3,030 matches
-
fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -Se revarsă apusul își dau mâna-n Levant soarele justiția și luna prin mlaștină destinelor damnate cu cei doi răci casă Domnului cade cu față-n țărâna răpusa de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați din frâuri pacea e dusă în pârjiolite pustiuri de durerea îngerilor și carul lumii funebru își află repaos în groapă Marianelor. 24.04. 2017 ,,Ghiocul,,= una specie de arnese, tipo conchilie
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
propria minte. Prezentul înconjurător poate sau nu prilejui sau favoriza disputa între conștient și subconștient. Nu găsesc un merit deosebit acela de a nu aminti biserica deși, în concepție vulgară, subconștientul ar fi contribuția sufletului rătăcitor găzduit de corpul de țărână. Ar fi discutabil cum corpul gazdă are totuși calitatea de a lua decizii dese ori contestate de suflet. Nu! Natura a dotat omul, ca și multe alte viețuitoare, cu capacitatea de a gândi și a lua decizii. Oare tigrul flămând
MĂ CUNOSC PE MINE ÎNSUMI? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344172_a_345501]
-
i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spinare. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
erau netăcere, simțurile lui nu erau simțire, ci un ceva cu mult mai înalt, cu mult mai adânc, ca o sfredelire până în măduva universului, până în ochiul lui Dumnezeu, până în inima pământului din care se aduna piatră cu piatră, bulgăre de țărână cu bulgăre de țărână poezie cu poezie, ploaie cu ploaie, atom cu atom, trăgându-se sevă vitală dintr-o lume vegetală și animală, încarnându-se pasăre, încarnându-se om, până când mâinile sale, scrijelind în mințile noastre până la sânge, până la înălțare, s-au
OMUL CARE A CUNOSCUT INFINITUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343165_a_344494]
-
nu erau simțire, ci un ceva cu mult mai înalt, cu mult mai adânc, ca o sfredelire până în măduva universului, până în ochiul lui Dumnezeu, până în inima pământului din care se aduna piatră cu piatră, bulgăre de țărână cu bulgăre de țărână poezie cu poezie, ploaie cu ploaie, atom cu atom, trăgându-se sevă vitală dintr-o lume vegetală și animală, încarnându-se pasăre, încarnându-se om, până când mâinile sale, scrijelind în mințile noastre până la sânge, până la înălțare, s-au făcut aripi în zbor
OMUL CARE A CUNOSCUT INFINITUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343165_a_344494]
-
am inventat un nume, numele meu s-a născut din iubire mi-au spus născătorii mei, însă nu mi-a fost de ajuns. Atunci am privit către pietre, dar ele mi-au spus că nu sunt decât un pumn de țărână, praf și pulbere strânsă de picioarele înaintașilor mei. Am întrebat cerul, iar văzduhul mi-a spus că nu-s decât suflare de vânt peste imensitatea lumii. În nopțile reci am mers către ploi să le-întreb de, poate, cumva, am
ELEMENTUL LUI SUNT de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343164_a_344493]
-
curcubeul? Atunci le-am răspuns că eu nu-s nici steauă de mare, nici stea căzătoare, nici lună-n triunghi, nici soarele, leul și nici curcubeul, nici focul, nici ploaia, nici cerul, nici zarea, nici vântul și nici pământul, deși țărână mi-e gândul... Sunt doar omul, nimicul și totul, sunt conștiința a tot și a toate din ziuă și noapte. În mine port dorul, uitarea, iubirea, amorul și ura, și hula, și zborul... În mine se plimbă Cezarul și robul
ELEMENTUL LUI SUNT de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343164_a_344493]
-
fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
care îl tămâie pe cel petrecut dincolo, timp de șase săptămâni, cât este de la moartea și învierea Fiului, cu trup de lumină, până la Înălțarea Sa, când ajunge la sfîrșit, sparge vasul cu cărbuni și tămâie de stâlpul crucii - ca astfel țărâna străluminată a lutului să se întoarcă la cer! După aceste câteva repere, să citim poemul Lutul din mine al Anei Podaru: „Pământul din mine îmi macină dorul, Olarul îmi mângâie trupul fierbinte, Din mâinile lui amintirile toate Mă mustră prin
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
colaborări la reviste și publicații, declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului). Tot în acest spirit, poetul spune că fiecare poem e un bob de grâu „Ce moare / Fericit-înfrățit / În țărâna / Din voi” (Bobul de grâu). Iuliana Paloda-Popescu - artist plastic și poetă cultivă o poezie modernă cu adâncă reverență pentru Dumnezeu, pentru sfinți, pentru Maica Fecioară. „Mă-nchin Luminii întru iertare / să ardă-n rugă sufletul meu” (Mă-nchin Luminii) - este
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
-ți fi pus în “copârșeu” lumânări și să împingi de jos spre afară câte una, din când în când, la vedere pentru mine. Ia să ți-o aprind pe asta, pare-se c-o stins-o vântul. - Să-ți fie țărână ușoară, bade Visea, nici nu gândeai să “hodinești” lângă draga ta, Mărioara. Ce-i dacă ai ei n-au vrut s-o dea după tine și-au dat-o după avere? Tot împreună sunteți, asta a fost ultima ei dorință
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
zeci de bucăți ! O să vă taie ! -Să nu ne faceți de rușine ! Armata noastră-i neînfrântă ! Picături de sudoare care cădeau de sub cască și curelușa ce mă strângea de gât, vroia să mă sugrume, să rămân acolo cu capul în țărână.. Viața mi se aduna în colbul armatei și ochii creșteau în secunde sau veacuri.. Apoi ca un vânt iute s-a auzit zvonul că plecăm.Plecăm să ne batem cu bolșevicu! Comandantul a trecut în revistă trupele iar batalioanele și-
