1,581 matches
-
băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inițiatice. Un alt obiect important era stindardul, „un corp de balaur cu cap de lup. Totul era alcătuit din aramă, de unde și supranumele de lupii de aramă ai dacilor. Stegarul ținea ridicat lupul de aramă, care În mers făcea să șuiere aerul În gura lui deschisă și să freamăte solzii de metal. Dacă adăugăm că luptătorii din jurul stegarului purtau măști de tipul tecta galea (de lupi și de urși, pe care le trăgeau pe cap și mormăiau fioroși ca niște carnasieri
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
parte. Bradul Îi răspunde Întâia oară că s-a Încuibat Într-Însul un șoimuleț, a doua oară (... o vidră și a treia oară (... o șerpoană și că nu poate Întinde vârfurile pentru că ar simți puii acestor vietăți, ar prinde a șuiera și a lătra, iar el, speriindu-se, ar cădea În mare. În urmă Însă totuși <<bradul se gândea/ și tulăiele Întindea/ Iară mortul Îmi trecea/ unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ L-aielaltă lume>>.” Toate aceste funcții magico-mitice rituale și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
al Curții cu juri de la Negrești pentru a putea afla de soarta celor ce au participat la revoltă. CAPITOLUL II Eroi uitați. Cimitire militare din anii 1916-1918, aflate pe teritoriul istoric al județului Vaslui Moto: „În ianuarie ’917, locomotivele trenurilor șuierau în gara Bârzești, clopotele de la biserica noastră din Călugăreni băteau în dungă și coloane lungi de soldați veneau în barăcile de scânduri de pe Dealul Mezatului..(...)...au adus cu ei și tifosul exantematic...”. (Fragmente din mărturia Ecaterinei Chiratcu în vârstă de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fost geamurile unui acvarium imens" (p. 103). d) metamorfozarea peisajului descris într-un spectacol ce trezește interesul. "Îi conduse pe "multstimații domni" către un alt teren, unde paisprezece țărani, goi pînă la brîu și cu picioarele crăcănate, coseau secara. Tăișurile șuierau mușcînd din tulpinile ce se răsturnau pe partea dreaptă. Fiecare descria cu coasa, în față, un mare semicerc, înaintînd în rînd cu ceilalți. Cei doi parizieni le admirară brațele vînjoase, simțindu-se cuprinși de o venerație aproape religioasă în fața pămîntului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în statisticile oficiale, dar care se răspândesc fulgerător, mai ales în colectivități, atingând repede cifre înspăimântătoare. Nu pot uita cum, în întunericul devenit regulă generală, pe peronul gării din Craiova, un profesor disperat îmi arăta câteva lumini ale spitalului municipal, șuierând furios printre dinți că și acolo, dar și la crescătoria de porci din marginea orașului, întreruperile frecvente de curent electric duseseră la moartea a sute de nou-născuți, dar că pentru purcei se făcuse o anchetă; pentru copii nu. Contactele mediilor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dădea spre ziuă, adia și un fir de vânt, atât cât trebuie pentru a pune peștele în mișcare și a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar moșul era numai urechi. Napucase să-și monteze sculele de pescuit când, pe cărarea pe care venisem apăru... un boboc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
răsună din vestibul. Vino, Jack, vino, cîine, vino lîngă stăpînul tău. Vii? Lătratul vesel al terierului umplu holul. Graba sa frenetică îl mînă de-a berbeleacul pe scări, de parcă se împiedica de propriile lăbuțe. Of, vocea asta a lui Steyn! șuieră printre dinți Ottilie și întoarse cu mînie paginile din carte. e) Stăteam liniștit, moțăiam în cameră. Dar, încă o dată, nu mi se permise să stau așa. De-abia am stat cinci minute că se întîmplă din nou. Vocea groasă a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie a șuierat"? Verbul "a șuiera" este în acest sens un verb declarativ, comparabil cu "a spune". Într-un text narativ, verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie a șuierat"? Verbul "a șuiera" este în acest sens un verb declarativ, comparabil cu "a spune". Într-un text narativ, verbele declarative care arată că cineva este pe punctul de a vorbi reprezintă semne ale unei schimbări de nivel în textul narativ. Un alt vorbitor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rămîne cu acea expresie din fragmentele e), f) și g)? Am fragmentat intenționat citatul, astfel încît să nu mai putem vedea cine vorbește. Verbul declarativ lipsește. În e) avem două posibilități: e.I Of, acea voce a lui Steyn, am șuierat printre dinți. e.II Of, acea voce a lui Steyn! Nu o mai suportam. În e.I avem un verb declarativ pentru a arăta că ceea ce îl precede este discurs direct, o propoziție încorporată. Vorbitorul din primul nivel se adresează
