1,386 matches
-
nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare electrică cu efect întârziat). Războiul dintre ei se relua necontenit, iar arma devastatoare pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor. Refuzând categoric să ridice steagul alb, tata-mare cred că a suferit ca un câine. Iar încăpățânarea lui era nemăsurată. Eu am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
surprinde neplăcut faptul că numele ei n-a fost, practic, niciodată pomenit în „jocurile“ de acest gen. Opera Gabrielei Adameșteanu respiră sănătatea lucrărilor concepute să dureze Doris Mironescu Alături de o pleiadă de tineri prozatori ambițioși și pe fundalul unei îngrijorătoare abdicări a maeștrilor predecembriști, Gabriela Adameșteanu este, astăzi, unul dintre numele care garantează că avem o proză românească vie, că literatura română parcurge o etapă bună și că, aproape sigur, are și un viitor. Autoarea Dimineții pierdute a lucrat, într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Apoi, când am devenit bărbat și când împotriva firii mele închinată spre visare, am fost silit să intru în lupta cotidiană, pentru a salva de la pieire ceeace în mine voia să trăiască, acea chemare a sufletului care nu îngăduie nici o abdicare, Beethoven mi-a fost comandantul care m-a antrenat în simfoniile sale. Aici am sorbit focul eroismului care asaltează hoardele tulburi ale negației, îndoielii și patimilor ucigașe; și chiar din țărâna înfrângerilor mele, călcat în picioare, aclamam victoria marei sale
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a bisericelor. Persecuțiunile, permutările și actele de răzbunare ale partidului învingător al adversarilor uniunii cuprinseră tot poporul și ajunseră atât de sus încît patriarhul Bekkus, cel mai sincer părtinitor al uniunii, găsi cu cale de-a preveni furtuna amenințătoare prin abdicarea de bunăvoie și retragerea într-o mănăstire. Iosif, cel cunoscut prin atitudinea sa antiunionistă, se urcă din nou pe tronul ecumemenic {EminescuOpXIV 135} al bisericii. Se convocă un sinod și poporul stăruia numaidecât de-a se condamna Bekkus, arătând dorința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nestrămutată a împăratului și deși sprijini părerea sa asupra adaosului de filioque pe tâlc logic și pe sentențe în favoru-i din Sfinții Părinți, totuși a fost învinovățit că e eretic și-a trebuit să iscălească nu numai crezul, ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți repede și neoprită. Chiar biserica Sf[intei] Sofii, care se socotea pângărită prin intrarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această capacitate; astfel i se întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în felul acesta altcineva, în absența legii bune sau a bunei ei aplicări, poate ajunge să hotărască în privința multora și a tuturor. Când altul ia locul legii și hotărăște pentru toți, el ia răspunderea libertății tuturor și toți poartă răspunderea abdicării de la libertatea lor. În acest caz, delegarea hotărârii nu se mai face în vederea obținerii spațiului real al libertății, ci a evacuării libertății în întregul ei. Când lucrul acesta se întîmplă, când chipul libertății fiecăruia ia chipul libertății unui singur om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
utilizează cu consimțământul și în numele lor. Dacă din vastitatea proiectului în care sîntem preluați face parte și crima, noi ne definim prin acest proiect și sîntem cu toții părtași la crimă. Când un popor întreg hotărăște nu în vederea eliberării, ci a abdicării de la libertate, el răspunde în fața celorlalți și este exclus din Istorie. Istoria este locul libertății popoarelor. Poporul a cărui libertate se reduce la libertatea unui singur om este poporul cel mai sărac în libertate și el nu poate avea și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răscoale va fi însemnat un zbucium interior deosebit, care-i va șubrezi sănătatea. Mehmed al II-lea Era fiul lui Murad al II-lea, sultanul care a renunțat la prerogativele de conducător în august 1444. Nu se cunoaște motivul acestei abdicări benevole. Mehmed avea 12 ani și era în imposibilitatea de a fi înscăunat, datorită vârstei fragede. Întrgul Adrianopol a fost cuprins de o frământare lăuntrică, din cauza acestui gest al sultanului Murad al II-lea. Profitând de această abdicare, principii creștini
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
motivul acestei abdicări benevole. Mehmed avea 12 ani și era în imposibilitatea de a fi înscăunat, datorită vârstei fragede. Întrgul Adrianopol a fost cuprins de o frământare lăuntrică, din cauza acestui gest al sultanului Murad al II-lea. Profitând de această abdicare, principii creștini au încălcat tratatul de la Seghedin, încheiat între Iancu de Hunedoara și sultan, declanșând cruciada antiotomană de la Varna. Împotriva acestei coaliții antiotomane a fost papa Eugeniu al IV-lea, dar efortul său a rămas fără ecou. Conducătorul cruciadei a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
