2,758 matches
-
cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaz, după toată noaptea petrecută prin trenuri și gări și dimineața de coșmar, În lumina unui octombrie Înnorat. Dormitorul arată ca o hală industrială În care Încap În jur de o sută de paturi suprapuse, cu aceleași saltele concave și așternuturi uzate Întinse absurd de perfect peste ele. Jumătate din noua unitate se află aici; cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În patul meu, În camera mea, sînt acasă. Recunosc mirosul familiar, recunosc zgomotele familiare, Îmi dau seama că e deja prînzul, dar nu-mi vine să mă dau jos din pat. După trei luni de armată, regăsesc confortul domestic, curățenia așternutului, senzația plăcută a trîndăvelii, cuibărit sub o plapumă care mă ferește de frig - plapuma devenită un fel de membru al familiei În formula comunismului ceaușist. Îmi e imposibil să mă mișc, m-ar năpădi la loc toate durerile lumii. Deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
destul de recent) în conducerea fabricii de mănuși unde, se spunea, avea să ajungă, cu siguranță, „mare ștab“. Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra. Tom inspecta dormitoarele. Erau patru la număr, toate foarte plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față, din care se putea zări, printre platani, coșul cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primit nici un răspuns, experiența ar fi fost prea teribilă, or el trebuia să se menajeze. Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din sufragerie în camera de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe deasupra pământului, dădu buzna în camera lui Emma. Emma, cu lampa de pe noptieră aprinsă, se reapucase de citit. Îl văzu pe Tom și își scoase ochelarii. Tom spuse: — Emma, ah, Emma! Fără să zică nimic, Emma dădu la o parte așternuturile. Tom, încă pătruns de imboldul său covârșitor care îl făcea să plutească, se apropie de prietenul lui și, pentru un moment, se treziră amândoi întinși piept lângă piept, ținându-se unul de altul într-o încleștare aprigă, dureroasă, cu inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o păstoriță), pe care ar fi adorat-o, nu s-ar fi putut simți mai tulburat decât George, acum când îl găsise pe Rozanov dormind. John Robert era îmbrăcat, dar cu cămașa și betelia pantalonilor descheiate. Nu se vârâse sub așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea pe piept, cealaltă era întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din Ennistone și să întreb pe cineva, ei trebuie să știe, John Robert închiriase o cameră acolo, așa am auzit...“ Tom se tot gândi, până când îl fură somnul... — Tom, Tom, trezește-te, Tom, dragă, trezește-te! Tom se răsuci în așternut și se ridică în capul oaselor. Camera era inundată de o lumină puternică și o femeie se afla lângă pat. Tom se uită la ea, fără s-o recunoască. Apoi știu: Judy Osmore. — Greg, vino, Tom e aici, dormea tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te vedem. Nu-i așa, Greg, iubitule? — Și ce alte pozne ai mai făcut? întrebă Greg, plimbându-și privirea de jur împrejur. Nimic altceva... casa e în ordine... dacă știam că veniți aș fi făcut curățenie, aș fi schimbat așternuturile. — Și ce mai face Ennistone, ce mai face toată lumea? Nu-i nostim când te gândești că voi v-ați dus viața voastră liniștită în timp ce noi am trăit cea mai formidabilă experiență! Trebuie să-ți povestim totul despre călătoria noastră. — William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în cele din urmă îl lăsă cum era. Coborî în camera de zi. — Judy, ai ceva împotrivă dacă-mi mai las valiza aici? Lucrurile mi le-am strâns. Vin eu altă dată s-o iau... am să te anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsase patul răsturnat în sala de baie. Se întoarse, îl trase afară, și îl rearanjă în poziția inițială. Capul patului era stropit cu apă, iar perna dispăruse. Cu un cu gest automat, obosit, George începu să șteargă picioarele patului și așternutul cu prosopul care acoperise tălpile lui John Robert și care nu-l însoțise în cădere. Căută perna și o găsi la marginea bazinului, udă leoarcă. Se căzni s-o stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din mâna Marandei și cât ai clipi a dat-o de dușcă. Apoi, cu un „uah!” apăsat, a luat-o din loc. Cu pas mărunt, Hadarag a pornit după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere ca pe vremea când se găsea în spatele inamicului. Când Maranda a intrat în casă răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi? Nu ai ochiul format
