4,027 matches
-
afle într-o anumită poziție, pe o cale de interpretare diferită. În acest fel, Bach creează intimitate prin diversitate: fiecare poate simți că piesa îi aparține din motivații proprii. Și totuși, când Beethoven spunea că „Audiția muzicală poate face să țâșnească focul spiritului,” el vorbea despre intensitatea trăirilor. În momentele ascultării și vizionării, toate simțurile noastre, aparent ale fiecăruia, se unifică; între individ și comunitate putând exista comuniunea. Ele, simțurile, se integrează unei percepții globale prezente, misterioase și foarte intense. Dar
SERGEI BABAYAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370490_a_371819]
-
apoi ,preferi să fii iubitul vreunui deținut vânjos ? îi citește gândurile speriate. Nu e de preferat să stai în brațele unei femei frumoase ca mine ? Eu zic să nu eziți profesore, oferta nu e valabilă la nesfârșit ! Mulțimea de paparazzi țâșnește înăuntru cu o forță de torent ,scăpat de sub control. - Domnule Atanasiu ,îl asaltează cu microfoanele și camerele foto, cum vă simțiți ca proaspăt câștigător al unui premiu atât de important ? - M-aș simți cu mult mai bine dacă mi-ați
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de jur împrejur. Se pare că vampirii își pregăteau minuțios spectacolul. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșni un vultur cu aripile larg desfăcute. Plană de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Era un bărbat vânjos între două vârste, destul de chipeș
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
o altă suliță spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trecu cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și cu ultimele puteri întinse brațele și cu unghiile își cuprinse adversarul de gât pe care-l străpunse. Sângele țâșni șuvoi, iar ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă, vampirica se prăbuși la pământ și se topi sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
împătimit, dornic de cunoaștere, cu sensibilitatea, sinceritatea trăirilor și emoția cu care își împărtășește impresiile produse de minunățiile dăruite omului pe diferitele meridiane ale Terrei. Ei bine, cele trei cărți m-au acaparat dezvăluindu-mi o scriitoare al cărei talent țâșnește din fiecare cuvânt pus la locul lui, din fiecare frază sclipitoare prin claritate, proprietate, variație stilistică, corectitudine și expresivitate a limbii române folosite, nealterate de eventuale influențe, provocându-mi o stare de dependență față de scriitura sa, de stilul personal de
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
și Ecaterina „și-au adorat fratele mai mare decât ei”, deși Mateiu „a păstrat o pompoasă atitudine în relațiile de familie, compensată prin darul lui de povestitor caustic”. Erau și momente când „surâdea indulgent” și „din străfundurile firii lui sucite țâșnea o rază caldă, din păcate trecătoare, și se topea gheața aroganței atât de potrivnice relațiilor de prietenie și de familie” (Cella Delavrancea). Fiind declarat „respins” la examenul de admitere în școala militară, în compensație, Mateiu se înscrie la Facultatea de
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
circuit, îndeosebi, în Dacia Nord-Dunăreano-Pontică, deși putea să pună un Visarion, sau un Vladimir, ori, de ce nu: Iosif Visarionovici); dar prenumele Ilarion se „întregește“ prin numele Bujdea < bujdea / bujdă „cocioabă / bordei ca de / din calea migratorilor“ (cf. bujdi, „a năvăli / țâșni“ - DEX-75, 102), amintind și faptul că Ilarion Bujdea, pe când „avea vreo doisprezece ani“, «umbla cu șatra din sat în sat» (p. 20), apoi, ca „soț al Glafirei“, a devenit, grație „transformărilor socialist-colhoznice“ și „agricultor fruntaș pe raion“. Se poate spune
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
