repede și fără milă, lăsându-l învins, nefericit, umilit, la discreția lui Vijay și Stewart, care și încep să facă mișto de el că a fost bătut la fotbal mecanic de o femeie. Au și ei dreptul la o compensație pentru comentariile lui în legătură cu partida lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se înfrupte din harurile lor! Dar toți o înconjoară cu dragoste, așa cum mă împresoară pe mine bărbații. Le ofer plăcere și ei plătesc. Nimfă a tuturor, drog care creează dependență, sunt o cetate care, deși cucerită, nu e niciodată învinsă. Am scris despre aceste lucruri în jurnalul meu intim pe care îl voi înmâna cândva lui Mitică, nu o să-și dea seama de substituire, pentru că deținuta e la fel de bătrână ca mine și, cu puțin noroc, o voi stafidi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ziua nu avea să fie o zi bună. Iar după numai o oră, unul dintre ei spuse, în cele din urmă că, după părerea lui, numai un idiot ar fi investit în citocine. Frumos. Așa că acum se simțea epuizat și învins, stând prăbușit în vestiar, când Jack Watson, bronzat și splendid într-un costum alb de tenis, se lăsă să cadă pe bancă, lângă el, și spuse: — Deci? A fost un meci util? Era ultima persoană pe care și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a progresa În profesiune dar și mai mult, pentru a obține o locuință de la stat, un apartament mai mare și mai bun decât cel proprietate personală cumpărat În Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
știa versurile simple, recita poeziile eroice ale clasicilor români, doine și balade, s-a văzut În situația de a nu reține nimic, cuvinte cunoscute se amestecau Între ele cu altele cărora le intuia semnificația, dar nu voia să se recunoască Învins, cum să nu poată el reține două versuri, chiar a Îmbătrânit urât?! Spuse: Dom’ Fane, am uitat, mai spune Începutul odată, așa cum poți! Ștefan Înțelese și Începu, așa cum putu el: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o amiază-n
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca acesta să l ajute cu oamenii și cu armele lui. Armatele de felul acesta pot fi folositoare și bune atunci când luptă pentru ele înseși, dar sunt aproape întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămâi învins, iar, dacă învingi, devii prizonierul lor. Și, cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei Iuliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
să ajungă la încăierări sângeroase, ei alimentau totuși aceste neînțelegeri, pentru că locuitorii, fiind cu totul prinși în discordii, să nu se unească împotriva lor. Lucrul acesta n-a fost totuși, după cum s-a văzut mai târziu, spre binele lor; căci, învinși fiind la Vaila, o parte din orașele supuse lor au prins imediat curaj și le-au luat întregul teritoriu pe care îl stăpâneau. Un asemenea mod de acțiune dovedește, prin urmare, slăbiciunea principelui. Într-un principat puternic, diviziunile interne de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
că este mai bine să fii violent decât precaut, deoarece soarta este la fel cu o femeie: dacă vrei s-o stăpânești, trebuie s-o bați și să i te împotrivești. De altfel, se și vede că ea se lasă învinsă mai mult de aceia care procedează astfel, decât de aceia care sunt chibzuiți în faptele lor. Și, tot pentru că este femeie, ea este întotdeauna prietenă a celor tineri, deoarece aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decât evreii, mai înrobită decât perșii, mai risipită decât atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orânduire, învinsă, jefuită, sfâșiată, cotropită, și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și, cu toate că până astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încât să poată fi socotit că ales de Dumnezeu spre a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
-ți fie frig, să-ți fie greață și totuși să mergi mai departe cu Încăpățânare, ca să nu pierzi pariul pe care n-ai avut cu cine altcineva să-l faci decât cu tine. Să nu te poți Întoarce În cameră, Învins, riscând ca nimeni să nici nu fi observat c-ai intrat Înapoi, așa cum aproape nimeni nu a observat nici c-ai ieșit. Să-ți fie frig, să-ți fie somn, să nu mai ai nici un chef să vezi, ca omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un sfat cu aripa-n veșnicii. Prunci și flori...O lume-aparte, totdeauna le contemplu și nimic nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au mai apucat să se-nchine. Stau morții în case, n-au
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
4. Cristalizarea iubirii Sărutul meu fierbinte și-atât de îndelung, dorința de-a ajunge unde nu toți ajung, la întâlnirea formelor unde se ascunde enigma vieții în a focurilor unde, ambrozie și miere pe gura insetata de-a dragostei putere, învinsă niciodată au cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va rodi și sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]