1,798 matches
-
sperând în sinea lui că moartea lui Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe chip. — Doriți o cameră? Buzz întrebă: — Domnul Trotski mai trăiește? — Aproximativ. De ce? Buzz îi înmână o hârtie de cinci dolari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Scria numele lui, vârsta... regimentul... ocupația înainte de război - "Funcționar". Bine, totul se potrivea. Scria și numele rudei celei mai apropiate. Răni sau leziuni grave: "Amputarea piciorului drept, necesară datorită rănirii în accidentul unui avion de luptă." Craig rămase cu ochii ațintiți pe hîrtie. Totuși avea încă piciorul drept, gândi el, încremenit într-o solemnitate de bufniță. Această gravitate se nărui ca un baraj sfărâmat de bombe; și, din nou, privi la formularul nemișcat. În cele din urmă gândi: trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
femei ar fi inconfundabile. Somnul îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce-l paraliza era că nu putea prinde nici o scăpărare din gândurile ei. Gândul i se îndreptă la speculațiile făcute mai devreme asupra acestui subiect, și apoi, la o concluzie simplă: Nu putea citi gândurile femeilor! - Ha! începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau să se îmbarce pe acea corabie și că acea corabie avea să le hotărască soarta întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi porunci omului ceva într-o limbă pe care cei doi soli n-o înțelegeau. Soarele era deja sus pe cer când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile înspre ei. Intrară în grădina interioară pe furiș și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis doar să nu vă duceți! Își îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la unison niște spanioli înarmați. Dădură cu ochii de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes. Era un om bine făcut, cu dinți încălecați. Auzindu-l, Velasco își opri uimit calul și din șa vorbi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se încetă dintr-o dată. Velasco stătea în prag chircit ca un cerșetor muiat de ploaie. Privirile japonezilor erau ațintite asupra lui. — Senior Velasco! se ridică Nishi bucuros de pe scaun. Te așteptam cu toții să vii cu vești bune. Îl rugă să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească la altceva. O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu privirile ațintite în pământ ale celor doi însoțitori ai săi, fără să-l mai pună la socoteală și pe Yozō. Îi era dor de priveliștea văii sale, de mirosul vetrei, de chipurile soției și ale copiilor. Toate se îndepărtau de el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka. Pe ambele părți ale sălii de întruniri a cardinalilor unde avea loc întrevederea se înșiruiau fețe bisericești de rang înalt. În frunte cu Velasco, cei trei înaintară printre veșmintele și mitrele roșii ale acestora. Simțeau o mulțime de ochi ațintiți asupra lor și din dreapta, și din stânga. Departe de ceilalți, Papa stătea așezat pe un scaun cu spătar înalt. Era singurul care purta mitră albă. Scund și rotofei, Papa îi privea cu ochi blânzi și plini de bunăvoință. N-avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic în zadar. Nici moartea lui Tanaka nu era în zadar, căci mă învățase toate acestea. — Ce se va întâmpla cu noi după aceea? murmură Nishi Kyūsuke așezându-se pe patul său din sala de întruniri a orașului Córdoba și ațintindu-și privirile pe fereastră. Primiseră aceeași încăpere ca și la dus, când înnoptaseră în această sală de întruniri, dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câți oameni erau și cum se numeau. În cele din urmă un slujbaș veni să-i cheme. Cei doi urmau să răspundă la întrebări. Când intrară în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era tăioasă și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apăreau pe frunte broboane de sudoare. Simți, de asemenea, cum îi tremurau genunchii lui Nishi care stătea așezat lângă el. — Printre supușii voștri e vreunul care s-a creștinat? — Nu. Glasul samuraiului era gâtuit. — Așa să fie oare? Cu privirile ațintite în pământ, samuraiul tăcu. — De ajuns! zise seniorul Tsumura zâmbind pentru prima dată. Negustorii care au călătorit împreună cu voi ne-au spus că s-au creștinat acolo, dar fiindcă s-au folosit de acest lucru doar ca de un mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dați la o parte, chiar și fără să fi fost înștiințați. Asta e lumea cârmuirii. — Eu sunt doar un ostaș... nu mă pricep la cârmuire. N-am făcut decât să mă supun poruncii de a mă face sol... Nishi își aținti privirea în pământ și umerii prinseră a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țipătul ascuțit al vreunei păsări ce de auzea din când în când și umbra unui bărbat stând nemișcat cu fața la flăcăruile din vatră. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Cu privirile ațintite în cenușa din vatră, samuraiul rumega vorbele lui Nishi. „De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni.” Se gândea și la vorbele seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am să le spun că suntem negustori în drum spre Bōnotsu, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
închistat, Mura s-a bucurat tare mult înțelegând că munca i-a fost răsplătită și nu că acel săpun i-ar fi fost dat de pomană. Ea nu observase admirația de moment din ochii femeii și nici lăcomia din privirea ațintită asupra ciorapilor „comandați”. Altfel s-ar fi întristat și ar suferit mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
doar de meciuri amicale. Rep.: Cum vedeți viitoarea ediție de campionat ? G.A.: Va fi un campionat mult mai disputat decât cele anterioare. Până acum, noi am fost priviți ca o revelație, dar în acest moment toată lumea e cu ochii ațintiți asupra noastră, atât suporterii, cât și adversarii. Echipele adverse își vor lua mai multe măsuri de precauție și ne vor trata cu atenție, așa cum facem și noi cu echipele de deasupra noastră. Rep.: Sunteți mulțumit de campania de transferări din
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese înmânat un cornet zdravăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în semne? Înainte marș, proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]