poate permite licențe pe care le preface în figură de stil. „Din el băut-au marii menestrei, / În vin de ambră scaldă-te, nu vrei?”. „Menestreii” rezolvă dificultatea rimei și în rândurile: „ca o aură ninsă / cu fulgi de scântei / țâșnită din lyrele / atâtor sfinți menestrei” - care încheie o poezie de întrebare fără semne ale întrebării. Figură de compromis, însă, mai ales când rima pentru „trup” se împlinește prin „[î]ntrup”. Dar ideea euharistică este extraordinară: „Se scurge roșul în pahar
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Soare-mpărat / lucind peste țară. // Timp petrecut / pe-o dungă de vară, / cântec arzând / pe-o verde chitară. Triluri doinite / de privighetori, / cămăși țesute, / minuni printre flori...”). Poezie originală, totuși, cu mari puteri plasticizante. Versuri cu efect instantaneu, impresionante. „Apa țâșnește / din uger de stâncă, / Lacrimi de înger / spre valea adâncă”. Și mult idealism. „Răscruci de vânturi / Sus printre creste, / [...] // Crâmpei de codru / Suiș pe-o potecă, / [...] // Toate se-adună / Ca-ntr-o poveste: / A fost, / va fi, / este”. GEORGE BALAN
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
spuse viteazului Nergal: - "Deschide acum borta care duce în Infern, ca să iasă duhul lui Enkidu din Infern! și să poată sta de vorbă cu fratele lui!" Viteazul Nergal deschise borta care duce în Infern, duhul lui Enkidu, ca o suflare, țâșni din Infern. Ghilgameș și cu el începură să vorbească: - „Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene, spune-mi care-i legea lumii subpământene pe care o cunoști!" - "Nu, nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune: Dacă ți-
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
bună voie în cuptor. - Iar tu, tu ce-ai făcut? - Am închis ușa la cuptor... Așa cum mi-ați poruncit. - Ah, Zefir, se zbuciuma împăratul, cum de-ai lăsat pe dobitoc să-i însoțească? Aleargă, căpitane... poate vreo minune... Căpitanul Zefir țâșni și alergă într-un suflet la cuptorul cel mare. Deși era convins că nu va mai găsi ceva, poate rămășițele lor să le pună-ntr-o urnă, porunci căpcăunilor să deschidă ușa. La temperatura acestui cuptor, totul se transforma în
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
nu aveam, nu intram cu tine în cuptor! i-a zâmbit duios Primăvara. Căpitanul Zefir și căpcăunii din jur căzuseră în genunchi, cu fețele la pământ, pentru că cei trei străluceau ca soarele, păreau ca niște zei. Din paloșul lui Mărțișor țâșneau flăcări albastre. - Prințesă, smerit vă cer iertare că n-am știut ce trebuie să fac în devotamentul meu față de tatăl vostru. Nu v-am apărat așa cum trebuia. Dar am noroc că sunteți încă în viață. Vă asigur de credința și
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Cu tehnologia lor trufașa. Timp, destine, caractere, Precum și imense tăceri. Imaginați-vă o clepsidra În mijlocul căreia sunt ele, Rotile dințate. În punctul în care acestea se întrepătrund Se frânge chiar și lumină. Iar dincolo de dinți , Și de acest nefericit concubinaj Țâșnește orbitor ,sângele. Substanță pe care rotile o cer drept plata, Și cu care se călește oțelul avid, De scrâșnet. Preț pe care noi îl plătim Ba contemplându-le Ba dispărând în încleștarea lor. Ce le pasa lor.., roților dințate? Nepăsare
NEPĂSAREA ROŢILOR DINŢATE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369727_a_371056]
-
bobocii-nmuguriți pe ramuri. Cum picătura e-n ocean nimic, Iar ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
Desenul din nucleu“, „Stanțe și restanțe“, „Pribegi de piatră” și „Apăsarea lutului”, descoperim întruchiparea existențială cu nuanțe filozofice, desprinsă din legătura indestructibilă dintre Om și Dumnezeu. Alegoriile sale- ale trăirilor intense în fața morții, ale iubirii, ale pasiunii în sens teologal-, țâșnesc ca un izvor curat cu expresii culturale, inclusiv universalitatea dramei eului exponențial. E un poet original, euphonic și polifonic în poezia sa cu ritm muzical: „Între două războaie/ Care stau să se bată/ În mantaua de ploaie/ Trece pacea îmbrăcată
