1,670 matches
-
strâns-o la piept. — Șșt! Focul și Gheața se ocupă de problemă. Tu dormi liniștită. Kay se eliberă din îmbrățișare. — Nu-l știi pe Bobby. Nu știi ce m-a pus să fac. I-am dat la o parte o șuviță de păr de pe ochi. — Ba știu, dar nu-mi pasă. Adică îmi pasă, dar... — Înțeleg ce vrei să zici, mi-o tăie Kay și mă împinse la o parte. Am lăsat-o să plece, știind că dacă aș fi insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare. N-am reușit decât să smulg niște șuvițe negre și uscate ca paiele, care acum atârnau într-o parte, de parcă tipa asta ar fi fost clovnul cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu degete lungi, de genul celor pe care le asociezi de obicei cu meseria de medic. — Vreți să asistați, domnule director? Patchett deschise ușa. — N-aș lipsi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava pistolului în ceafă. — Tu, Georgie, Betty. Convinge-mă sau îți fac praf toată nenorocita asta de casă! Emmett tuși și mângâie șuvițele răvășite ale lui Madeleine. — Tu și propria ta fiică... am zis eu. Fosta mea gagică de bani gata ridică privirea. Fața îi era un dezastru: lacrimi uscate, praf, ruj. — Tati nu-i tatăl meu adevărat și n-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să păstreze o șuviță pe care și-o lățise pe toată suprafața cheliei sale strălucitoare. Nu reușea să păcălească pe nimeni, poate doar pe sine. — Îl căutăm pe Colin Miller, spuse Logan, scoțând din nou la iveală legitimația. Bărbatul ridică o sprânceană. — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Eric! Nu te-am recunoscut... Logan se holbă la scalpul de deasupra ochelarilor ofițerului de serviciu. — Ce se Întâmplă cu părul tuturor? L-am văzut pe Billy În după-amiaza asta: e chel ca un babalâc. Eric Își trecu mâna peste șuvițele tot mai subțiri și ridică din umeri. — E un semn de virilitate! Oricum, uite-te la tine. Gary cel Mare Îi surâse lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simți cum inima Îl Înțeapă și mai tare. Isobel MacAlister purta un soi de ținută de iarnă gen „fata Bond“, numai păr de cămilă și blană. Cel mai rău era că i se potrivea. Aranjându-și sub căciula de blană o șuviță rebelă, deschise portbagajul și-și scoase trusa medicală. Isobel și Miller Stau În copac Se S-Ă-R-U-T-Ă Dacă se ducea a doua zi la prima oră la cei de la Standardele Profesionale, inspectorul Napier cel cu păr de culoarea ghimbirului și față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
palatul regal din Epidafne, murmură, surprins, că se simțea rău. Veniră de îndată medicii, care rămaseră deconcertați de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care se consultară din priviri, tăcuți. Dintr-odată, Agrippina își aminti de vrăjitoarea siriană care se ascundea în casa Plancinei. Dar în ziua următoare Germanicus se simți mai bine, timp de două-trei zile crezură că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și în ce condiții să și-i imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rol pe care urma să-l joace de multe ori în secolele viitoare. În plină Curie, cineva declară că tânărul Împărat corupea obiceiurile. Fu criticat până și pentru încălțările pe care le purta: după caliga - foarte tare, cu cuie, cu șuvițele de piele grosolană care învinețeau degetele și încheieturile -, nu se mai mulțumea cu încălțările romane obișnuite, cu acel calceus senatorius întotdeauna negru ori cu încălțămintea tipică a împăratului. Când avea chef, purta sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se tăie suflarea. A doua zi, în zori, încercă o nouă senzație când o privi pe Milonia, care, obosită din cauza călătoriei, dormea cu capul afundat în perne. Nu o mângâie, ca să n-o trezească; atinse ușor, cu două degete, o șuviță din părul ei negru. Ea se trezi însă imediat, iar el îi zise: — Trebuie să te scoli. Pentru că azi mă căsătoresc cu tine. Vestea că a patra soție a Împăratului, mama moștenitorului imperiului, era sora gloriosului tribunus militaris Domitius Corbulo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc fără să vadă. Întâlnim din nou chipul Agrippinei, extraordinar de frumos. Este pieptănată altfel decât celelalte femei celebre din familia sa: părul este împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează fruntea înaltă, aproape masculină. Are sprâncenele drepte și orbite adânci, ca fiul său Gajus Caesar; părul