2,702 matches
-
bonjurist de acum trei sferturi de secol; căci există încă, pe cât știu, prin cartierul St. Honoré, o stradă care se chema și se cheamă așa, Rue des Bons Enfants), astăzi, zic, strada aceasta poartă alt nume: Isăcescu sau Ioaniu sau Șoarec, nume cunoscute în partea locului, desigur, dar care nu-mi vor spune niciodată ce-mi spunea inscripția de pe vechea tăbliță din colțul străzii. De altfel, cine dintre noi n-a tresărit de emoție, ori de câte ori, flanând prin încântătoarea capitală a Franței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al unei ciroze galopante) s-a hotărât într-o bună zi să dispară simultan din cartier, din creierul meu și de pe lumea asta. Împreună cu nea Gicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre exhibiționiștii, care, zice-se, te pândeau lunea și vinerea cu sexul înfierbântat. Ziua, la parter, putea fi observată o pisică alb cu gri, traversând din secretariat spre biroul decanului (secretarele spuneau că face treabă bună, pentru că mai prinde din șoareci), iar în amfiteatrul „Odobescu“ rămânea un cerșetor peste noapte. Excursia se termina abrupt, ca și arhitectura clădirii. Din holul principal, imens, inutil, săreai ca într-o piscină, spre ieșire; o treaptă lipsea - dacă nu erai atent, îți puteai rupe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
direcțiile; nu se vedeau, dar le simțeai. Am tras cu ochiul spre tânărul Lupu; părea scârbit. „N-o știm.“, l-am anunțat. Maria mi-a tras un cot; mai bine tăceam din gură. „După ’99, a fost o invazie de șoareci în depozite. Au intrat cu miile și-au început să roadă la dosare: sentințe civile, decizii penale, amenzi, ordine judecătorești. Pe toate le-au ros. Au ajuns și pe rafturi, s-au băgat în dulapuri, au făcut praf arhiva. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să roadă la dosare: sentințe civile, decizii penale, amenzi, ordine judecătorești. Pe toate le-au ros. Au ajuns și pe rafturi, s-au băgat în dulapuri, au făcut praf arhiva. Prin 2001, i-a trăznit cuiva ideea să scape de șoareci. Așa că s-a deplasat la adăpostul de-animale din Mamaia și-a venit de-acolo cu vreo treizeci de pisici proaspăt depuse de madam’ Bardot. Le-a adus cu furgoneta și le-a deșertat prin săli. În câteva luni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În câteva luni, n-a mai fost picior de șoarece-n Tribunal. Căutai prin pod, după stâlpi, prin subsoluri; nimic. Dosarele - curate și-ntregi, cu cotoarele intacte (poate mai lipseau niște pagini de ici-de colo, dar sigur nu le luaseră șoarecii). Trece un an, și-ncă unul. Pisicile-și fac treaba, procesele merg strună, toată lumea-i fericită. Li se dă de mâncare, se-nmulțesc, mai vin și portarii cu câteva de-acasă. Prin 2003, apare-o echipă de televiziune să filmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăla din spate, merge el, merge, merge, merge și-l ajunge din urmă. „- Dom’le, eu merg de mult în spatele dumneatale. Ce tot schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și cu noi. Păi, dacă noi, duminica nici n-aveam timp
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nici n-ar îndrăzni a se amesteca în viața publică, necum să viseze la portofolii ministeriale, precum într-o zidire în care domnește sistematic curățenie nu se văd nici insecte parazite, nici animale rozătoare. Cînd pisica nu-i acasă joacă șoarecii pe masă", zice proverbul. Când controlul de jos a încetat prin falsificarea sistemului parlamentar, iar cel de sus nu se exercită deloc, e natural ca orice carne cu ochi să-și facă de cap în socoteala țării și a intereselor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai stăm, cum să plecăm așa, pe nepusă masă, că nu ne lasă nici în ruptul capului; dar nici nu s-au împotrivit, fiindcă după paharele de vin am început să simțim mai din plin că ne-au cam mas șoarecii în burtă și să ne grăbim și noi mai tare. Fetele sfioase, rușinoase, ne-au condus, s-au și scuzat că nu le-am anunțat de vizita noastră mai din timp, iar noi, de-ndată ce-ajungeam aproape de podețul Sirețelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
provocat după separare maternă, deprivare sau scurtă separare, la care a fost analizat sistemul imun și endocrin după stimulare cu OVA (ovalbumina). Ei au aratat că citotoxicitatea celulelor NK este crescută în condițiile arătate anterior comparativ cu grupul martor de șoareci. Astfel de evenimente speciale postnatale pot duce la modificări de tipul inflamației bronhoalveolare la adult. Efectul protectiv al celulelor natural killer împotriva infecțiilor Subiecții cu astm sau rinită alergică prezintă modificări fizio patologice importante după o infecție cu Rhinovirus comparativ
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
infectate viral dar, în aceeași măsură și în modularea răspunsului imun adaptativ împotriva virusului. În timpul inflamației căilor aeriene, micromediul este bogat în citokine ale profilului Th2, în consecință funcția antivirală a celulelor NK1 poate să fie inhibată. Pe modele de șoareci astmatici, infecția cu Chlamydia înainte de provocarea cu OVA a cauzat o inhibiție a citokinelor specifice profilului Th2 și o creșterea de IFNγ produs de celulele NK. Șoarecii cu nivele scăzute de celule NK infectați cu Chlamydia au prezentat în schimb
