6,901 matches
-
la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența față de Roma. În replică, papalitatea a învestit cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apropie de sfârșit". Și L. Boia face inevitabilele comparații cu statele vecine, la 1300, țaratul bulgăresc avea "o istorie de câteva secole și se afirmase, în unele perioade, ca o mare putere regională, cu ambiții imperiale, de unde și titulatura de țar...". Dar, la acea dată, și Serbia avea o istorie, și Ungaria ("să nu mai vorbim"), și Polonia, și Cehia! Apărute târziu pe harta politică a Europei, țările române sunt și rămân state mici, iar domnii lor sunt vasali ai regilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o înțelegere bizantino-mongolă: Nogai obține de soție pe fiica naturală a împăratului Mihail și intervine în sudul Dunării împotriva dușmanilor acestuia, bulgarii. Traversând câmpia munteană în fruntea oștilor sale, hanul rebel trece Dunărea și înlocuiește, în mai multe rânduri, pe țarii bulgari, apoi asediază Târnovo împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intervine în sudul Dunării împotriva dușmanilor acestuia, bulgarii. Traversând câmpia munteană în fruntea oștilor sale, hanul rebel trece Dunărea și înlocuiește, în mai multe rânduri, pe țarii bulgari, apoi asediază Târnovo împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar bulgar, se căsătorește cu o fiică a Eufrosinei, "hăneasa creștină de la Dunăre". În acest fel, Bulgaria devine vasală a mongolilor și oștile lor trec Dunărea, în sud, aproape în fiecare an. Și Serbia are
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar bulgar, se căsătorește cu o fiică a Eufrosinei, "hăneasa creștină de la Dunăre". În acest fel, Bulgaria devine vasală a mongolilor și oștile lor trec Dunărea, în sud, aproape în fiecare an. Și Serbia are curând aceeași soartă: regele Ștefan Miliutin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a încheiat pace. Dar uciderea regelui (1290) și urcarea pe tron a lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt înțelegerii cu mongolii. Au urmat noi acțiuni ale lui Nogai împotriva Ungariei, a cărui putere atinge apogeul. El instalează un nou țar la Târnovo, în locul lui Gh. Terter, refugiat la Bizanț, iar în apusul Bulgariei, la Vidin, el sprijinea pe Șișman, în sfârșit, cneazul (regele) Serbiei Miliutin i se închină. În 1292, mongolii pătrund în Macva, provincie a regatului ungar, dealtfel, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar de Severin. Coincidența acestei prezențe tătărești neîndoielnice în regiunile de la sud de Carpați, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prielnic, zugrăvit mai sus, românii au profitat de starea confuză și anarhia nobiliară din regatul arpadian, pentru a se întări la ei acasă. La puțin timp după năvălirea în Ungaria, în 1323, Mihail, fiul lui Stracimir de la Vidin, se proclama țar și aduna oaste alcătuită din "ungrovlahi și cu tătari împreună", cu care lupta împotriva bizantinilor. În același timp, în sudul Dunării, avea loc o mare năvălire a tătarilor-istoricul bizantin Ioan Cantacuzino scria: "Sciții (tătarii), care locuiau în munții de la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
context, tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se poate vorbi acum, apreciază Iorga, de o politică externă a domniei muntene. Relațiile cu regatul Ungariei erau concentrate (direcționate) pe Carpați, valea Jiului și valea Oltului, regiunile Hațeg și Făgăraș. Legăturile cu statele din sudul Dunării, afară de căsătoriile cu țarii bulgari și sârbi, sunt o continuare a raporturilor dintre românii din nordul Dunării și cei din sud-de-aici nume ca Mircea, Dan, Vladislav-Vlaicu, Radu. Sârbii vorbesc, sub stăpânirea lui Ștefan Dușan, la 1349, de "țara lui Băsărabă", iar la 1350, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a ocupat Vidinul. