9,824 matches
-
cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la urechea lui Va aceleași vorbe cu Înțeles tainic pentru copil: Di căluț! Di căluț! Mergem merchea la pești! Da, mergem la pești?! Abia târziu primi răspunsul mult așteptat: Va pi’di pe’ti! Era un semn clar al detașării
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins locul ...acela, Aneta s-a Întors brusc cu spatele la el, a abandonat mâna lui Va și s-a mișcat spasmodic, șoptind câte ceva, ștrangulată de emoție. Așa i se păruse, visase, dar multă vreme minunea a persistat În mintea sa și nu putea să Înțeleagă nicidecum de ce În acele clipe Aneta Îl chema șoptit pe ... Niță! Peste oarece timp, toți ai casei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
colț mic, aducând un val de frig dar și unul care Încălzea inima băiatului cu mirare și frumusețe. În timp ce vara Anetei, mai mare cu ceva ani, vorbea tare cu aceasta despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu vezi?! Tu nu știi că inainte să adoarmă, părinții fac prostii?! Nimic nu știi! Ajuns În acest punct al căsniciei, lui Va Începu să nu-i mai placă jocul și un simț În plus cu care era dăruit Îi șoptea: Ai grijă că nu este frumos, nu face prostii că-ți taie popa limba!, parcă o auzea el pe bunica Ileana spunând și Îi veni În minte vorbele pe care i le spunea lui Ionel când pleca noaptea „sî stei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar, pătimaș! A venit Mădălița, a tras-o deoparte, a zgâlțâit-o și i-a șoptit ceva la ureche, apoi tare: Fa, vezi c-aista-i prost tare și te poate spune! Hai, gata! Valerică o Înțeles lecția cu dilatarea la temperatură, când va ajunge și el În clasa a V-a o să Învețe și el la școală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uiți tu așa? Uite-te la el!, strigă fals-supărată, fals-emoționată și oarecum surprinsă de privirea de vițel a băiatului. Apoi, continuă Înțelegătoare: Hai, lasă asta acu’! Vină-ncoace oleacă, iar când Va se apropie cu nesiguranță În mers, ea Îi șopti la ureche: Vezi că mămica are obiceiul de mă pândește p’in grădină! Du-te la locu’ tău sau mai bine sui-te și adă câteva pere, vrei? Valerică a clătinat din cap aprobator, aduse un sân de pere și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe un cordon mai lat. A vrut să spună ceva răstit și să se scoale pentru explicații, dar o mână moleșită l-a apăsat către poziția de somn și o palmă delicată i-a astupat gura În timp ce o voce pierdută șoptea diafan: Hai, stai locului! Nu te simți bine?! Ei au plecat, știi nu? Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca atunci când lovindu-ne la un cot Întregul corp este străfulgerat a durere și neputință. Va s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai! Oleacă, măcar oleacă! Îi cerea imposibilul! Și În timp ce mâna continua să mângâie cea mai sensibilă zonă erogenă a băiatului, mișcările ei ce-și măreau ritmul și intensitatea s-au stins
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da, dar stai așa oleacă! Băiatul, ridicânduse-n picioare, a avut pretenția să vadă de aproape și pentru mai mult timp, să se joace și să-i mângâie averea care dă fiori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
el s-a oprit și a explorat cu degete tremurânde minunea fără seamăn și a simțit că Ildiko, ajunsă deasupra sa, execută În zonă o anumită mișcare ritmică, pe cât de necunoscută lui pe atât de „normală”, așa cum a i-a șoptit ea Într-un mic răstimp. Va a descoperit că, deși foarte rușinoasă, nouă mișcare Îi produce multă Înfiorare și făcea eforturi uriașe, chiar se ruga să nu-l apuce străpezeala și să-l facă pe Victor de râs față de doamna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
magazin! Va s-a Îmbrăcat cu hainele sale, deși Ildiko l-a Îndemnat să le primească În loc de cadou pe cele purtate o jumătate de noapte și atunci când a prins o clipă de neatenție a lui Victor a reușit să-i șoptească: Rămâne secretul nostru, numai al nostru, sântem frați și prieteni dar uităm față de lume, binghe?! Valerică a făcut un semn complice, a spus un „Sărut mâna, doamna profesoară și vă rog să mă scuzați dacă am greșit!” și a plecat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea poienelor“ etc. În general însă, tonul este voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spune mult cititorului. Nu spune. Ce rezonanță pot avea în conștiința noastră niște enunțuri terne și lipsite de orice noimă? „Nici clipă, nici infinit, / Tu și-atât - / Vidul deplin din mine.“ „Te-am strigat și ai veni / puțin. / Să-ți șoptesc / doar?“ „Anii, / care îți lipsesc / M-au ars cu totul, / ieri.“ Există și cazuri când autorul nu lasă poetizarea în seama cititorului, când își poetizează el însuși textele, dar atunci se întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sântimbreanu. Daniel Tei nu reușește să dezvolte, pe baza ei, decât un monolog verbios și lipsit de grație, cu multe cuvinte de umplutură, de genul acelor hârtii mototolite care fac să stea umflate poșetele înainte de a fi vândute: „(Vouă vă șoptesc, copii, / Chiar de risc - fie ce-o fi! A fost, ca de-atâtea ori, / Mâna unor sabotori, / Ce n-acceptă,-n nici un fel, / Că eu, Super Voinicel, / Sunt unic și cel mai cel!) // Din ordinul nu-știu-cui, / Vă spun drept - minciună
