1,700 matches
-
mai duc. Știu că tu ești pricepută. Poate-I găsești tu vreun leac. Mai mult aș vrea să știu ce se întâmplă cu Niculiță al meu. —Să-mi aduci un sămn d-al lui. — Ce semn să-ți aduc? — O șuviță dă păr, o bucățâcă dintr-o cămasă d-a lui, un fir dintr-un ciorap, orice. — Când femeia a venit cu semnul, Dedi s-a așezat jos pe un mladăr de fân, mamei i-a dat un scăunel mic, a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de o frumusețe crudă, nemaiîntîlnită de mine până atunci, cu un corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am văzut nemulțumirea pe fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău, i-a închis pentru o secundă, a mimat dezamăgirea, a redeschis un ochi și m-a privit, încercînd să se scuze
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așez tîngă ea. Nu am scos un cuvânt. M-am apropiat și fără să mă simtă m-am așezat lângă ea doar puțin mai în spate, cât să nu mă vadă. Am privit-o minute în șir cum își îndepărta șuvițele de păr pe care vântul i le arunca în față. Mă fascinau degetele lungi ale mâinii care parcă alegeau firele de păr, ba din ochi, ba dintre buzele uscate de vânt, încercînd să le așeze îndelung după urechi sau în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași plajă, cu câtva timp înainte, cu câțiva ani buni înainte, am fost și eu, la rândul meu, supravegheat câteva ore de cineva care nu știa de ce am dispărut ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuprindea genunchii, eu o cuprindeam pe ea din spate. Mi-am pus capul pe umărul ei. Nu a schițat nici un gest, semn că știa cine o îmbrățișează. Vântul s-a prins și a început să-mi dea și mie din șuvițele ei. La început, doar în ochi, după care puțin câte puțin și în gură. Aveau gust bun pletele ei. Și miros. La un moment dat și-a lăsat și ea capul pe mâna mea. Dacă ne priveai din față, vedeai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr era adevărat. Adică moi, dulci și fragede, chiar dacă vântul le-a uscat și înăsprit puțin. Am luat-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai pot întîmpla minuni? Și ce mai conta că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe un ochi. N-noroc, pușlama, zise rîzînd strîmb și Nuțu, întinzîndu-i o mînă moale ca o broască. Credeam c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca aruncîndu-și iar șuvița din ochi. N-o mai fă acum pe blegul cu mine, că știu eu ce știu! Adică, ce mai vorbă, tot satul vorbește de păcăleala pe care le-ai tras-o tu cu casetofonul. Zău, mare curaj ai avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la fel de des ca pe tine. Am tăcut amândoi. Lea avea brioșe cu vișine. — Tu le-ai făcut? A râs. — Nu, eu nu am gătit niciodată. Logic. I-am zâmbit. Mâna cu inelul fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de drept, o vizita din ce în ce mai rar) cerul se vedea mov. S-a ridicat întâi, slăbită, într-un cot, pe urmă în capul oaselor, și-a dat o șuviță de păr după ureche, și-a pus ochelarii, după care și i-a scos, dându-și seama că nu-i folosesc la nimic, a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum de nu mai ținuse minte ce păr lung și mătăsos avea ea. Au tăcut amândoi, unul cu fața spre Nord, celălalt spre Sud. În zori, toată Sevilla mirosea pregnant, izbitor, a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs sînge, azi, pe la colțul gurii, o fină șuviță pe lîngă sonda de respirație iar doctorul și toți ceilalți au înnebunit. Voisem să le spun ceva. Să nu se mai chinuie, să cate mai cu băgare de seamă la pasărea violet căci de la ea vor afla mai multe decît
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă înțep. O să curgă sânge. Hipopotamul începe să închidă gura și dispare. Butonul telecomenzii e din cauciuc moale, așa că nu curge nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-l atinge pe bărbatul care doarme. Pentru că nu vrea ca imaginea tatălui ei să se risi pească. Hamacul o leagănă încet și tata își trece o mână prin părul ei și își agită mâna, pentru ca soarele să usuce mai repede șuvițele ei, ude de apă albastră. În cealaltă mână, tata ține o carte de povești. So phia dă câte o pagină și se uită la pinguinul care călătorește mereu în alt loc. A mai văzut cartea asta de o sută de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ies din baie și las ușa deschisă, ca să iasă aburul. Șase dimineața. Nebuna doarme, fără vise. Mi-e milă s-o trezesc. Mă uit la ceas. O să mai stau cinci minute. Doarme ca un copil. Își suge degetul mare. O șuviță de păr i-a alunecat pe frunte. Chiar arată ca un copil. Aștept. Mă uit la ceas. Șase și cinci. Mă aplec spre ea și o mângâi ușor pe față. Deschide ochii mari și se uită la mine. E timpul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era cu un pas înaintea minții, preluase
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce caracteristicile sexuale sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca să mai aducă o sticlă de la butic. De fapt el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime de 1,80 m. Profesorul (rupe suspansul): Bucuroși de oaspeți? Aurora: Sigur că da. Poftiți și luați loc. Cosmonautul face o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fel mirodenii. Și toate aceste mirosuri te făceau, nici Mașa nu știa de ce, să te simți străin de tine și apropiat de Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și totuși, privindu-l, Mașa avu impresia că Îl poate atinge cu mâna. Iar șuvițele de nori ce adiau la orizont păreau dulci și ispititoare. Era ca și cum ar fi luat un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]