statul este obligat să intervină pentru a asigura orientarea economiilor spre interesele publice. „La națiunile moderne, guvernul este principala instituție prin care societatea deliberează, definește, pune în aplicare normele care reglementează piața. Guvernul răspunde acum de organizarea unei noi piețe. [...] Abdicarea guvernului de la responsabilitățile care îi revin de creare a pieței poate avea consecințe foarte arbitrare” (Reich, 1996, 104). Problema nu constă în a vedea dacă statul trebuie să intervină în economie, ci în ce domeniu și cu ce mijloace. Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cere Alexandru Tăcu de la statul român, pentru că i-a distrus viață și familia procesul are loc la Iași, următorul termen fiind pe 26 mai prima condamnare a Încasat-o În 1948, pentru că a cântat imnul regalist la câteva luni de la abdicarea regelui În armată, Încă o condamnare pentru că a refuzat să depună jurământul ulterior, condamnările s-au ținut lanț totul a culminat cu moartea fiului său, În 1986, el acuzând Securitatea că l-a ucis bătându-l deși a fost cadru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de la Balta-Liman, a hotărât deschiderea școlilor de la orașe iar la sate abia în 1855. Au rămas școli închise și după această dată . care au fost redeschise de revizorul D.C.Frumuseanu în 1864. Datorită izbucnirii revoluției în vara anului 1848 și abdicarea lui Gheorghe Bibescu s-a constituit un nou guvern revoluționar provizoriu la 13 iunie ce-l avea ca secretar de stat pentru afaceri externe pe N.Bălcescu, N.Golescu secretar de stat pentru afaceri interne, Gh.Magheru Finante, I.H.Radulescu-Culte
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
propriu-zise nu cresc. Și dacă totuși și unii salariați vor fi afectați, asta se va întâmpla numai în cazul celor cu venituri foarte mari, care obțineau bani și din diverse forme de remunerare suplimentară. Pentru P.N.L. însă, măsura reprezintă o abdicare serioasă de la principiile liberale. După ce au pierdut susținere, din cauza neputinței de a-și gestiona imaginea, din toate zonele posibile, acum liberalii atentează, aproape cu inconștiență, exact la acea categorie în rândurile căreia au avut dintotdeauna cel mai mare număr de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română, dacă nu luăm în considerare abdicarea lui vodă Cuza. Fără precedent, fără justificare, împotriva tradiției și a onoarei oștirii. Eu, îți spun din inimă, n-am reușit să formulez aceste cuvinte cu toate că libertatea pe care ți-ai luat-o cînd ai întocmit raportul avea acest scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înceapă o adevărată discuție. Cei doi parcă nu se mai hlizesc ca înainte... Cotidianul, 30-31 martie 2002 Marin Nițescu Născut la Perieți (jud. Olt), în 1925, Marin Nițescu se trage dintr-o pătură socială modestă pe care regimul instaurat după abdicarea regelui în 1947 se lăuda c-o va duce către prosperitate. În 1949-1950, viitorul critic literar ocupă un post de pedagog la Școala de Ucenici „23 August”, depinzând probabil de uzina cu același nume, unde tatăl său era paznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
induse religios, suicidul își pierde din aură atunci când individul realizează că moartea voluntară nu aduce cu sine nici o soluție la problema absurdului aparent ce învăluie existența și că, dacă există o cale de ieșire din marasm, aceasta nu rezidă în abdicări timpurii. Personal, găsesc sinuciderea mai mult inestetică decât imorală. Dar altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în Zeul sălbatic: un studiu asupra sinuciderii, punctează că, "pentru Biserica primitivă, viața era intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a devenit și fundamentul relațiilor dintre cei aflați sub ocupație, astfel încât, foarte curând, un observator străin ar fi putut constata cu stupoare că profilul multor români include amestecuri bizare de principii înalte și de ticuri abjecte, de rectitudine și de abdicare de la etica elementară. Mai concret, a oferi bani sau bunuri (ceea ce îndeobște numim, în expresia neaoșă, "plocon") în schimbul unor servicii pe care orice societate civilizată le include în rândul obligațiilor civile indică prezența, în interiorul acelui popor, a unor elemente colonialiste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nimeni de lipsă de experiență sau de faptul că n-a fost ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ne-am putea aminti aici de Richard al II-lea și de capcana pe care i-o întinsese Bolingbroke, viitorul Henric al IV-lea, prefăcându-se mai întâi că îl iartă pe surghiunitul Richard și condamnându-l mai apoi la abdicare și la pieire. Încă din momentul renunțării la tron - simbolica moarte a lui Richard -, mecanismul „sângelui vărsat” se declanșase inevitabil, mecanism care avea să facă din regat „o Golgotă de cranii omenești”, cum prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unde a locuit, intrați apoi În fiecare curte, În fiecare casă, structurați spațiul, Întocmiți inventarul mobilei și al livezii; nu uitați nici denumirile florilor din grădină și nici știrile citite de el În care se spunea despre pactul Ribbentrop-Molotov, despre abdicarea regelui, despre prețul unturii și al cărbunelui, despre Aleksić, asul aerului... Iată cum lucrau maeștrii Enciclopediei. Căci fiecare eveniment, am mai spus asta, era pus În legătură cu propriul lui destin, fiecare bombardament În Belgrad și fiecare Înaintare a trupelor germane spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după mai multe greșeli politice evidente, va susține tot mai convins că singura salvare din marasmul politic a României era acordarea unui principe străin, fapt recunoscut și de Cuza Într-o scrisoare către Napoleon al III lea. Astfel că, după abdicarea din 11 februarie 1866 a domnitorului, Ion Brătianu se va dedica aducerii pe tronul României a unui prinț dintr o familie domnitoare a Europei, convins că actul unirii se va putea menține doar astfel. Prin demersurile sale diplomatice de la Paris
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania. * În acest timp, la București se produseseră răsturnări politice de proporții: abdicarea Regelui Carol al II-lea, venirea la putere a generalului Antonescu împreună cu Garda de Fier. Subsecretariatul de Stat al Aerului este preluat de către generalul de aviație Gh. Jienescu. România aderă la Pactul Tripartit, și în iunie 1941 intră în război
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]