3,962 matches
-
că am stat de vorbă. — Și ce să-i spun despre nasul meu? — Spune-i că te-a mușcat o scârbă de rechin. — Christopher! Vii odată?! *** Danny se întoarse pe La Paloma Drive. Un arc de lumină se profila deasupra Pontiacului abandonat. Mike Breuning stătea pe capota unei mașini a LAPD fără însemne și se uita cum un criminalist de la laborator recolta amprente. Danny opri motorul și claxonă. Breuning veni spre el și se aplecă în dreptul geamului. — Nici o amprentă, cu excepția celor ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o umbră, până în ultima clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu, trecutul trebuie să ni-l asumăm! Prezent Prezentul este clipa ce zboară bezmetic spre trecut, este secunda născătoare de veșnicie, este câtimea minusculă de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
scene pe care au eliberat-o alții. Se amuză, ocupând spațiul într-o manieră de mare domn, plimbându-se pe mijlocul drumului, întinzând brațele să ocupe cât mai mult loc. Pretty Bobby, Lordul Bombayului mort. Străbătând cu pași uriași orașul abandonat, ajunge la fântâna Flora. O mulțime de becuri cu gaz luminează această porțiune de peisaj, o galerie de statui murdare de pământ ieșind dintr-o pistă de aterizare. Pe măsută ce se apropie, descoperă că nu este singurul jucător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când, șireata, m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-mi continui rolul. — Bine. — Aș vrea, de asemenea, să... adică dacă situația o permite... să-i pun întrebări. Pot? — Să pui numai întrebări prostești. — Întrebări prostești? De ce? — Fără excepție, o femeie care încearcă să arate că are creier e abandonată. — De ce? — De ce? Bărbații urăsc să fie provocați la întrecere. Este pur și simplu înjositor pentru ei. — Așadar ar trebui să mă port ca o proastă? — Îți vei face un favor. — Dar... Nu mă pot imagina purtându-mă ca o proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rugase să-l ajut alegându-i cele mai urgente scrisori la care să răspundă. Majestatea Sa rostea cuvintele, iar eu le așterneam pe hârtie. Nu era ușor, dar eram încântată să îl ajut. Dintr-odată, nu mai eram o concubină abandonată. Nu mai trebuia să brodez nefericirea în cercuri. Mi se dădea șansa să împărtășesc visul Majestății Sale de reînviere a Chinei. Mă făcea să mă simt bine - energia mea era inepuizabilă. Pentru prima dată după multă vreme vedeam afecțiune adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vină după noi. S-o ia pe drum ocolit, spre Inokoiski, și să-i urmărească pe două direcții. O unitate se desprinse și porni pe alt drum, în timp ce Kyutaro conducea șase sute de oameni împotriva inamicului în retragere. Morții și răniții abandonați pe drum de clanul Tokugawa nu puteau fi mai puțini de cinci sute de oameni, dar soldații lui Kyutaro se împuținau și ei tot mai mult, pe când continuau urmărirea. Deși efectivul principal o luase mult înainte, doi oameni care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorba. --Ce vrei să afli, iubire? --Cine este tatăl tău? Zâna a tresărit și, lipindu-se de mine ca o liană, a răspuns aproape scâncit: --Nu știu, dragule drag. Vezi tu? M-au lăsat să înțeleg că sunt o ființă abandonată și ei sunt cei care au avut și au grijă de mine. Sevastița mi-a fost și îmi este mai mult decât o mamă. Îmi este și cea mai apropiată prietenă. De fapt, nici nu am cunoscut prea multă lume
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului. Dacă România ar fi fost nu o țară, ci o companie producătoare de ochelari pentru elefanți, sau de sutiene pentru sirene seduse și abandonate, probabil că demult ar fi apărut o companie chineză, japoneză sau germană care să-i preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
doilea scrutin al alegerilor prezidențiale. Mult mai târziu, intervine tăierea de moț al președintelui, materializat prin ritualul tăierii șuviței. La 16 aprilie 2007, este suspendat de Parlament după cum spune el, din greșeală, după ce una dintre dactilografele senatului, proaspăt sedusă și abandonată, a scris “Traian Băsescu suspendat”, în loc de “Traian Băsescu a suspinat”, într-un document publicat în Monitorul Oficial. Însă românul este consecvent, tocmai când nu trebuie, așa că la 6 decembrie 2009, Traian Băsescu câștigă din nou alegerile prezidențiale, surprinzând nu atât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe care dintre surorile lui Margaret o ura cel mai tare. Și era și normal, fiindcă între noi, surorile, era o competiție acerbă pentru ocuparea poziției de oaie neagră a familiei. Claire, treizeci și unu de ani, era o nevastă abandonată. Eu, douăzeci