1,373 matches
-
va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când o fi să fie, o s-o simtă, în mod sigur. Până atunci cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fălci de vie la Cotnari, donate de însuși Gheorghe Duca care le avea în proprietate încă de când era boier, cărora li s-au adăugat cele avute aici la Mănăstirea Ițcani”<footnote Ibidem footnote>. În mai 1675 stolnicul Nacul s-a învoit să dea Cetățuiei „7 fălci de vie de la Cotnari, în Țombric, îngrădite și lucrate, pentru 500 de lei cu care se împrumutase de la Duca Vodă, ca să poată plăti o datorie la niște turci. Mănăstirea avea vii și la Valea Cozmoaiei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fiica Ioanei vinde Mănăstirii Barnovschi o casă în Târgul de Jos cu 15 lei<footnote Ibidem, documentul 618, p. 539; 622, p. 541 și 642, p. 555 footnote>, primește stăpânirea unei dugheni<footnote Ibidem, documentul 638, p. 552 footnote>, se învoiește cu Nicolai cântăreț pentru un grajd de pe locul mănăstirii<footnote Ibidem, documentul 632, p. 548 footnote>, la 15 iulie 1723. În februarie 1739, Cârste blănar de pe Podul Hagioaiei dă egumenului Cetățuiei două dugheni din Târgul de sus<footnote Ibidem, vol
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
n-a spus asta... — Ei, ba da; și asta e diplomație... — Cum? — Da, căci dumneavoastră veniți nu doar ca să o iert pe... fata aceea, ci ca să vedeți dacă sunt de acord să o cer de nevastă, nu-i așa? Ne învoim, așa-i?, și ea se va resemna... — Jur, don Augusto, jur pe memoria sfintei mele mame, fie în slavă, jur... — A doua poruncă, să nu juri... — Ei bine, jur că dumneata uiți acum, fără să vrei, desigur, cine sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o cer, preaiubite Profet, este aceea de a nu supraviețui stăpânului meu, sultanul Malik Șah. L-am văzut crescând, l-am auzit spunându-mi „părinte” și n-aș vrea să Îndur umilința și durerea de a-l vedea mort. - Mă Învoiesc, Îmi spuse Profetul, vei muri cu patruzeci de zile Înaintea sultanului”. Malik Șah e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
familii pe care am scos-o din țara Egiptului! 2. "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului: de aceea, vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. 3. Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți? 4. Răcnește leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n-a prins nimic? 5. Cade pasărea în lațul de pe pămînt dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
aceia care au fost prinși? Nici ei. Preferă să moară decât să trădeze. Am ajuns la Soliteraj și i-am zis să lucreze mai încet. Se putea auzi zgomotul până jos și am fi fost descoperiți. Nici o problemă, zise el învoindu-se. Băieți, țipă el ca să acopere zarva, de acum, lucrăm încet și lent! Clar? Drept răspuns, toți se mișcau mai atent și mai încet și nivelul zgomotului scăzuse simțitor. Munca celor din pod nu se mai auzea începând cu etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la Hârtopanu la un pahar de vin și cum ne uitam noi așa melancolic în lungul străzii, pustie la ora aia, numai ce văd că ies din școală doi copii cu traistele de gât. E, mă gândesc, i-o fi învoit să plece acasă. Da' nu trec nici cinci minute și mai ies doi, după alte cinci minute încă doi și tot așa până se golește clasa. în urma lor cine credeți că iese? Habar n-aveți! Nimeni altul decât Bălineanu! Și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
până atunci, se grăbește să-i dea replica: — Aceasta a fost doar prima Întrevedere, tovarășul colonel! Cu toate precauțiile lui Traian Manu, a doua seară misiunea era realizată. L-am auzit, În prima seară, pe colaborator cerându-i să-l Învoiască a doua zi mai devreme. Și atunci, fără să Îl mai anunț dinainte, m-am și Înființat! I-am spus lui Traian Manu că eram prin zonă, că aș vrea să văd muzeele... — Frecții d-astea! Și? A mușcat? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În poartă pentru a-și anunța consătenii că dimineața la ora 4-4.30 va fi cu tractorul În fața casei lor, de unde Îi va lua și duce la câmp. Nici copiii nu erau scutiți de munca câmpului. Uneori, trebuiau să se Învoiască de la școală. Femeile pregăteau de cu seara traista cu mâncare ( se purta În acea vreme, traista țesută din cânepă, cu dungi vărgate: roșu, negru, albastru, verde). Cu cât era mai colorată, cu atât li se părea mai frumoasă. Ce puteau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ta de venit! Situația ta financiară e dezastruoasă, nu-i așa? Cum ai pus mâna pe declarația mea de venit? am înghițit eu în sec. Cu acordul tău, a răspuns Billings. Era și asta în contractul prin care te-ai învoit să rămâi aici trei săptămâni. Acum ți-e limpede? Să știi că n-am nici o reținere să obțin hotărârea judecătorească ca să te împiedic să pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți și le-a zis: "Pentru ce n-ați dres stricăciunile casei?" Acum, să nu mai luați argint de la cunoscuții voștri, ci să-l dați pentru dregerea stricăciunilor casei." 8. Preoții s-au învoit să nu mai ia argint de la popor și să nu mai fie însărcinați cu dregerea stricăciunilor casei. 9. Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lîngă altar, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
