6,894 matches
-
nu putem învinge un destin, Vrem muzică în vorbe și lumină, Iubirii, o cetate să-i zidim. Și de va fi să mergem împreună, Alături sau pe diferite-alei, Să învățăm a face o cutumă: Să nu ucidem florile de tei Șobolanul Prin subsoluri și noroaie, ronțăind ce-i sta în cale, Cu răbdarea-i înnăscută, șobolanu-ajunse sus, Ocupând un loc de frunte, într-o unitate care îi asigură și hrana și o cotă de surplus. își consolidează treapta, la o experiență
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat la apă, Șobolanul compensează, însă-ntr-alte calități: Dă un loc călduț la mâță și, din când în când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
când, o-adapă Cu vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vor? întreabă ea clipind din ochi. — Să răstoarne dinastia noastră. — Asta e de neconceput! — La fel de neconceput cum sunt tratatele pe care ni le-au impus străinii. Expresia lui Nuharoo îmi amintește de cea a unei copile care a descoperit un șobolan în cutia ei cu bomboane. Comerțul liber plus creștinismul, așa ne vor „civiliza“ străinii. — Ce insultă! — Sunt întru totul de acord. Britanicii au vândut în China, numai anul acesta, mărfuri în valoare de nouă milioane de lire, dintre care șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să nu se privească pe el însuși drept conducătorul universului. Pur și simplu nu poate trăi altfel. Voi pune să se pregătească domeniul de vânătoare, în acest caz, lasă Seng-ko-lin-chin cuvintele să cadă și se retrage în liniște. — O mamă șobolan întră în chinurile facerii! izbucnește Majestatea Sa într-un țipăt isteric. Naște puii pe o grămadă de zdrențe într-o gaură din spatele patului meu. Palatul mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să cadă și se retrage în liniște. — O mamă șobolan întră în chinurile facerii! izbucnește Majestatea Sa într-un țipăt isteric. Naște puii pe o grămadă de zdrențe într-o gaură din spatele patului meu. Palatul mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând să mergi cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne cedăm țara barbarilor? Ne-am pierdut porturile, forturile și litoralul, dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plecă, se oferi să mă introducă la magazin, unde era nevoie de pilă. Însoțit de noua mea cunoștință, chiar a doua zi am ieșit în sat. Cu fruntea teșită și cocul înnodat pe vîrful capului, domnișoara Cornelia avea înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că întregul sat aflase de prezența mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiecare an cu muierea la băi...” „Păi, Îți dădea mâna să te duci, că ai fost slugă a puterii”, Îi tăie vorba unul mai tinerel, cu capul cât pumnul, ochii mici, mustăți lungi și căruia oamenii Îi spuneau Cap de Șobolan. „E, cât am fost eu slugă la comuniști să apuci să fii tu primar, c-am auzit că vrei să candidezi. Și de-ar da cineva să se Împlinească vorba mea, atunci să știi că n-o să pupi primăria nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i drumul, mă, să vedem ce face. L-am mai bătut o dată de s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi otreapă, că te strigau copiii Căcâcea?” Oamenii nu-i dădură drumul lui Cap de Șobolan, ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el cu ochi buni, a plecat În ale lui cu pas Întins, cu capu-nainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie desființat! E o rămășiță comunistă! Luați-vă vaci, oameni buni, că sunt ale voastre. Nu lăsați leprele comuniste să vi le fure! Luați-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că se arătase curajos În lupta cu jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucru din Înșiruirile de cuvinte. Din gura ce se Închidea a Văii Puțului năvăliră câțiva băieți. În urma lor, Valea Își potolea zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar răutatea de care dăduse dovadă mai târziu o căpătase când plecase de acasă, Îndemnat de mamă-sa. Îl trimisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căruia nu-i păsa sau, mai rău, Îi făcea plăcere să batjocorească oameni. Răutatea care-l făcuse să le alunge de acasă pe nevastă, fiică și chiar pe mamă-sa, muta, nu era pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele său. „Îhî!” mormăi Cap de Șobolan, puțin nemulțumit și Încurcat. „Stai liniștit, nu-ți face nimic. Nici măcar n-o să te bage În seamă și n-o să vorbească cu tine. Fă-te și tu că nu-l vezi.” „Nu e bine de la o vreme Încoace, ascultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să facă ceva. M-am odihnit destul: hai că mă duc și eu, să văd ce stricăciuni mi-au făcut râtanii.” Porni, cu arătarea călcându-i bocănit pe urme. Coada Iedului se răsucea ca un sfredel, batjocoritor, către Cap de Șobolan, care rămăsese așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe drum, Începură să se perinde tot felul de oameni, ființe și lucruri. Mai Întâi veni armăsarul Canafas, purtându-l pe viitorul Primar În spinare și trăgând după el praștia cea mare a lui Titel Meșteru. Până atunci, Cap de Șobolan urlase din toți rărunchii și zgâlțâise deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de repede cu ei și, atunci când Îmi treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]