1,455 matches
-
clipa cînd spectatorul, dar, aș spune eu, și actorul, devin ființe care, sustrăgîndu-se presiunii contingentului, Ť se simt ființînd ť în mod autentic și plenar, cum am mai putea spune, printr-o parafrază heideggeriană. George Banu are curajul, fără a abdica de la rigoarea și coerența analizelor sale, să afirme, într-o cultură tutelată de spiritul cartezian, necesitatea reconcilierii conceptului cu trăirea, a ideii cu biograficul, dreptul la existență, înlăuntrul actului critic, a unui anumit Ťsenzualism empiricť, cum se exprimă el, în
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
într-o mare măsură, adică autoritate, comenzi, glorie și bani; Boris Caragea, Constantin Baraschi, dintre cei mai notorii. Cea de patra categorie este, poate, cea mai interesantă, pentru că îi privește pe acei artiști care, practic, nu pactizează cu regimul, nu abdică de la ordinea lor interioară și de la normele estetice demult fixate, dar care, paradoxal, sunt aproape înfiați de regim și tratați cu un amestec de respect, curtoazie și, nu o dată, severitate. În această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
la apocalipsă, starea planetei se degradează. Singura cale demnă este aceea de intrare în cunoașterea din dedesubtul constrângerii conștiente. Niciodată omul nu va reuși prin înțelesurile limitate ale conștientului. Se va bloca în acțiunile lui. Subconștientul este determinatorul ce nu abdică de la calea de îndreptar. Omul iertând se dezleagă ajungând la starea subconștientă. Aici se cunoaște ca dreptorânduitor a toate și a tot. Dumnezeu a creat omul din Adevăr spre a-i arăta strălucirea, l-a lăsat în minciună spre a
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
și Austriei, după care englezii au forțat, dinspre Spania, Pirineii. Cu toate succesele obținute, francezii au asistat la un spectacol catastrofal: trupele aliate au intrat în Paris. în ziua de 6 aprilie 1814, Napoleon I Bonaparte a fost nevoit să abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
pe istorici, ci și pe artiști: s-au realizat picturi, s-au scris cărți, s-au făcut filme. Și scriitorul român D.D. Pătrășcanu a scris o foarte frumoasă povestire: „învingătorul lui Napoleon”. în ziua de 22 iunie 1815, Napoleon a abdicat pentru a doua oară. A fost exilat pe insula Sfânta Elena, din Oceanul Atlantic. O insulă mică, de numai 122 km2, la 1800 km de coastele Africii. Un teren accidentat, pietros, pe care se cultivau cereale și cafea. Climă tropicală. Vârful
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
sau Carol Quintul. Rege al Spaniei din 1516 sub numele de Carol I (Carlos I) și împărat al Sfântului Imperiu Romano-German din 1519, sub numele de Carol Quintul (până în anul 1556). Promotor al formulei "Monarhiei universale", în urma eșecului acesteia va abdica și se va retrage din viața politică, la o mânăstire, în 1556. Aici va muri, doi ani mai târziu, în 1558. La retragerea sa, posesiunile au fost împărțite între fratele său, Ferdinand de Habsburg, viitorul împărat al Austriei (1556-1564) și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
trecut, pe 22 iulie, când s-a născut micul prinț George. Se pare că acum prințul William are un motiv și mai mare de bucurie, cu atât mai mult, cu cât se zvonește că regina Elisabeta a II-a va abdica curând și îi va lăsa tronul acestuia. Informația din Star vine să confirme zvonul lansat de o altă publicație din SUA, OK!, care anunța luna trecută că ducesa de Cambridge este însărcinată.
Secretul lui KATE MIDDLETON, dezvăluit în presa americană by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54063_a_55388]
-
impresionant al unui om care reușește să se facă înțeles într-un domeniu unde intuițiile noastre, lipsite de reazemul sensibil al vieții cotidiene, încep să se clatine neputincioase. Este locul relativității generale, o zonă în care bunul-simț este silit să abdice în fața stihiilor matematice. Cînd vezi cum Einstein îți explică că un spațiu poate fi închis și în același timp poate să nu aibă limite, că așadar universul, finit fiind, este totuși unul nelimitat, că proprietățile geometrice ale spațiului depind de
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită, tendință de a „cita” din
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
maturi și cu responsabilități (aci Pomponescu râse, ironizîndu-se singur amabil și indicând astfel greutatea în care se afla el, ca om de vază, de a-și descoperi unele slăbiciuni), vine un timp în care sufletul încă tânăr nu vrea să abdice și totuși se sfiește să-și dezvăluie aspirațiile. Atunci, cine are norocul a găsi o ființă discretă și înțelegătoare începe o a doua viață. De o astfel de existență nouă am și eu nevoie. Cred că mă înțelegi. - Te-nțeleg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri enorme în vorbirea ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare. În privința asta era mult mai normal interiorul familial al lui Pomponescu, unde cele două Pomponești nu abdicaseră o clipă de la pretențiile lor. Spre a umple lacunele orale, Indolenta ședea în fața pianului și, întocmind câteva acorduri, își acompania niște solfegieri vocale de fantezie, intonând când mai stins, când mai tempestos, ceea ce i se păru lui Pomponescu, doritor de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide află că Elvira mai urmărise cu succes și alți debitori și că era în curs de a mai executa câțiva. După o oarecare luptă cu sine, Ioanide abdică și dădu mână liberă Elvirei să urmărească pe debitorii săi, cu condiția de a fi încunoștințat. Observă că acum, când, dintr-un sentiment de decență, renunțase la orice agresiuni erotice, victimele sale câștigau ascendent asupră-i în forma ofertei de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe