3,115 matches
-
așteaptă trenul vieții, Vor merge în depărtări, Ca și ceața dimineții. Gânduri jucăușe de copil, Fără grijile curente, Care merg tiptil-tiptil, Înspre culmi efervescente! Gânduri mari adolescente, Care se îneacă-n visuri, Iar în cazuri mai concrete, Sunt pierdute în abisuri. Gânduri triste, grijulii, Pentru clipele prezente, Vei pleca, n-ai să mai vii, Crezi că vor mai fi regrete? Referință Bibliografică: Trenul vieții / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor
TRENUL VIEŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357134_a_358463]
-
și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de excepție, am zărit pe fundal o tablă imensă de ȘAH, unde Regina (albă ca spuma laptelui) întruchipa ROMANȚA, acea fiică mereu tânără, seducătoare și înfloritoare, care de 44 de ani ne
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
și noi sortiți de Creator, ca să ne contopim cu țărna din care ne-a zămislit. Ușile palatului, arcade în dantelării de crizanteme nemuritoare care aruncau zâmbete din gingașele petale, mi s-au deschis ca unui prinț, iar de undeva din abisul unei săli împodobită cu mare pricepere și inspirațe de excepție, am zărit pe fundal o tablă imensă de ȘAH, unde Regina (albă ca spuma laptelui) întruchipa ROMANȚA, acea fiică mereu tânără, seducătoare și înfloritoare, care de 44 de ani ne
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
mine zboară. Cuvântul tău, șoapta-mi nebună, Din gură n-a lăsat să-mi scape, A îngenunchiat crunta furtună Cu sărutări fierbinți pe pleoape. Inima ta, mi-a redat visul Ce-l ascunsesem într-un scrin Și mi-a îndepărtat abisul Cu-al tău parfum din flori de crin. Iubirea noastră, zbuciumată, Prin ani a supraviețuit. Venirea ta neașteptată, Sufletul, mi-a tămăduit. Referință Bibliografică: Înmugurire / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi
ÎNMUGURIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357242_a_358571]
-
el e cu mine/ de la nașterea Lumii/ în arborele gânditor din steaua/ urechii drepte”. Urechea este, în mai toate mitologiile, revelația, ascultarea învățăturii, înțelegerea. În țesătura densă de simboluri a poemului, arborele gânditor creează imaginea din imagine, adevărată punere în abis nu numai a discursului, ci a întregului volum. Viziunea antropocentristă de factură renascentistă trimite la reprezentările lui Leonardo da Vinci și orientează cititorul spre înțelegerea ciclicității cosmice și a dinamicii universale. Ochiul unic, simbol al Esenței și al Cunoașterii divine
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
Autorului Îmbrăcată-n hainele nopții devii înaltă și transparentă, siluetă visătoare a lămpii pe fața oglinzii prin care tăcerile trec în constelația umbrei. Cuvintele au litere sonore numai de inimă auzite. Răpitoare dezlegând aripi, ochii în ochi se pierd și abisul naște frunzișul de unde răspunde ecoul. O voce șoptită tresare ca o frunză de vâsc, până și ierburile se răsfață-n miros, trupul tău curge ca un izvor prin somnul florilor în dimineați după rouă. Pielea fierbinte o să mă sature de
ÎN CONSTELAŢIA UMBREI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357528_a_358857]
-
Poate n-am fost o bună candidată. Degeaba te-așteptam eu de-o viață, În timp mi-ai arătat adevărata ta față, Dar nu-mi dau sufletul cui promite-un paradis, Ci celui care va reuși să mă scoată din abis. Mă uitam în oglindă și vedeam o eroare-n doi, Întrebări fără răspuns în diverse culori, De-o fi monolog sau dialog, mi-e aproape totuna, Oricum nu mai cred în frumoasa zeiță Fortuna. Referință Bibliografică: DIALOG CU OGLINDA / Irina
DIALOG CU OGLINDA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357826_a_359155]
-
alții poate că da. Pe spinarea sufletului se cară mereu crucea vieții. În această viață inima noastră cântă diferite armonii - încordate sau line, vii sau adormite, întunecoase sau luminoase, pline de valoare și sens ori goale și reci. Glorie sau abis. Întotdeauna în spatele oamenilor mari, sunt alți oameni mari. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi în comuniune cu cei din jur. Orice om simte nevoia să se povestească. Până și cultura, civilizația nu poate exista dacă nu comunică
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