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vrei. De unde vii? De la vreo doisprezece kilometri. Ai unde să stai aici? Nu. N-am unde. Asta înseamnă că o să fie nevoie să-ți facem un culcuș aici. Este o cămăruță în capătul celălalt al magaziei. Îți faci rost de așternut și stai în voie. Numai să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la muncă niciodată. Asta-i bine. Așa că de marți te așteptăm la muncă... Când a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca lumea: și bună și rea... Oi avea, Marandă. Oi avea. Să nu spui în sat unde sunt. De te întreabă cineva, spune
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ele... Nu mi-o dat ea bastonul? Mi l-o dat. Păi unde era bastonul acolo erau și sticlele. Ei, atâta pagubă să am” - s-a consolat Toaibă. Nu vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește așternutul, că afară-i potop nu alta. „În seara asta nu știu ce am, dar mă simt altfel, parcă n-aș fi venit de la crâșmă” - gândea Toaibă urcând pe cuptor lângă Maranda... Simțindu-i trupul cald
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mi l-o dat. Păi unde era bastonul acolo erau și sticlele. Ei, atâta pagubă să am” - s-a consolat Toaibă. Nu vii să te culci, Toadere? - l-a întrebat Maranda, culcușindu-se în așternut. Am să vin îndată. Tu încălzește așternutul, că afară-i potop nu alta. „În seara asta nu știu ce am, dar mă simt altfel, parcă n-aș fi venit de la crâșmă” - gândea Toaibă urcând pe cuptor lângă Maranda... Simțindu-i trupul cald, a cuprins-o în brațe lipindu-se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului. O latură inalienabilă a literaturii române - culte sau populare -, în toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește, în mod diferit de la un creator la altul. În poezia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce s-a întâmplat, Sevastițo? Am dormit atât de mult? ― Dacî ar fi numai asta... da’ te-ai zvâcolit în așternut șî ai strâgat dupî agiutori nu știu di câti ori...Di când stau eu aici șî nu îndrăznesc sî ti trezăsc?! Da’ amu, dacî te-ai trezât, eu m-oi duci, conașule - a răspuns ea rușinată, îndreptându-se spre ușă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Zâna și la mine, fapt ce bate spre viitor, dar... Dar întrebarea e când acel “viitor” ar putea deveni “prezent”? Pe la al doilea cântat al cocoșilor, m-am trezit de-a binelea. Și, fiindcă nu mai voiam să stau în așternut, mi-am luat cele necesare pentru a sta de vorbă cu izvorul și am plecat, cu gând ca până la ceasul potrivit să mă plimb. Am pornit spre mănăstire, fiindcă drumul trece pe sub fereastra Zânei. Și mare mi-a fost mirarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și 6 iepe, și 10 porci și 1000 de aspri pentru pomeni, și o trăsură cu doi cai și cu așternut, și o cupă de argint, și o lingură de asemenea și o bute de vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de scrieri ale celor ce lasă danii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de un demon și toate animalele de la grădina zoologică Începuseră să urle, să schelălăie, să ragă, să chițăie căci acea electricitate venită din membrul Satanei era hrănită cu miez de noapte, cu frămîntarea unuia care căuta das urwort-ul, amușinînd prin așternuturi aura urii, certînd-o În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse gustul de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a coperit de care aveți nevoie. Noi știm să respectăm dascălii. Cele opt sute de mii de lei se cam topiseră de la inflație dar și de la cele trebuitoare reîncropirii celor necesare viețuirii. N-aveam decât un morman de lemne, gâștele, oarece așternuturi și mila Domnului. De ziua Sfintei Ocrotitoare a moldovenilor, Parascheva, mi-am urcat familia într-un vagon de marfă. Drumul a durat mai bine de o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați ... La Nicorești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii ale sale existau în filmotecă. Și-a exprimat și preferințele. Abia după aceea s-a dus la un hotel din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și, din când în când, câte un vânzător ambulant care-și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
favorabil întregii tale lucrări. De care va beneficia întreaga posteritate. - Bine, străinule, îți voi asculta sfatul și așa voi face, întocmai cum mi-ai spus. Noapte bună! în zorii zilei următoare, la primul cântat al cocoșilor, îndată ce a ieșit din așternut și fără a se mai gândi la darul promis de pelerin, femeia a vrut să pună ceva de-ale gurii pe masă. A avut, însă, o mare surpriză: rufăria din casă se înmulțea văzând cu ochii. De asemenea, și bucatele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]