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
consecință funcția antivirală a celulelor NK1 poate să fie inhibată. Pe modele de șoareci astmatici, infecția cu Chlamydia înainte de provocarea cu OVA a cauzat o inhibiție a citokinelor specifice profilului Th2 și o creșterea de IFNγ produs de celulele NK. Șoarecii cu nivele scăzute de celule NK infectați cu Chlamydia au prezentat în schimb nivele mari ale eozinofilelor și ale producției de mucus. Acest rezultat confirmă faptul că celulele NK joacă un rol major în eozinofilia de la nivelul căilor aeriene și
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate cu rațiune. Existau două triburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
păr de foc de lemn/ Cu gânduri de fulgere de căldură/ Cu talie de clepsidră/ Femeia mea cu talie de castor între dinții tigrului/ Femeia mea cu gura de cocardă și buchet de stele de ultimă grandoare/ Cu dinți de șoareci albi pe pământ alb/ Cu limbă de ambră și sticlă frecate/ Femeia mea cu limbă de anafură înjunghiată...) (tr.a.) Pe curând, femeia mea pe care o iubesc! Ție, ca întotdeauna și pentru totdeauna, René. Miercuri, 21 august 1974 Gavréa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
clădirii unde locuiam era Biblioteca Comunală și Atelierul Școlii. Casa era destul de izolată, având în vecinătate un teren de fotbal, un loc nisipos și un pârâu care trecea prin spatele ei. În podul casei se auzeau noaptea zgomote ciudate de șoareci sau de nevăstuici, iar broaștele și țânțarii de la pârâu făceau ca vara să nu fie tocmai plăcută în acest loc în care am trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și cealaltă neagră cu picățele albe. S au înmulțit atât de mult, încât nucii din jurul casei erau plini cu aceste păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le auzeam, dar niciodată nu am putut să le ating. În ziua aceea, apropiindu-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea, ce tocmai poposise pe coșul de fum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
părea că ne cunoaște dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu-mi era cunoscut, dar cât se poate de neplăcut (aveam să aflu peste un timp
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe mari, semn că va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt șoareci mulți! V-am adus un pisic să-l creșteți, ca să prindă șoareci! Cu ultima cursă a sosit soțul, împreună cu Mișu. Când am ieșit din cabinetul primului secretar, acesta mi-a spus că ar fi bine să vină și soțul în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt șoareci mulți! V-am adus un pisic să-l creșteți, ca să prindă șoareci! Cu ultima cursă a sosit soțul, împreună cu Mișu. Când am ieșit din cabinetul primului secretar, acesta mi-a spus că ar fi bine să vină și soțul în ziua aceea în comună. De obicei nu venea în cursul săptămânii, dar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru a prinde primul autobuz, eu ca să aprind focul, să dau de mâncare la animale și să fac ceva de mâncare pentru Mișu, care dormea în camera din mijloc, cu pisicile lângă el. Pisicile erau leneșe, dar nu dădeau voie șoarecilor să se urce în pat. Când soțul ieșea pe poartă era întuneric, iar pichirile din nuc scoteau sunete metalice. Atunci, nevăstuicile din podul casei dar și șobolanii din magazie încremeneau. Căldura din casă mă îmbia la somn după ce terminam treaba
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură aveam un gust amar. Seara, după telejurnal, a sunat telefonul. Era instructorul de la C.C. al P.C.R. De la celălalt capăt al firului se auzea vocea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-o imiți. Într-o seară superbă cu lună, la început de toamnă, stăteam cu mama în grădina din spatele casei de pe strada Nishikata. Ne odihneam în chioșcul de la marginea iazului și discutam, amuzate, despre pregătirile de nuntă ale vulpilor și șoarecilor. Mama s-a ridicat brusc și a intrat printre tufele înflorite. M-a strigat, râzând, de printre florile albe. — Kazuko, ce crezi că fac acum? — Culegi flori. — Fac pipi, spuse ea râzând cu poftă. Nici măcar nu se lăsase pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Îmi dau seama acum mult mai bine ce înseamnă să fii francez în străinătate, cât de neobișnuit trebuie să-ți pară totul, și nu neapărat în străinătate, ci acolo, pe North Clark Street. Nu eram băgați într-o gaură de șoareci, căci clădirea avea două etaje și era destul de nouă, la marginea cartierului Gold Coast, nu departe de scena Masacrului de Sfântul Valentin și de Adăpostul de Animale, de pe Grand Avenue. Cea mai însemnată trăsătură distinctivă a locului ăsta era, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și le-am descleștat. Sărind jos, acest pasager clandestin mi-a lovit palma, în timp ce încercam să-l prind. M-a durut, și am fost furios. Iată și zocalo. Ziduri albe și murdare cufundate în pământ și farmecul spaniolesc mâncat de șoareci ce se pogora din balcoane într-o o stradă oribilă, de Sevilla în putrefacție, prăbușindu-se în mormane revărsate de gunoi. M-am gândit că dacă îl văd pe Talavera pe stradă am de gând să îl omor. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]