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Făcătoare de Minuni, pietre prețioase, morți, oameni care cred în minuni... o mulțime de vorbe fără noimă. Sînt rău tare? Coloana. S-a rupt prin dreptul buricului. Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
capătă un curaj nebun. Praf îi facem, șefu'! Fără nici o îndoială. Eu o să-i distrug cu ziarul. Am un chef să-i fac zob. Șeful îl apucă de rever, apropie gura la nici 3 cm de nasul lui Guran și șoptește: Eu plec mai sus și tu mă înlocuiești. -Șefu', îmi vine să plîng. O să vezi luptă. Mușc din ei, îi toc, îi fac piftie, îi spulber. Așa te vreau. Mai vrei puțină tărie? Vreau. Între timp, ușa se deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știți. Am avut afișul pe buldozer. Dar ai trecut la... Lăsați-i să creadă. Îi lovim din interior... Da, dom' primar, îi lovim din interior. Petrecerea se încinge și Tiberiu ia scame de pe dom' primar. Toarnă în pahar și-i șoptește la ureche: Un frigider, dom' primar? Vino diseară pe la 11 și să... Da, dom' primar, eu sînt trup și suflet pentru dumneavoastră. Mai sînt mulți Tiberiu, adică oameni ca tine în partidul vostru? Toți, dom'primar, toți. CAPITOLUL III Conturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu simpatie. Vrerea Domnului. O companie îl va angaja cu un salariu foarte mare... Cum vrea Dumnezeu. Și Maria rătăcea între ficțiune și realitate. Privea aura lui Iisus, în brațe la Sfînta Maria și șoptea abia auzit: Și al meu are... Nu chiar așa din aur ca Iisus, dar, așa, un picuț tot are. Judecătorul lui Bostan Iosif Bostan s-a prezentat la proces cu un sentiment ciudat de indiferență. Pierduse la prima instanță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Intră, spun, puțin necăjit că am dat liber cîteva ore secretarei. În spatele ușii este o liniște deplină și nici vorbă să se deschidă. Merg și deschid ușa, văd omul și întreb cam răstit: De ce nu intrați? Mi-i puțin frică, șoptește pentru el. Luați loc și prezentați-vă doleanțele. Ionel se uită roată prin birou, aparent deloc interesat de dialog. Îl las să se acomodeze și, între timp, pun niște rezoluții pe hîrtii. Trece un minut, trec două, zece și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ieșim pe hol, însoțiți de Diana. Nu mă pot abține: Sînt curios, ce-i cu cele două suporturi pentru hîrtie igienică? Unul este al meu și unul al lui Raul. Rămîn mut. Diana îmi strînge mîna la piept și-mi șoptește confidențial: Eu trișez mereu și folosesc hîrtia de la el. Rîde cu poftă și schițez și eu un rînjet tîmp. Un amănunt... esențial De dimineață Lena a trebăluit prin apartamentul său, situat la parterul unui bloc de prin centrul orașului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se tace, se mimează, se îmbracă, se ornează, se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de arginți este un preț mult prea mare pentru egoismul de a fi în afara firii. Te amăgești, te amăgești, copile, nu este posibil să mori cu umbra de mână. Văd. Ce vezi, mă, ce vezi? Stă lângă mine și îmi șoptește să scriu un poem despre un șotron ce curge mai repede decât Carul Mare. Ascultă: la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fetițele tatii, frumoasele tatii, ce v-ar iubi tata! Doamne, ce v-ar iubi... Cred că mai ușor i-a fost lui Dumnezeu să zidească pământul cu tot cu decor decât să gândească copilul. Pășesc, de parca ar călca pe nori, vorbesc cum șoptește vântul, zâmbesc cu soare, se face dimineață și așa rămâne cerul până trec ele înapoi de la școală, trec prin inima mea de două ori în zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbea din cărți despre cărțile după care s-a făcut lumea. Dumnezeu, arhitectul, avea o bibliotecă plină de schițe. Sfântul Petru era cadastrul cerului, uneori își dădea cu părerea și despre cum trebuie zidit sub soare, Sfântul Petru i-a șoptit lui Manole câteva cote dintr-un plan al Edenului: "Piatra crescută în cer este altfel decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
librăria Universității. Astfel mi l-a citit Într-o după amiază pe divinul Dylan Thomas cu Viziune și rugă, incendiu absolut la lectură!... Cititul avea o cu totul altă savoare În afara cazărmii. Augustin m-a luat o dată deoparte ca să-mi șoptească În deplină clandestinitate că va primi de la cineva o carte nemaivăzută, cu condiția să se prezinte Într-un anume loc, la o anume oră, dacă vreau, pot să vin și eu, duminică, la ora 3, pe podul Garibaldi, În dreptul Parcului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]