este prins de-o parte și de alta a capului și pe ceafă, câteva șuvițe ondulate cad liber pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează fruntea înaltă, aproape masculină. Are sprâncenele drepte și orbite adânci, ca fiul său Gajus Caesar; părul este prins de-o parte și de alta a capului și pe ceafă, câteva șuvițe ondulate cad liber pe umeri. Gura e foarte bine conturată și ar putea părea senzuală dacă nu ar fi linia voluntară și puternică a bărbiei. Pare tânără, dar se poate să nu aibă vârstă și să fi fost reprezentată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dorisem cu pasiune, În zadar. Era lângă mine, rece ca Întotdeauna, dar era el, Petre cel drag, pe care Îl vedeam, de care privirea mea nu se mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el, Petre cel drag, pe care Îl vedeam, de care privirea mea nu se mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palma ei era umedă și flască. La Întoarcere, În tren, a Început să plângă din senin; Îi curgeau lacrimile fără să anticipeze plânsul. Fața Îi era imobilă, o marmoră roză pe care se scurgeau două dâre de apă ca două șuvițe de izvor, tăind piatra albă a muntelui. Nu i-am adresat nici o vorbă. Din când În când, Își mușca buzele până la sânge. Nu privea În afară. (duminică) Toți mă cred Îndrăgostit de Luminița D.; mă măsoară curioși, Își dau coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Brusc, s-a oprit și m-a privit țintă. Era ceva neobișnuit la ea să fie atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să treacă nici măcar o secundă între producerea greșelii și reacția ta. Trebuie să fii îndrăzneț și să-ți controlezi publicul pentru a putea să transformi dezastrul în aplauze. Reamintindu-și cuvintele maestrului, Malerick își recăpătă calmul. Își aranjă o șuviță rebelă din perucă și privi în jur, gândindu-se la ce avea de făcut. Trebuie să fii îndrăzneț și să-ți controlezi publicul pentru a putea să transformi dezastrul în aplauze... Sachs mai privi o dată oamenii din jur: o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-l conving pe judecător că absențele prelungite în străinătate ale femeii se justificau prin sarcinile de serviciu sau ceva de genul ăsta și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l produsese se datora unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
n-o să fie încântată să le afle, zise Leigh lipindu-și tălpile una de alta și împingând genunchii spre podea până ce simți cum i se întind mușchii pe interiorul coapselor. — Da, da, bună idee, spuse Adriana clătinând din cap. O șuviță din părul negru natural al lui Emmy — era singura dintre ele și probabil singura femeie din Manhattan care nu-și vopsise niciodată părul lung până la umeri, nu-l făcuse permanent, nu-l decolorase, nu-l îndreptase cu placa, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o să-i prezint minunata viață de homo. — Mmm, sunt sigură că ar fi îngrozită. La telefon: — Ai auzit, Leigh? Trebuie să te măriți mai repede cu Russel, altfel Gilles are de gând să-l seducă. Gilles întinse soluția pe o șuviță de păr cu o mișcare lentă în sus, urmată de o mică răsucire din încheietura mâinii. Apoi îndoi vârfurile spre rădăcină și acoperi cu o folie toată masa aceea lipicioasă, fixând-o cu o ușoară lovitură cu pieptănul. — Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uite la un bărbat înalt, lat în umeri, îmbrăcat cu o cămașă albastră în carouri și niște pantaloni marinărești călcați la dungă, care venise la biroul de la recepție. Gilles îi urmări privirea până la ușă în timp ce prindea în folie și ultima șuviță de păr și făcu un gest cu mâinile care vroia să spună “Voilà!” — Am terminat, iubito. Asistenta cu ochi de căprioară o luă pe Adriana de braț și o conduse la o cască de uscat părul. De la locul lui, Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ales că se glumea pe seama faptulului că nu avea un serviciu. În cap îi răsună vocea enervantă a mamei ei. — Uau. Jucăm dur, nu-i așa, querida? Foarte bine, știi ce? Accept provocarea. — Cum? întrebă Emmy răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh încremeni în timp ce ducea paharul la gură. — O să faci chestia asta? — Am spus c-o fac. Când începem? Emmy mușcă dintr-un asparagus, mestecă grațios și înghiți. — Eu zic să ne luăm un răgaz de gândire să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]