1,612 matches
-
rășini, ceară, mătase, lînă, tutun, cherestea, bumbac, grîu, porumb și produse animaliere, cum ar fi carne sărată, piele și vite. Distribuirea acestor mărfuri în cadrul Balcanilor se afla în general tot în mîinile negustorilor nemusulmani, mai ales în cele ale grecilor, țînțarilor, sîrbilor și bulgarilor. Cea mai mare parte a acestor bunuri erau cumpărate și vîndute în piețele orașelor sau la tîrgurile organizate cu regularitate de-a lungul rutelor comerciale. Majoritatea orașelor balcanice mari aveau o populație considerabilă de negustori angajați în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
poată studia condițiile locale și aveau agenți în Balcani. Acești negustori ortodocși alcătuiau o parte importantă a populației Vienei și a altor orașe habsburgice. S-a estimat că pe la mijlocul secolului al optsprezecelea existau optsprezece mii de negustori sîrbi, greci și țînțari pe teritoriul monarhiei, cele mai mari concentrații putînd fi întîlnite de-a lungul graniței dintre cele două imperii.3 Astfel, atît în cadrul statului habsburgic cît și al celui otoman, controlul comerțului internațional era deținut de anumite grupuri restrînse ale populației
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu albastru, fi-miu’ mă moștenește. Mi-a fătat agregatul un copchil deștept ca mine. V-am zis că și-n autobuz, la fabrică, eram cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Mai trebuie amintită aci lupta dusă de la Începutul veacurilor Împotriva unor dușmani ai omului mărunți, plicticoși și primejdioși. Împotriva, adică, a muștelor, a ploșnițelor și a gân dacilor din locuințe, a păduchilor și puricilor de pe om și de pe plante, a țânțarilor febrilitanți a căror exterminare a Întârziat până În zilele noastre, prin descoperirea insecticidelor DDT. Mai rămânând, În sfârșit, ca generațiile să aștepte vindecarea ultimelor noastre rele, nevindecate până astăzi, și anume: guturaiul, lipsurile vieții, ticăloșia oamenilor și arțagul femeilor noastre. și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fost aceea de secretar cu organizatoricul, a doua funcție pe regiune, după Primul Secretar. Asta însemna că deasupra lui mai era unul, în fața căruia el era obligat să-și plece capul. Ceea ce îl deranja cumplit, cum te deranjează un țânțar ce ar bâzâi tâmpește când vrei să te culci. Și cum să nu-l deranjeze: el să facă frumos în fața unui căcănar! Ca și când s-ar pregăti să pornească în viteză cu mașina într-o mare cursă și deodată, în mijlocul drumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
crud să ne rostim criticile cu voce tare. Însă noua colonie de leproși are aceleași dezavantaje ca și cea veche: Îi lipsește un laborator, Îi lipsește aparatura chirurgicală și, chiar dacă pare o exagerare, este situată Într-o zonă năpădită de țînțari, reprezentînd o adevărată tortură pentru oricine trebuie să-și petreacă o zi Întreagă acolo. Da, poate să adăpostească 250 de pacienți și un doctor rezident și s-au făcut oarecare progrese În ceea ce privește igiena, Însă mai sînt multe de făcut. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am prea avut ocazia să schimbăm impresii cu ceilalți pasageri, așa că am fost oarecum rezervați și nu ne-am implicat În conversații generale. MÎncarea era puțină și proastă. Barca nu naviga noaptea, deoarece rîul era scăzut. Abia dacă erau cîțiva țînțari; chiar dacă ni s-a spus că acest lucru era normal, nu prea ne-a venit să credem, pentru că pînă În acest moment ne obișnuiserăm cu exagerările (și adevărurile spuse pe jumătate) la care recurg oamenii atunci cînd Încearcă să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu o fată care părea cam ușuratică; probabil a crezut că aveam ceva peso, În ciuda lacrimilor de crocodil pe care le vărsam ori de cîte ori cineva menționa ceva de bani. Spre seară, cînd ambarcațiunea a aruncat ancora lîngă mal, țînțarii și-au făcut apariția În hoarde, pentru a dovedi adevărul tangibil despre existența lor, atacîndu-ne În roiuri de-a lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lungul nopții. Alberto și-a acoperit fața cu o bucată de plasă și, Înfășurat În sacul de dormit, a reușit să doarmă cîteva ore, Însă eu am Început să resimt simptomele unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții uriașe. Am fost somnoros toată ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui atac de astm, astfel că Între asta și țînțari nu am Închis un ochi pînă dimineață. Noaptea aceea s-a șters din memoria mea, dar Încă Îmi mai amintesc că simțeam cum pielea de pe fund, de la atîtea Înțepături de țînțar, luase niște proporții uriașe. Am fost somnoros toată ziua următoare și m-am tot tîrÎt dintr-un colț În altul, tot Încercînd să trag un pui de somn prin hamace Împrumutate. Criza mea de astm nu a arătat nici un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drastică de a face rost de un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic criza. Priveam visători dincolo de malul rîului, În junglă, la verdele său misterios și Îmbietor. Astmul meu și țînțarii mi-au mai tăiat din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În formare ale naturii nu au făcut decît să-mi stimuleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dar rîul curgea atît de Încet, Încît În fiecare noapte a trebuit să ne oprim; treaba asta ne-a Întîrziat călătoria și ne-a transformat În ținte perfecte pentru tînțari. Chiar dacă la clasa Întîi mîncarea este mai bună, iar amenințarea țînțarilor este mai mică, nu sînt sigur că am cîștigat ceva prin tîrguiala noastră. SÎntem mai atrași de marinarii simpli decît de mica clasă mijlocie care, bogată sau nu, este mult prea atașată de