această cale "livrescă", e confirmată de confruntarea cu realitățile epocii, iar semnificația ei e aceea de a spulbera orice iluzii cu privire la posibilitatea intelectualului de a se adapta condițiilor vieții burgheze, fără a se dezice de esența lui, fără a abdica de la misiunea pe care o are. G. Călinescu nu se rezumă însă la atât; el îmbogățește literaturanoastră în care intelectualul era oarecum idealizat (accentele satirice îi vizau mai ales pe impostori, pe semidocți), cu o nouă tipologie, supunând unui rechizitoriu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de ei și-i urăsc. ["CU AJUTORUL AUSTRIEI... "] 2263 Cu ajutorul Austriei. Trebuie cumpărată* alianța cu națiile apusene: Franța, Anglia, Italia - trebuie ca Austria să susție pe turci în Europa a tout prix, trebuie ca un austriac să vie în România, să abdice Carol în taină în favorul Casei de Austria - să-l vedem de e patriot. Silit să dea o formală abdicare în mâna unui partid oarecare - se va alege momentul în care această abdicare să fie utilizată - momentul morții de ex.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știut să profite în situații delicate precum Tratatul de la Alderbaraan sau tentativa de lovitură de palat de aici, de pe Tengys, de acum treizeci de ani. Motivele de invidie se opreau însă la înfățișare, pentru că ajunsese să regrete din ce în ce mai des că abdicase în favoarea fiului său. Amel se dovedea un monarh impulsiv, cu o apetență deosebită pentru violența la scară universală. ― Amel, fiul meu, m-ai chemat? ― Aș prefera să-mi spui Bella, tată! Prin pomenirea numelui oficial, Bella al VH-lea, se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frecvent așa. Niciodată nu am putut asocia dulce cu sărat, acru cu amar, iute cu dulce, poate și din perspectiva sensibilității mele organice și pentru că ai noștri erau foarte atenți la combinațiile noastre culinare, dar existau două de la care nu abdicam sub nicio formă. Doar Maia știa să le combine atât de elegant în arome și să le dea consistența necesară: ștevie și spanac cu sos de lămâie și iaurt, urzici cu hrean și-aș mai adăuga aici, colarezi<footnote bucățele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
frecvent așa. Niciodată nu am putut asocia dulce cu sărat, acru cu amar, iute cu dulce, poate și din perspectiva sensibilității mele organice și pentru că ai noștri erau foarte atenți la combinațiile noastre culinare, dar existau două de la care nu abdicam sub nicio formă. Doar Maia știa să le combine atât de elegant în arome și să le dea consistența necesară: ștevie și spanac cu sos de lămâie și iaurt, urzici cu hrean și-aș mai adăuga aici, colarezi cu lapte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor, iar nașul lui nu știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se spunea ba că Regele Carol al II-lea abdicase, ba că trupe germane au intrat în țară, ba că legionarii au asasinat oameni de seamă... Dacă ascultai zece săteni, aveai zece feluri de povești despre același eveniment... Măi Petrache! Dacă stăm așa ca huhurezii, ne trezim că într-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de gloanțe, cu sticle din care încă se mai scurge lichidul, el vorbește mulțimii ce s-a îmbulzit să ridice osanale noului șef. Dacă vreți, puteți pleca oricând. Chiar și acum! Dar cine pleacă e cel mai mare laș, pentru că abdică de la un război care nu va dura la nesfârșit. El și familia lui nu vor mai pune vreodată piciorul în Whipie. Vor fi excluși din comunitate. Vor fi niște căpușe pe care merită să le strivești. Au dispărut atâția dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
neschimbat în toți acești ani. Mereu entuziast, mereu gata de orice ajutor, mereu arătând aceeași pătrundere, același talent de a găsi imediat nucleul de interes al unui text. Generația mea îi datorează enorm, și, din câte știu, nimeni nu a abdicat de la dragostea pe care a arătat-o chiar de la început domnului profesor. Cred că încă de la ședința următoare am citit și eu la "Junimea". Ciudat, n-am citit niciodată acolo "Căderea" (care avea să-i atragă atenția, un an mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu l-ai fi însoțit cu adverbul poate, aș zice că un altul, un ins decis și ferm, e găzduit în pielea și scăfârlia ta. Niciodată, poate! Aici, da, te recunosc integral: laș, anemic, nehotărât, pururi gata să revoce, să abdice, să oscileze, să corecteze. Tarele toate s-au condensat în această formulă: Niciodată, poate! (Râsul tăcut) În fragmentul acesta întâlnim din nou un fapt poetic semnificativ: ideea-cheie este prezentă la toate nivelele textului. Personajul cu un caracter reprobabil își trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fasciste...? România, aflându-se la o hotărâtoare răscruce de decizii, urma să i-a o hotărâre, dar ce fel...? În acest context, Regele Carol II ( 1893-1953) fuge de răspundere și, Întovărășit de Elena Lupescu - amanta lui - În luna Septembrie 1940 abdică dela domnie, părăsind România plecând În exil și lăsând țara Mareșalului Ion Antonescu și la discreția hrăpăreților vecini...! Rămas numai cu viitorul rege Mihai, cine mai poate ști dacă era Încă sub tutelă ori nu și oricum fiind prea tânăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se îndoaie niciodată. Cu cât făceai mai multe presiuni asupra lui, cu atât mai mici erau șansele de a obține ceea ce așteptai. Timiditatea sa proverbială învelea un material uman de consistența pietrei, solidificat pe niște principii de la care nu abdica în ruptul capului. Cinstea lui era incomodă: mai puțin pentru el, care crescuse cu ea, dar într-un grad sporit pentru cei din jur, obligați să-i accepte și să-și asume codul său moral. Greu, foarte greu... Greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]