și șapte de ani, eram o presupusă dependentă de droguri. Anna, douăzeci și patru, n-avusese niciodată o slujbă propriu-zisă și, din când în când, vindea hașiș ca să se ajungă cu banii. Și mai era Helen, douăzeci - sincer, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se concentrase în spațiul în care fusese cândva stomacul meu. Cine-ar fi crezut că un singur om poate ascunde înlăuntrul lui un gol atât de mare? Eram un Tardis 1 emoțional, care conținea deșerturi neînchipuit de vaste de vid abandonat, vacuumuri izolate și nisipoase pe care nu le puteai parcurge decât în săptămâni întregi de mers pe jos. Vid în jurul meu. Vid în interiorul meu. M-am uitat la Daryl. Adormise cu degetul mare în gură. M-am gândit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el. Se uita tot timpul la mine prin oglinda retrovizoare. Am realizat îngrozită că nimeni nu știa unde eram. Sau cu cine eram. Toată lumea știa că taximetriștii din New York sunt niște psihopați. Taximetristul ăsta mă putea duce la un depozit abandonat să mă omoare și nimeni n-ar fi știut nimic. Nimeni nu mă văzuse plecând de la petrecere cu Darren, Daryl sau cum naiba l-o fi chemat. Cu excepția lui Luke Costello, mi-am dat seama cu un sentiment de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am dus după ea. Nu era vorba că nu aveam încredere în ea, ci că... nu aveam încredere în ea. Stătea pe scări și era literalmente înconjurată de bărbați. Sala de mese era probabil plină de neveste și copii abandonați. Unul din bărbații de lângă Helen era Chris. Ceea ce nu m-a surprins, dar nici nu m-a făcut fericită. Helen își regala audiența cu povești din vremea în care bea de rupea. —Deseori, mă trezeam și nu puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înfigea acul în venă. — Depinde ce înțelegi prin „rău“, mi-a răspuns el cu un zâmbet schimonosit. Viața mea nu semăna deloc cu ceea ce ai văzut în Trainspotting. Nu mă umflam cu heroină și nici nu stăteam în vreun depozit abandonat. Dar nu era o viață împlinită, o viață care să însemne ceva. Ce, ăăă, droguri luai? —în majoritatea timpului fumam hașiș. Mă așteptam să continue cu o listă lungă: cocaină, praful îngerilor, heroină, jeleuri... Dar Chris s-a oprit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
multele discuții mărunte și, chiar dacă Harry nu era întotdeauna acolo când sosea Tom (își petrecea cea mai mare parte a timpului la etaj), au vorbit destul în lunile care au urmat pentru ca să afle din ce oraș venea Tom, subiectul disertației abandonate (Clarel - poemul epic gargantuan și ilizibil al lui Melville) și să digere faptul că nu îl interesa câtuși de puțin să facă amor cu bărbați. În ciuda acestei din urmă dezamăgiri, lui Harry nu i-a luat mult ca să priceapă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gândesc ce simplu ar fi de adăugat alte clădiri, dacă populația de la hotelul Existența depășește capacitatea casei mari. Visez visul lui Tom și posibilitățile mă încântă. Șaizeci de acri de pădure. Un iaz. O livadă de meri neglijată, câțiva stupi abandonați, o cabană în pădure, pentru distilarea siropului de arțar. Și iarba de pe peluza lui Stanley - iarba aceea minunată, nesfârșită, care se întinde de jur-împrejurul nostru și de-acolo mai departe. N-o să prindă viață, îmi spun. Planul lui Harry nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sau cu oricine altcineva în faza asta. Am groaznica presimțire că mama și-a ales deja rochia de soacră mică și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și eu o dată casa doar pentru mine. Mă așez la computer, pregătită să scriu. Mă simt ca o femeie de afaceri. Deschid calculatorul și aștept să-mi vină inspirația. Și aștept... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural, femeie-copil-sacoșe. Fugită de la cămin fără să-și fi băut cafeaua, într-o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a convins-o că ar trăi cineva aici. Lumina face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
toate, am avut timp destul să constat că noi aveam multe în comun, inclusiv faptul că detestam să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Conducea o întrunire secretă într-un autobuz public atunci când a fost găsit și luat. În anii tinereții ei timpurii, Yunhe a flirtat cu pericolul. Pentru ea, pericolul alimenta senzațiile tari. I-a plăcut momentul în care a intrat în templul abandonat și a luat fularul de pe capul statuii lui Confucius. I-a plăcut să cânte Pune-ți biciul jos pe străzile pe care a înfruntat forțele de poliție. A simțit că viața era plină se semnificație atunci când l-a întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]