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a ocupat Vidinul. Într-o "Istorie despre domnia Serbiei", se vorbește despre lupta lui Ștefan Uroș III, tatăl lui Ștefan Dușan, cu țarul bulgar Mihail, ajutat de tătari și de Basarab". În același timp, Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anul 6860 (1352)", conform unei însemnări pe peretele bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș. Noul rege Ludovic I a trimis solii la Alexandru, în 1343, pentru a trata pacea și înțelegerea între ei. Ajuns moștenitor al tatălui său, Alexandru, purtând numele țarului din Târnovo, cu care era înrudit, se arată dispus față de noul rege al Ungariei să presteze jurământul de credință, ca suzeran al său, încă din 1343. Apoi, în 7 octombrie 1345, într-o scrisoare către regele Ludovic, papa Inocențiu VI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Severinului, mai mult, el a cedat formal aceste drepturi, retrăgând și episcopul ortodox de acolo, care va fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste drepturi, retrăgând și episcopul ortodox de acolo, care va fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind și mai mult influența catolică la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar și aventurier, călătorește, ca și modelul său istoric, în China, prin Tobolsk și Narcinsk, susține un complicat
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
său istoric, în China, prin Tobolsk și Narcinsk, susține un complicat duel diplomatic cu reprezentantul Kangxi, este implicat într-un misterios proces de magie. Relatării faptelor cu atestat istoric i se adaugă amintirea copilăriei „la Moldova”, iubirea pentru Maria (soția țarului Boris), apoi descrierea țării utopice, Alexia, în care locuitorii vorbesc „limba moldavă” și întrețin cultul mântuitorului lor, Alexandru. În plan alegoric, eroul parcurge un drum inițiatic, marcat de probe/încercări fundamentale. Acțiunile personajelor includ tâlcuri simbolice. Ambasadorul este, citit în
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Știindu-se expus în fața turcilor, se va expatria în urma bătăliei de la Stănilești (1711). Îndeplinește funcții de tălmaci și „vel pisar i canțelar” și în serviciul țarului Petru I. O misiune diplomatică în Lehia constituie subiectul Însămnării pentru solia mai marelui mieu frate David ceaușu (1698), întâiul manuscris lăsat de C. Pretext pentru călătoria mesagerului brâncovenesc era încoronarea de dată recentă, în Polonia, a lui August al
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
Articolul 1 Adunările publice sînt autorizate, ca modalitate de manifestare a libertății de opinie și expresie, precum și de organizare a participării cetățenilor la viața publică a țarii. Articolul 2 În scopul garantării desfășurării normale a activităților economice și sociale și asigurării ordinii și liniștii publice, adunările publice în piețe și alte spații deschise pot avea loc numai după înregistrarea acestora de către organizatori, la organele poliției din localitatea
DECRET-LEGE nr. 2 din 3 ianuarie 1990 cu privire la organizarea adunărilor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106768_a_108097]
-
Gheorghițoiu, București, 1993; Égalité, Paris, 1935; Le Rire de la Naïade, Paris, 1935; Un Tendre amour de Napoléon: Marie Walewska, Paris, 1936; Images d’Épinal, Paris, 1937; Katia. Le Démon bleu du tsar Alexandre, Paris, 1938; ed. (Katia. Demonul albastru al țarului Alexandru II), București, 1991; Loulou. Prince impérial, Paris, 1938; Feuilles de calendrier, Paris, 1939; In memoriam: l’abbé Mugnier et lady Leslie, Paris, 1946; Pont l’Abîme ou La Grande passion de la duchesse de Baume, Paris, 1947; Câline ou La
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
viața sa. Născut în 1630, a trăit intens încă de la o vârstă fragedă. Cand a împlinit zece ani și-a însoțit tatăl pe câmpul de luptă, iar la paisprezece ani era"comandant titular al forțelor engleze din partea de vest a țarii."<footnote Antonia Fraser, King Charles ÎI, Weidenfeld and Nicolson, Londra, 1979, p. 42 footnote> Un an mai tarziu, datorită problemelor tot mai mari pe care le avea Carol Întâiul atât pe plan politic cât și pe plan militar, tânărul a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Franța și Anglia, și-a declarat uimirea pentru ușurință cu care a fost semnate toate cererile Angliei. În tratatul semnat de duce nu sunt menționate cele două clauze: că regele Charles se va declara româno catolic atunci când situația politică a țarii o va permite și clauză privind atacul asupra Olandei. Acest tratat a fost semnat de toți cei cinci membrii ai Cabalei. Autorii memoriilor apocrife nu ezită să declare decizia regelui englez drept un act de înaltă trădare:"Prin această, regele
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]