1,715 matches
-
apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă că și el a dormit confortabil... Fiind sfânt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui... Și madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de lumină al ferestrei. Ca și cum ar fi spălat, în șuvoiul unui râu, o sită cu nisip aurifer. - Culoarea pleoapelor lui ne comunică nouă să stai cât mai departe... La ora de practică a Prelucrărilor prin așchiere... De strungul numărul șapte... Care, astăzi, între orele 20 și 21, colegului tău Andreescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi împiedicat, nici mort, de vreun șifonier. - Atunci ce avea? se interesă Doru prin ușă. Dacă era emotiv, poate că-i lipsea literatura, strigă el, pentru acoperi zgomotul robinetului, care țiuia și, la o infimă rotire spre stânga, împroșca un șuvoi disproporționat pe pantaloni. - Și atunci, eu l-am conjurat, povestea madam Nicolici, de dincolo de ușă, fără să-l audă. Să se oprească. Să încremenească. Și să-mi mărturisească, în numele luminișurilor de adevăr, ce ne pândește din spatele regiunilor necunoscute. De ce arată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătut joc de tine. Un neîntrecut izvor al spiritului. Ai nimerit la o șezătoare în care se luau peste picior. Maimuțoiul e pe trei sferturi analfabet!... O fi analfabet. Dar o face din modestie... Pe sub analfabetism, curge ascuns un imbatabil șuvoi al spiritului, se pregăti să răspundă Bărbatul de Ceață. Însă în loc de răspunsul Bărbatului de Ceață, madam Clementina Magherușan dete un strigăt. Și, pradă epuizării nervoase, se prăbuși (nădușită și cartilaginoasă), pe covor. Picioarele i se încolăciră, în cădere, în jurul piciorului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumitre, că m-anticăresc..." Mi se aprinsese obrazul și din ochi îmi ieșea un fum gros, care acoperea tot ce era împrejur. O dată am horcăit și-am căzut pe spate. Pe gură mi-a ieșit tot sângele din mine, un șuvoi ca miezul vișinei... Oacă tăcuse. Nicu-Piele s-a ridicat cu greutate și 1-a privit. Pe pieptul hoțului se vedea o pată întunecată de sânge. - Mă, ce-i cu tine, mă? a strigat. S-au ridicat și ăilalți. Ciupitul avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete. Sfoara groasă și răsucită bine se lipi adânc de piele. Sângele tîșni șuvoi. Iar băgau foc în el. Icni scurt. - Ah, ah... Se gândi că ar fi fost bine să fi putut să nu mai știe nimic. Îl duru și a doua lovitură, și a treia. Frânghia cădea mereu în alt loc, alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întindea. - Arde! Arde! strigau zidarii. Trâmbe lungi de fum înecăcios se lăsau prin curți. Se simțea bine fierbințeala care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemență crescândă. - Dar ai spus că vii! obiectă zâmbind deconcertatGaittany. Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, excesul de iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
granit al dealului, pe deasupra căruia se auzeau tălăngile unor capre și țipete foarte îndepărtate de copii, căci drumul urca în serpentină, și pe deasupra masivurilor pietroase se ridicau alte planuri. O fântână cu tub de fier și jgheab, câteva punți peste șuvoaie mici de apă căzând spre un platou împestrițat cu floricele albe, câte un adăpost de lemn anunțau satul. Intrarea acestuia o forma o râpă. Pe marginea ei se plecau câțiva nuci uriași, ale căror crengi, în căutarea soarelui, înaintaseră orizontal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemența crescândă. ( -Dar ai spus că vii! - obiectă zâmbind deconcertat Gaittany.) Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de partea cealaltă, palma întoarsă în dreptul frunții și a ochilor se agită sugerând o teribilă sperietură, subliniată de faptul că eroina face mulți pași mărunți când în dreapta, când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează acea eschivă pudică de o mare ipocrizie. Bineînțeles că, în cele din urmă, eroina cedează, mîna-pavăză e coborâtă din dreptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe direcția școlii de azi; -Murgocești-Slobozia, loc unde în perioada interbelică funcționa din când în când o punte de trecut cu piciorul; -pe direcția Cătunași-Torcești; aici locuitorii au construit cu resurse proprii pod rudimentar, ce primăvara era luat ușor de șuvoaiele repezi și de sloiurile de gheață, când apele Bârladului veneau mari și produceau stricăciuni. Iar fenomenul acesta se repeta aproape anual în anii mai de demult și în perioada interbelică. Iarna se traversa pe apa înghețată. Spre primăvară, gheața se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
generos cu cei ce l-au răscolit câteva veacuri de-a rândul. Multe dealuri - Pietrărie, Coasta Morii, Rotărie, Leaua, Dumbrava, Dealul Viei, Dealul Cocoliei, Zarea, Hlize și Pripor - își arată sfidător măruntaiele de piatră, iar altele cu îngăduință au permis șuvoaielor să le desfigureze. Cu toate acestea, clăcașii satului aduși din ținuturile Dornei au îndrăgit cu timpul și s-au legat prin jertfă de sânge de aceste locuri, la început străine lor. Oameni voinici, viguroși și îndrăzneți, au continuat lupta cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
municipiului Bacău. Datorită precipitațiilor în exces înregistrate în municipiul Bacău în data de 13 iulie 2005, a crescut foarte mult debitul pârâului Negel, iar digul Bârnat a cedat sub presiunea apei. Întreaga zonă de nord a orașului a fost inundată, șuvoiul luând-o la vale, scurgându- se prin gară și îndreptându-se spre oraș. Rețeaua de canalizare a făcut cu greu față puhoiului, strada Mioriței devenind un adevărat fluviu, puhoiul care atingea peste o jumătate de metru adâncime, inundând străzile Bucium