INGERI CAPTIVI P 1 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343648_a_344977]
-
o încrucișare de drumuri Eu tot o voi apuca pe cea mai bunặ cặrare Trupul tặu risipește nori de parfumuri Cu un fluviu de iubire m-ai înnecat și mặ doare PE DEASUPRA marți, 11 septembrie 2012 Pe deasupra ființei mele de țărînă Trec păsări sublime ca niște driade Trupuri învăluite în atîtea mistere Cîte mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub ființa mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființa mea Se spulberă imperiile toate Nu mai ramîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țărînă Semn că ploaia ne biciuește turbată Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
larg.Îs băuți, nu contează că se ridică munți de cadavre în fața tranșeului! Încep să-mi schimb ideile, n-am vrut asta! Doamne câtă lume moare fără rost ! Cât sânge se scurge în pământ, cât de iute se duce în țărână.. Cât de iute.Vin rușii grămadă peste noi, mii, sute, nu le mai știu numărul în vreme ce iau viață după viață.Pionierii deschid drumul ca să moară în fața liniilor inamice... ATAC LA BAIONETĂ-RESPINȘI -Ordin pe unitate! Pregătiți grenade, armele ușoare! 5 minute
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
pus să mă înrolez! Ți-a trebuit război! -Ioane eu am crezut că fac bine ce fac.Mi-am lăsat femeia gravidă acasă , am plecat pentru țară mă! Gură spurcată! Artileria sovietică, deși slab pregătită mă face să mușc din țărână iar multă vreme după am să simt gust de pământ rusesc între gingii.. Dealuri! Dealuri pe care trebuie să alerg cu pușca în mână, prin focul aprig al inamicului spre niște puncte ale naibii de cucerit.Noaptea vin rușii peste
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
se răsfrâng în adâcimi, zguduind mersul tuturor. Cei care se vor impiedica, care se vor rătăci au doar un singur ajutor: sclipirea teribilă a mâniei de dincolo de ei. Le va fi ghid de nădejde.Înfricoșarea le va umple ochii de țărână, le va smulge, sfărâma clipele propriei întunecimi. Dezleg suspinul din mister și el devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu
DOR DANAELA de DOR DANAELA în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343667_a_344996]
-
a dat! Nu-i în drept să dați și să luați, ce voi nu aveți și n-ati avut măcar primit. Nu-n trepte de mai sus, nedrept ajunși nu sunteți ca să judecați, iar dacă asta vreți să faceți în țărână veți rămâne nejudecați. Nu-i dat nimănui, nici luminii, nici întunericului, să orbească calea sau să închidă ochii cuiva, căci eu l-am făurit. Trupul timpului, rămas în urmă, se pierde. El de multe ori cere răzbunare prin tăcerea arderii
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
versuri. Mă întreb ce era Dorina Stoica pe vremea când nu-L iubea (ținând seama de titlul antologiei). Firește, mă gândesc la Iisus, că altfel de iubiri nu prea apar în poezia sa. „Când nu Te iubeam/ Doamne, lut și țărână eram”. Aceste cuvinte mă fac să mă întreb în ce s-a schimbat acum când Îl iubește, pentru că, din câte știu, cu toții suntem lut și țărână, indiferent de credință sau necredință! Dilema rămâne! Dorina Stoica are o anumită simplitate, o
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
iubiri nu prea apar în poezia sa. „Când nu Te iubeam/ Doamne, lut și țărână eram”. Aceste cuvinte mă fac să mă întreb în ce s-a schimbat acum când Îl iubește, pentru că, din câte știu, cu toții suntem lut și țărână, indiferent de credință sau necredință! Dilema rămâne! Dorina Stoica are o anumită simplitate, o anumită naivitate a scrisului pe care, îndrăznesc să spun, îl vede ca pe o terapie sufletească. Ea comunică sincer și simplu cu cititorul, parcă privindu-l
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
aproape de dulci , des-amăgiri, precum Socrate , soarbe otrava din potir. Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai, ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai. Că numai cel din urmă va înjgheba un rai. ***************************************** În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem, Lovit de neliniști, dureri, eu te chem, Mamă, ce-mi ești alături mereu, În tine eu cred ca-n Dumnezeu. Grădina - Edenul, un vis precurat, Stau la o masă supuși, împărat, Precum copiii se joacă
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
să-mi justifice apartenența, propietatea și locul aici. În această periodă tulbure, dispar popoare întregi și propietățile lor, culturi și civilizații, dispare cel mai mare imperiu din vremea aceea, cel ce reușise să ridice omul, cât de cât, din praful țărânii prin care cotrobăia neputincios. Se instalează curând un haos lumesc, denumit de istorici,,ev mediu,, în care lumea parcă este obligată să o ia de capăt spre a ieși din întunericul în care furatul, jefuitul, războiul a aruncato în acel
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
se va instala în lipsa lui. Cei ce aveau puține obiecte care puteau să îl însoțească ,, dincolo,,, sau nimic de luat cu ei, se mulțumeau cu un efect al durerii ; lacrimă de jale însoțită de eterne regrete. Erau băgați liniștit în țărâna din care au venit și se întorceau tot acolo , fără nicio speranță de revenire. Cei mai vitezi și mai drepți luau moartea ca pe un ultim gest de onoare față de importața persoanei lui. Nici nu îi interesa ce se întâmplă
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]