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un rezumat al fabulei am citi: "Ottilia era iritată de vocea lui Steyn". Nu actul expresiei verbale a iritării, ci însăși iritarea reprezintă, în principiu, un eveniment. Fragmentul f) conține aceleași posibilități: f.I Of, acea voce a lui Steyn! șuieră Ottilia printre dinți. f.II Of, acea voce a lui Steyn! Am înțeles cum de Ottilia nu o mai putea suporta. În f.I, NP1 dă cuvîntul lui NE2 (Ottilia). Astfel avem o propoziție inserată obișnuită, cum s-ar găsi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lui Andrei. Fugi în magazia cu lemne și plânse înfundat. Nu avea să vadă cum e să mergi cu “Steaua”, nu va ști cum sunt colindele pe la fereastră și nici cum se joacă ursul sau capra. Vântul aspru și rece șuiera împrejurul magaziei. Un fior îl trecu pe Andrei și un gând. Va fugi la bunica, îi va spune că el vrea să fie cu ei, ca ei și va sta acolo ferit de toate relele lumii, încălzit de dragoste și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în când vocea furioasă a lui Marcel, dar ascultând acel murmur de fluviu care pătrundea prin ferestruică, stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, aflați acum atât de aproape. Apoi vântul păru a se înteți, zvonul' dulce de ape se făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună. Nimic nu semăna cu ceea ce își închipuise ea, dar valurile nevăzute îi răcoreau ochii obosiți. Stătea așa, greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea sufletul nespus de pustiu și de vulnerabil. În acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tren accelerat căruia i sa mai adăugat un vagon; fidel, conștiincios, primitor, poposește zilnic în aceleași gări, apoi își continuă drumul... Chiar dacă trage după el mai multe vagoane, an de an, inima i-a rămas aceeași; se aude până în depărtări, șuierând... De-a lungul anilor a auzit multe povești, a cărat atâtea bagaje, ziare, scrisori, a adunat între șinele lui drame și tristeți, la ferești, batiste fluturând doruri de acasă, excursii cu cântece și veselie, vacanțe la munte și la mare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și de mult pe Sia. A trecut prin mari încercări. S-a menținut dreaptă, curată. N-a făcut niciodată vreo porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită. Îi lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la una ca asta. Ce naiba mai scorniseră ? Suna sfârșitul lumii, el nu nimerea, în întuneric, receptorul. Șuiera, desfăcând, parcă, pereții din încheieturi. În sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse. Vocea lui veni, însă, mult mai târziu. Dusese, desigur, cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
era aproape vesel. Vorbea cu maică-sa, plin de duioșie, și-i zicea mereu: ― Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mamă, și pretutindeni te însoțește Dumnezeu!... Acuma știu, mamă, și acuma mi-e croită cărarea vieții, dreaptă și luminoasă... Când șuieră sirena, doamna Bologa, lângă scara vagonului, îi șopti cu grijă: ― Ia seama, dragul mamei, că mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică, du-te și nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând și-i răspunse cu o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mor împăcate, Pierdută în fapte, gândiri și remușcări, Iz de somn și păcate. O inimă bate tare într-un piept, O alta încetează a bate. Un imn se aude, în depărtare, încet, Într-o țară cu obiceiuri ciudate Trenul iubirii șuieră în cap, Oprește la o stație zdrobită, Călătorii opresc iar timpul uitat Și la peron mulțimea irita. Unul nervos sparge un geam, O sticlă de bere se varsă, Un suflet iubește și plânge în noapte, Tremurându-și vechile păcate, Nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă opri după scurt timp contrariat și își spuse cu voce tare, - E imposibil de mers mai departe! Și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de atunci nu mai găseam acolo nimic de glojdeală. Dincolo de absolut - fragmente - România, orașul de la malul mării. Iarna grea și-a aruncat crivățul asupra orașului înghețat, odată cu trecerea ursitoarelor pământului, adunate în fiecare casă unde se nășteau copii. Se certau, șuierau, dar cea mai blândă și mai mare dintre ele a hotărât... și au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]