oricum nu mă interesează și nici nu mă poate impresiona doar un corp sculptat de greutăți artificiale... Să știi că o să-l pun la treabă, fiindcă trebuie să mă aleg și eu cu ceva din toată încâlceala asta, nu? Te învoiești? Bine, răspunse Creața, dar cu o condiție. Dacă o să te respingă, îl lași în pace și nu mai încerci niciodată să te combini cu el. Erjika izbucni într-un hohot de râs și după ce se potoli, ridică mâna dreaptă într-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am admirat încă din prima clipă când le-am văzut. Lui Stroeve îi tremurară puțin buzele: — Du-te și te culcă, scumpa mea. Eu am să fac câțiva pași cu prietenul nostru și pe urmă mă întorc. XX Ne-am învoit ca Stroeve să treacă pe la mine în seara următoare și să mă ducă la cafeneaua unde aveam șansa de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Odată Mihaela veni să mă anunțe: ― Știi că facem o excursie studențească, de două săptămâni, în Ardeal și nordul Moldovei? ― Și ai de gând să te duci? am întrebat-o. ― Nu știu. Stau în cumpănă, deși soră-mea s-a învoit și-mi dă banii. Dar... ― Atunci cine te oprește? Ea se apropie și mă privi lung în ochi: ― Tu!... Ce m-aș face două săptămâni fără tine? ― Dacă-i așa, merg și eu. Se poate? ― Cred că da. S-au
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îi fac o imputare. ― Nu, dragul meu, n-o lua așa, am fost și rămânem prieteni. Îmi ceri un post. Ți-l dau în schimbul unui contraserviciu. I-am arătat despre ce e vorba. El ezita încă și nu s-a învoit înainte de a-i da explicații liniștitoare. Cu ajutorul unui prieten l-am introdus pe Charlot la Clubul Modern pe care-l frecventa Nenișor. Acolo făcu cunoștință cu el și, potrivit planului, bărbatul Mihaelei fu lăsat prima seară să cîș-tige. {Cîștigă vrea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lei de pe malul lacului care priveau pe deasupra țiglelor caselor de peste drum, mai bine zis, tocmai renunțasem să mă mai mocoșesc cu ochii unei păsări împăiate, când a venit după mine însuși directorul și, în timp ce clasa era în picioare, m-a învoit de la sora Augusta pentru o problemă importantă. Sora Augusta ne învăța să ne exprimăm „gândurile și sentimentele“ în linii, forme și culori. Practic prin primele două, căci culorile erau o avuție prea scumpă pentru institut. Ce-i drept, odată ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi, după care urma cina și-n corul greierilor și al broaștelor se lăsau în valurile viselor. Pentru a evita o nouă neplăcere, Dondică s-a învoit cu stăpânul gospodăriei ca să-și țină pe lângă el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut dimineață și fiecare era împărțit să facă ceva; stăpânul gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
început să mă-ngrijorez tot mai mult, și atunci am auzit că sună de intrare, și știam că începe ora de fizică, și am vrut să mă ridic de pe scaun, dar Vasököl mi-a spus să rămân, că m-a învoit el de la ora următoare, și atunci chiar că m-am speriat, nu mai făcuse așa ceva pentru nimeni, și probabil că mă făcusem palid de tot, pentru că Vasököl imediat m-a întrebat, ce am de sunt așa căcat pe mine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama pe umăr și i-am spus ceea ce-mi spusese și mie Vasököl, proful de geografie, la școală, când în pauza mare m-a chemat în cabinetul cu material didactic, ca să-mi dea vestea cea rea și să mă învoiască pentru ziua aia, i-am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo, Angelica nu și-l mai putea goni din minte, astfel că a hotărât să-l pună în libertate pe Malagigi și să se folosească de el la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-a rugat pe Roland s-o ajute să scape din primejdia în care se afla și s-o ducă în Franța. Roland, care nu bănuia că dragostea ei pentru Rinaldo era ceea ce o împingea să facă aceasta, s-a învoit cu bucurie și a pregătit fuga. Lăsând torțele aprinse în fortăreață, ei au plecat în puterea nopții, trecând, fără ca cineva să-i simtă, prin tabăra inamicului. După numeroase peripeții au ajuns la marginea mării și s-au îmbarcat pe o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că zeilor săi cei răi n-avea să le fie pe plac dacă ar fi ajutat-o pe Angelica de aceea s-a prefăcut că se învoiește a-i înplini dorința. El i-a dat un cal, în care, prin vrăjile sale, făcuse să intre un diavol și ajutând-o să înclece,i-a arătat calea ce avea de urmat pentru a ajunge la mare Angelica a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]