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
e totuși în direcția... banului ! începând de la târguiala divorțurilor, de la cea mai măruntă afacere și până la tratative diplomatice, totul se bazează pe sunătorii din portofel. Și dacă unii nu înțeleg, nu pot sau nu vor să se integreze acum în șuvoi, vor rămâne ca baba la uluci ... 2006: ne gândim la daruri pentru cei dragi și până la urmă și pentru noi ... (E bun oricare DAR de suflet ! Tot ai noștri le fac pe cele mai bune, că trebuie să ne temem
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
sfera gândirii cât și emoțional - sentimentală ne spune că aceste transformări există și ne influențează permanent. Cine și ce este substratul și purtătorul primordial și totodată mecanismul inițiator al acelor unde energetice care intră În om, iscând În el un șuvoi de sentimente și care se manifestă prin emoțiile și trăirile lui? Este gândul care s-a lansat prin labirintul conștiinței umane de Îndată ce semnele literelor s-au unit pentru el În sensul cuvintelor exprimate cu sens pozitiv sau negativ. Exprimarea cuvintelor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Relația cu salcia este benefică pentru toți, În special pentru femei și pentru copii. Energetismul acestui copac este foarte asemănător cu cel al apei, nu degeaba se caută izvoarele subterane cu o nuia de răchită. Energetismul salciei acționează asemănător unui șuvoi de apă-spală sufletul nostru de toate mâhnirile, de reflecțiile despre agitația fără rost și ne impune să Înlăturăm gândurile păcătoase, invidia, neîncrederea În viitor, dorința de răzbunare. Energia salciei este de un verde deschis cu nuanțe argintii. Arinul este un
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
istoria-știință și istoria-povestire trebuie să se producă în cuprinsul povestirii, prin cuvintele acesteia și prin uzajele cerințelor sale"300. Regia textului: imagini, obiecte, complicități Pare evident că, cel puțin pentru uzul școlar, povestirea nu se mai poate reduce la un șuvoi de cuvinte rareori întrerupt de câteva portrete sau de hărți menite să înscrie "trupul patriei" în memorie afectivă a copiilor 301. În plin ev al comunicării vizuale și al concurenței acerbe între difuzorii de informație inclusiv pe piața școlară 302
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nouă săgeată vrăjmașă i-a străpuns pieptul. N-a căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea mereu, șuvoi. Nu mai putea strânge frâul. Frânt de durere, sleit de puteri, s-a prăbușit pe malul râului Someș. Calul s-a rotit în juru-i; l-a privit cu mila, cu îngrijorare, cu deznădejde. Întins pe pământ, Gelu urmărea cu urechea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ș.a.). LATITUDINE distanța de la Ecuator la paralela locului considerat, măsurată în grade pe arcul de meridian; este de două feluri: nordică și sudică. LAVĂ magma care iese la suprafață în timpul erupției, revărsându-se peste marginile craterului vulcanic sub formă de șuvoaie, torenți sau pânze, ce se extind pe mari suprafețe. LEMURIAN maimuță primitivă ce trăiește în pădurile din Insula Madagascar (Africa). LIGNIT cărbune de pământ de calitate inferioară, format în Terțiar din tulpinile, ramurile, rădăcinile și frunzele plantelor mari. LITOLOGIE ramură
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
imitația n-avea cum fi altfel decât formală, proustianismul cerându-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului pierdut semnificația unui pelerinaj ce îneacă sufletul într-un șuvoi de lacrimi și de lirism indigest, după cunoscuta rețetă sămănătoristă. Or, Lovinescu intenționa să valorifice temperamentul rasei (mai precis: moldovenismul) într-o formulă estetică net superioară sămănătorismului, încurajat probabil și de anumite afinități aparente între pasivitatea ciobanului mioritic și contemplativitatea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uitat deschis. Un alt amănunt atrage atenția aici: imediat ce-și recapătă conștiința de sine, scriitorul decide să "privească" mai mult decât să "asculte" copilăria lui Bizu, copilărie "ce continua să alerge în pete de lumină și umbră", "ca un șuvoi" (asemeni "duratei" bergsoniene). Or, după cum am putut remarca, "privirea" instituie ruptura dintre "subiectul" cunoscător și "obiectul" cunoașterii, fiind agreată, după vorba lui Proust, doar de pictorii proști, cu ochi de fotograf și memorie... voluntară. Auzul, în schimb, e o cale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
măcar o banală cronică de familie, fără pretenții de originalitate. Pentru că versatilul Lică e înfățișat aici într-o ipostază surprinzătoare, de ins nostalgic, sentimental (și el e moldovean!), ce se lasă copleșit, după oficialul discurs ținut pe peronul gării, de "șuvoiul amintirilor", memoria lui afectivă focalizându-se obsesiv asupra primelor experiențe erotice (mersul la curve, devenit rutină, capătă retrospectiv semnificația unui rit de trecere, marcând căderea în timp). Contactul direct cu mulțimea, cu vulgul îi revelează ministrului adevăratele rădăcini, de om
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se trăsese mai la o parte tremurând. Se uita la el cu niște ochi mari întrebători. Păpușa înfășată cu moletiera ceea verde era undeva pusă de-a curmezișul șanțului. Se îmbibase de sânge și acum stătea ca o stavilă în fața șuvoiului care nu mai contenea. Niciodată Mihu nu se gândise că un om are atâta sânge. Nenea părea acum atât de scurt și nefiresc încât Mihu într-o clipă de neacceptare a situației, parcă-i veni să râdă ca de o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]