KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

ureche: Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Că nu ești pe-un loc cu mine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acuma e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... am mai cântat la gagici cântecul ăsta, dar numai ție ți se potrivește, Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Se uită la fată, tânără, fără experiență, ai tăi știu că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
acuma e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... am mai cântat la gagici cântecul ăsta, dar numai ție ți se potrivește, Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Se uită la fată, tânără, fără experiență, ai tăi știu că ești prin București?, îîî, nu contează, răspunde tânăra, ține pleoapele plecate, el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero. N-o să mă mai vezi niciodată. Unde calci/ Urmă nu faci,/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Îți spun asta numai ca să nu mă mai cauți. N-ai înțeles nimic, nici acum, a doua oară... Tina Send, a trimis repede mesajul, pe acesta l-a trimis, după 36 de zile și 36 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III din Arséne Lupin. Ședeau În rândul Întâi, la matineele de miercuri și sâmbătă. Replica era următoarea: „Dacă nu poți fi un mare artist sau un mare soldat, cel mai bun lucru este să fii un mare criminal.“ Amory s-a Îndrăgostit din nou și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
jigger? l-a Întrebat Kerry. — Sigur. Au luat un supeu consistent, după care, Încă hoinărind agale, s-au Întors la numărul 12. — Splendidă noapte! — Superbă! — Vă duceți să despachetați? — Cred că da. Hai, Burne. Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină și de splendoare, cum șade singură la masa părăsită, spunându-și că distracțiile astea nu-s nici pe jumătate atât de destrăbălate cum le descrie lumea, numai că-s cam obositoare. Dar F. P. este iarăși Îndrăgostită... ciudat, nu-i așa, că, deși În taxi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Într-un studio cu developare rapidă. Kerry a insistat să-și grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub cerul liber și, din nou, Amory

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai tragediei l-au pironit dintr-o dată pe Amory din marginea lunii iunie. În seara de după plimbarea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
anii mai mari. Dar se mai putea baza, ca de obicei, pe noroc. Căscând, și-a scris mottoul de onoare pe prima pagină a lucrării și a ieșit agale din sală. — Dacă nu iei examenul, a declarat abia-sositul Alec când ședeau pe pervazul din camera lui Amory și reflectau la un model de decorație murală, ești cel mai mare tâmpit din lume. Acțiunile tale la club și În campus, adică În general, vor coborî ca un ascensor. Știu și eu, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
reveneau la masa lor, când Amory și-a dat seama că, de la o masă Învecinată, cineva Îl ațintește cu privirea. S-a Întors ca să-l vadă: era un bărbat Între două vârste, Într-un costum maron, din stofă groasă, care ședea de unul singur, puțin spre colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care se zgâiește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
de piele extrem de confortabil. Deasupra, pe fiecare margine și În mijlocul Încăperii, arde câte o lampă mică, iar deasupra divanului atârnă portretul unui gentleman foarte bătrân și foarte demn, din anii 1860. De afară se aude zvon de muzică - foxtrot. ROSALIND șade pe divan. Îl are În stânga pe HOWARD GILLESPIE, un tânăr searbăd, de vreo douăzeci și patru de ani. Tânărul este În mod clar foarte nefericit, iar fata moare de plictiseală.) GILLESPIE (moale): Ce vrei să spui când Îmi zici că m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu și și-a deschis brațele, așa Încât ea să se cuibărească În ele. Știam că vei veni În seara asta, a spus ea Încet. Ca primăvara, exact când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat. — Ea este, viața, speranța, fericirea mea... toată viața mea de acum. A simțit că-i tremură o lacrimă pe geană. — O, Doamne, Tom! DULCE-AMAR — Șezi așa cum ședem noi, i-a șoptit ea. El s-a instalat În fotoliu și și-a deschis brațele, așa Încât ea să se cuibărească În ele. Știam că vei veni În seara asta, a spus ea Încet. Ca primăvara, exact când aveam mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
zic eu. Gillespie n-a reușit să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
pe ea cu fața În jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
cu scene englezești de vânătoare, Îi aparțineau lui Tom, ca și marea tapițerie primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club. De când cu prohibiția, marile reuniuni fuseseră rănite mortal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
mâna, așa că n-a văzut decât o siluetă subțire, cu părul ud, negru, tuns scurt, și mâini mici, cu degetele mari curbate Înapoi, ca ale sale. - Stai jos, i-a propus ea amabilă când Întunericul i-a Înghițit iar. Dacă șezi vizavi de mine În gaura asta, poți beneficia de jumătate din haina mea de ploaie, pe care o foloseam pe post de cort când m-ai Întrerupt atât de grosolan. - Am fost provocat, a replicat voios Amory. Tu m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]