KorAP: Find »[drukola/base=țuică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...160 >

3,981 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

rucsacul pe umeri, zise bună seara și mulțumesc și plecă În direcția din care venise. După zece pași fu strigat și chemat Înapoi. Paznicul Mitu Își amintise că-l văzuse pe bătrân chiar În acea seară trecând spre cazanul de țuică. Zicea că are de fiert vreo trei cazane și deci sută-n sută că mai era acolo, avea de stat toată noaptea. — Cazanu-i colea, după moară - Îi explicase din nou tot Costel - uite, treci pe aici, prin curte pe la Industria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și o Întreabă cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp vin și celelalte și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de țuică al acestui sat se afla tot aici și că oile, pe atunci ale altcuiva, behăiau la fel În timpul nopții. Auzi zgomot de voci și vezi o lumină slabă licărind, prin ușa unei construcții lipsite de orice măreție. Te apropii. Doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea celor dinăuntru par oameni trecuți de cincizeci de ani, iar locul În care se află, atmosfera, țuica, Îi Îndeamnă să-și amintească ceva ce li s-a Întâmplat lor mai demult. Au ajuns să vorbească despre vremuri pe care tu nu le-ai trăit și nu le-ai cunoscut. Nu există o cronologie a lucrurilor povestite. Înlănțuirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
cazan tocmai acolo, pă vale, la nea Costică Sfârânel, parcă era mai mare ca ăsta și, ce, crezi că băga apa cu furtunu? Cărai cu găleata până-ți săreau ochii din cap. Când venea alde nea Mite Bălan să facă țuica, ăsta avea vie multă și corcoduși și pruni, strângea totul dă cu toamnă În tocitori d-alea mari și le lipea pe deasupra cu pământ să ție peste iarnă și cum e ca pe-acuma venea și Închiria cazanul o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
dintre evenimentele mari ale perioadei existau și nu puteau fi contrazise. Orice situare greșită a experienței personale aducea dubiul asupra adevărului celor relatate. Bătrânul de lângă perete, cel care prin cuvintele lui aproape liric rostite determinase suspendarea poveștii cu cazanul de țuică și familia Bălan (o subminase sau determinase pur și simplu amânarea ei), părea omul cel mai În măsură să se apuce de povestit. Un stimul suplimentar era necesar și pentru el și, tocmai când Popescu se pregătea să-l Întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și unul dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește pe peretele Încăperii, la lumina slabă a becului montat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește pe peretele Încăperii, la lumina slabă a becului montat deasupra alambicului, o hotărâre a Consiliului Popular local cu privire la funcționarea alambicului de 220 de litri. Este specificat În text procentajul de țuică tare care va fi reținut pentru fiecare Încărcătură a cazanului. Unele rânduri sunt șterse, ilizibile, cineva a stropit cu apă, intenționat sau din greșeală, hârtia dactilografiată, semnată și ștampilată de primar. Numele proprietarului instalației de rafinare este și el șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
are de făcut vreo trei sau chiar patru cazane și nu știe cum va face, dacă băieții ăștia mai tineri i-ar da o mână de ajutor el ar fi bucuros să le dea și lor câte un chil de țuică, el e totuși bătrân, nu poate singur, să toarne și apă, să și bage la foc, să schimbe boasca. Lasă, nea Antoane, zice fostul șofer de Salvare, noi nu suntem aici?, vezi-ți de treabă! Popescu abia acum Își reamintește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
va părea mai puțin suspect celor din jur, va putea rămâne pe lângă ei toată noaptea și deci, va reuși să afle mai multe lucruri. Bătrânul, oricum, nu poate conta prea mult pe ajutorul șoferului de Salvare care a tot gustat țuica și nu e sigur că se va putea ridica În picioare cu ușurință. Acum el chiar gustă din nou cu păhărelul direct din cofă și se declară nemulțumit de tărie. Asta Îi amintește Încă un lucru demn de povestit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
mai mare, un sat care avea și un spital și unde omul cu Salvarea se mai ducea din când În când cu bolnavi sau cu medicamente. Ăia, bețivii ăia, au văzut Într-o zi că iese fum de la cazanul de țuică și, deși nu era o perioadă În care cazanul să fie deschis și să funcționeze, s-au dus acolo să vadă dacă nu e rost de ceva băutura. Aspectul satiric al povestirii este ineficient, cel comic este mai puternic Întrucât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
cel care povestește este și el aproape beat și se străduiește să-i descrie drept foarte vicioși pe cei doi bețivi dintr-un sat fără nume. În fine, ăia, cum au ajuns la cazan au și Întrebat ce e cu țuica ăia, a cui e, cine o face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul cazanului, sau cine-o fi fost, zice; „Bă, nu vă dau, că-i a spitalului, au adunat de prin curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
voi.“ „Ai, bre, dă-ne un chil că-l luăm cu noi și-l bem mai Încolo, pă vale, nu ne vede nimeni.“ „Așa, da, vă dau, dar puneți mâna și dați-mi doi poli!“ Ăia au plătit litrul de țuică pe care proprietarul cazanului l-a și pus Într-o sticlă și le-a Învelit-o În ziar să nu vadă nimeni ce au ei acolo și au plecat. Numai că În ziua aia cazanul Într-adevăr fusese deschis din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și le-a Învelit-o În ziar să nu vadă nimeni ce au ei acolo și au plecat. Numai că În ziua aia cazanul Într-adevăr fusese deschis din ordinul primăriei numai În folosul spitalului, Însă nu pentru a face țuică din prunele culese de pe jos din curtea spitalului (prunele nici nu se copseseră bine la ora aia) ci pentru a face, pur și simplu, apă distilată. Se pare Însă că tot ce iese pe țeava alambicului determină comportamente agresive la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Ăia doi, doar ce-au gustat din apa distilată și au și venit Înapoi și l-au bătut pe cel de la cazan de l-au băgat În spital pe două săptămâni. L-au trimis adică să se trateze el cu țuică d’aia din care le vânduse lor un chil cu doi poli. Abia după ce Împreună cu bătrânul ai reușit să pui În cazan cele două zeci și cinci de găleți de boască ai Început și să fii sigur că el este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
ai fi așteptat. Bătrânul Grințoiu părea un om ursuz și fără chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a șoferului de Salvare Îl enerva, iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea care-l interesa pe Grințu, În favoarea sau defavoarea bănuielii de care-ți vorbise cândva. Ai mirosit repede că bătrânul nu știe ce cauți pe acolo, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Fusese, timp de câteva zile, o furtună grozavă și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când amintise de furtuna salvatoare și se ridicase de pe scăunel, lovise cu piciorul un vas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
la auzul poveștii lui Anton, cel atât de Îmbătrânit Înainte de vreme. „Judecând după cantitatea de suferință bizară și fără cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi cuprinsese. Ceva se Întâmpla În fața ochilor lor adormiți și ei Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
se citește pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și pe față și să se așeze unul În fața celuilalt la o masă de lemn pe prispa strâmtă a casei. Popescu Își privește ceasul când află de la bătrân la ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă de bătrân. Tac amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar putea fi o legătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]