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
vieți citadine. Satul pentru poet este paradisul, o ilustrație a vieții unui popor încredințat că universal este înfrățit cu el. Legea acelei lumi este legea naturală, iar această Lege este Dumnezeu sub care încolțește speranța: „Din stâncile uscate/ Izvoare vor țâșni/ Iar oamenii vor bea/ Și nu vor mai muri.//“ (Talazuri ). Teofil Mândruțiu, spiritual, face parte din stirpea poeților care au abordat în poezie religiozitatea, cum ar fi: Arghezi, N. Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Traian Dorz etc, dar „degetele” talentului
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață pe toate de nevoie. Ajuns lângă strana sa, se alătură corului bărbătesc al bisericii. Avea o voce frumoasă moșul, de aceea nu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
fost martori sau chiar protagoniști, așa cum este cazul medicului Maor Gruber, a cărui dorință de răzbunare a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
ține strâns firul epic și nu pierde teren nicio clipă. Și legământul solemn pe care-l face Maor Gruber în fața prietenului său mai mic, Itzhak, de a-l ucide pe Philbert Schirach este ferm, cu toată durerea inimii care-i țâșnea în ochii colorați diferit, stigmat care-l va urmări toată viața. În aroganța lor de „oameni superiori”, așa cum se considerau, naziștii aveau drept normă, uciderea cât mai multor nearieni. Și nimeni nu le stătea în cale, dimpotrivă. Uciderea evreilor era
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
oameni fac și ele obiectul a numeroase ziceri: „Tu îl împingi din urmă și el ajunge înaintea ta.”, „Despre ce nu se poate vorbi, se șopteste sau se urlă”, „Cel care tace poate fi cu greu contrazis.” Alte aluzii fine țâșnesc din jocuri logice sau de cuvinte: „Daca te crezi foarte deștept, mai gindește-te!” După cum vedem, Dorel Schor cunoaște prețul cuvintelor și ponderea lor. Le cântărește cu balanța farmaceutică. Nu-și permite să risipească nici un cuvânt. Orice condeier poate învăța asta
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
Și suflul aripei de mângâie ușor, Dincolo de vremuri, ar fi nemuritor. Mi-aș face o gară în câmpul cu flori Să-l întâmpin la revărsatul de zori, Să-i picur pe chip două boabe de rouă Din ochi să-i țâșnească lumina cea nouă. Dacă viața ar fi o nesfârșită zi, N-aș mai vedea norii cei grei sau fumurii, Cum vântul cel turbat îi rostogolește, Doar Cupidon, ghiduș, îl mai potolește. Și-atunci, printre frunze, el se furișează, Zmee de
DACĂ VIAŢA AR FI O SĂRBĂTOARE ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368233_a_369562]
-
de frunze-n gânduri ce crește liberă și neistovită în cuvinte, rânduri, rânduri. Iubirea mea - pasăre clădită ce știe să sărute cerul senin dar mult prea puțin fericită cu zboru-i prin miere și venin. Iubirea mea - apă de izvor ce țâșnește liber din stâncă. și caută fremătând de dor calea spre o mare-adâncă. Iubirea mea - cascadă-n durere ce cade sărutând pământul și tot mai multă apă cere sărutul ei, îl poartă vântul. Iubirea mea - pământ de dor ce poartă aortele
IUBIREA MEA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362682_a_364011]
-
neanunțat. Căzut fără de voia lui, Costache își întinse instinctiv mâinile după ea, încercând s-o salveze de sub roțile trenului. Mâinile se mișcau cu zvâcnete scurte printre traversele potopite de osiile boghiurilor în fulgerarea mișcării. Nu le mai văzu. Sângele-i țâșnea din cioturile zdrențuite fără încetare. Stingându-se în așteptarea salvării, pe chip i se întipărise ceva între durere și-un zâmbet de mulțumire. Norocul părea să-l mai aștepte încă. Se stinse tăcut, cu gândul la femeia care trebuia să
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]