amintirea a ceea ce Însemna odată luxul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din partea acelei femei ușoare care s-a arătat Înțelegătoare cu starea mea fizică demnă de milă, mi-a răscolit amintirile amorțite din viața de dinainte de aceste aventuri. În acea noapte În care nu am putut să Închid un ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel de amintire naivă, lasă În urma lui, În memoria mea, mai multă dulceață decît amăreală. I-am trimis alene un sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adrenalină, iar crizele mele de astm se Înrăutățeau din ce În ce mai tare; nu puteam să mănînc decît o mînă de orez și beam doar mate. În ultima zi, aproape de sosire, am nimerit În mijlocul unei furtuni puternice și a trebuit să oprim barca. ȚÎnțarii au năvălit asupra noastră În valuri, mai teribil ca niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că În curînd nu vom mai fi În raza lor de acțiune. Aveam impresia unei nopți fără de sfîrșit, plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a fost o revărsare de țînțari ce se luptau pentru carnea noastră aproape virgină. CÎnd am aflat că este posibil să ajungi din Manaos În Venezuela pe rîu, starea noastră psihică s-a Îmbunătățit remarcabil. Următoarea zi a trecut calm și am dormit cît am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aflat că este posibil să ajungi din Manaos În Venezuela pe rîu, starea noastră psihică s-a Îmbunătățit remarcabil. Următoarea zi a trecut calm și am dormit cît am putut de mult pentru a recupera somnul pierdut din cauza hoardelor de țînțari. În acea noapte, În jurul orei 1, am fost trezit la doar cîteva secunde după ce adormisem și mi s-a spus că ajunseserăm În San Pablo. Am fost recomandați directorului medical al coloniei, dr. Bresciani, care a fost foarte ospitalier și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
impenetrabilă, am dat de un grup de colibe unde trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dr. Bresciani, Alfaro și Chávez, care construiseră pluta. Ne-au dus pînă În mijlocul rîului și, de acolo, ne-au lăsat să ne purtăm singuri de grijă. LA KONTIKITA SE REVELA Ieșirea În lume a micuței Kontiki Doar doi sau trei țînțari nu au cum să-mi Înfrîngă dorința de a dormi, iar În cîteva minute somnul a Învins. Însă triumful meu a fost zadarnic, deoarece vocea lui Alberto m-a trezit din delicioasa uitare În care căzusem. Pe malul stîng al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis că am putea, măcar, să cîștigăm lupta cu țînțarii și să dormim În pace pînă la răsăritul soarelui, urmînd să hotărîm apoi ce era de făcut. Perspectivele nu erau deosebit de Îmbietoare. Dacă urmam mai departe cursul rîului, ar fi trebuit să mergem tocmai pînă la Manaos, ceea ce Însemna un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să avem actele În ordine și nu știam limba... Dar aceste griji nu ne-au preocupat prea mult, fiindcă, foarte curînd, am căzut Într-un somn adînc. M-a trezit doar răsăritul soarelui și m-am tîrÎt de sub plasa de țînțari ca să determin poziția În care ne găseam. Împinsă de cele mai rele intenții din lume, mica noastră Kontiki se așezase pe malul drept al rîului și aștepta calmă În dreptul unui mic ponton ce aparținea unei case din apropiere. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cele mai rele intenții din lume, mica noastră Kontiki se așezase pe malul drept al rîului și aștepta calmă În dreptul unui mic ponton ce aparținea unei case din apropiere. M-am hotărît să amîn examinarea situației pînă mai tîrziu, fiindcă țînțarii Încă ne dădeau tîrcoale, Înfometați, și chiar Își savurau festinul. Alberto dormea adînc, așa că m-am gîndit să mă alătur lui. M-a cuprins o oboseală morbidă, o epuizare agitată. Nu mă simțeam În stare să iau vreo decizie, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În al doilea rînd - voi fi organizat și-ți voi face un rezumat concis al aventurilor mele de după plecarea din Iquitos. Am pornit mai mult sau mai puțin conform planului; am călătorit două nopți Însoțiți de alaiul nostru regal de țînțari și am ajuns la apusul soarelui În colonia din San Pablo, unde am și căpătat găzduire. Directorul medical, un tip nemaipomenit, ne-a plăcut de la bun Început și ne-am Înțeles bine, În general, cu toți cei din colonie, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care cei de acolo o construiseră special pentru noi. Prima zi s-a scurs liniștit, dar În noaptea respectivă, În loc să stăm de pază, cum ar fi trebuit, ne-am așternut, amîndoi, pe dormit, protejați În chip convenabil de plasa de țînțari care ni se dăduse, și, cînd ne-am trezit a doua zi, am descoperit că barca noastră eșuase la țărm. Am mîncat ca niște fiare. Ziua a trecut vesel și ne-am decis să facem cu rîndul la ținut strajă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Într-una dintre cele patru undițe s-a prins cel mai mare pește; am muncit din greu ca să-l aducem pe punte. Am stat de pază pînă dimineața, cînd am acostat la mal și ne-am băgat sub plasa de țînțari, fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele cu nadă se făcuseră nevăzute peste noapte, ceea ce l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
undițe s-a prins cel mai mare pește; am muncit din greu ca să-l aducem pe punte. Am stat de pază pînă dimineața, cînd am acostat la mal și ne-am băgat sub plasa de țînțari, fiindcă prin părțile acelea țînțarii erau cu adevărat puși pe rele. După un somn zdravăn, Alberto, care preferă carnea de pește celei de pui, a descoperit că două dintre cîrligele cu nadă se făcuseră nevăzute peste noapte, ceea ce l-a indispus și mai rău. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]