lucrurilor este o taină; dincolo de om, de cuvânt, de trăire. Atât înseamnă atât... Clipă de taină. Este nedrept să cred că toți înțeleg totul. Scurtimea nu se condamnă și nici nu trebuie confundată cu virtutea. Dumnezeu ne cheamă să cuprindem abisul prin experiență cu celălalt. Privesc dincolo, din spatele tabloului... Mai fac pași în urmă ca să pătrund prezentul rostuit. Mă bucur! La început cei doi îndrăgostiți vor să se impresioneze unul pe celălalt. El îi scrie ei o poezie, ea îl mângâie
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-un curent, conștient find că, procedînd astfel, dacă vă înnota împotriva curentului, va fi ejectat în abisurile credinței unor critici ce cred că datorită lor se învîrte soarele în jurul cîmpiilor pe care strălucesc florile toamnei ! Mari cititori/povestitori de literatură au fost G. Călinescu, Al.Piru, Ion Rotaru, care aveau un farmec absolut al scriiturii, farmec pe
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 534 din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului U N I V E R S U L D I N N O I Spre cer, plec cu gândul, obsedat de-o idee, Mă pierd în abisuri, departe de voi. Nici reci constelații nici Calea Lactee Nu au, ce ascunde Universul din noi!. Întâi, peste toate, la noi e Căldura, Viața pulsează-n fluid rubiniu, Un creier gândește la ce spune gura, Dar prea multe taine, savanții nu
UNIVERSUL DIN NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358314_a_359643]
-
nu prin ce-au adunat!. Spre noi Orizonturi, îndreaptă-ți privirea, Gândește ce faci și privind înapoi, Trăiește având căpătâi doar Iubirea, Încet, vei pătrunde Universul din noi!. Spre cer, plec cu gândul obsedat de-o idee, Mă pierd în abisuri, departe de voi. Nici reci constelații, nici Calea Lactee, Nu au ce ascunde Universul din noi!. . . Referință Bibliografică: UNIVERSUL DIN NOI / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 534, Anul II, 17 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel
UNIVERSUL DIN NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358314_a_359643]
-
dau podoabe de stele, strălucind în văpaia lunii. Luceferi blânzi îi calcă în împărăție, aducând cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se învârte, dar nu ia un curs firesc ... De ce nu sunt adulții că și noi? De ce sunt
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
în împărăție, aducând cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se învârte, dar nu ia un curs firesc ... De ce nu sunt adulții că și noi? De ce sunt întotdeauna supărați? Au uitat că și ei sunt copii? Au uitat că
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
cu ei bucurie, puritate și drăgălășenie. Mustrarea cerului îmi zvâcnește în obraji. Ochii-mi sunt inundați de bucurie. Gândurile mi se amestecă, devenind mai îndrăznețe. Abisul de fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se învârte, dar nu ia un curs firesc ... De ce nu sunt adulții că și noi? De ce sunt întotdeauna supărați? Au uitat că și ei sunt copii? Au uitat că și ei se
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție, definiții, datări, evaluări, condiționări pe calapoadele patului lui Procust, pentru că nici un scriitor nu se poate înscrie într-un curent, conștient find că, procedînd astfel, dacă vă înnota împotriva curentului, va fi ejectat în abisurile credinței unor critici ce cred că datorită lor se învîrte soarele în jurul cîmpiilor pe care strălucesc florile toamnei! Mari cititori/povestitori de literatură au fost G. Călinescu, Al.Piru, Ion Rotaru, care aveau un farmec absolut al scriiturii, farmec pe
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
anii ce-or veni Să dispari, vrem, într-o zi! (06.06.2011, Madrid, Polvoranca) Orizonturi! Orizont, de un om ca și mort... Depărtări, pe umblate cărări... Trandafiri, pe-un mormânt de-amintiri... Eternitate, începând să se-arate... Lumini din abis din care ea s-a desprins, pătrunzând, de prima oară, în viața mea, ...așa goală, Înviindu-mă, orientându-mă, dând un nou sens, singuratecului meu mers... Ideal ce-l aveam ne-mplinit: cerându-mi să-i fiu „Ori un tot, ori
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
transparent , curajos, direct, cum puțini știau să fie în lumea noastră de ieri.” Poate că celălalt nu este, vorba lui Sartre, doar infernul, ci și personajul cel mai romantic al autobiografiei lui Andrei Pleșu : un munte de cultură, cu inocente abisuri sufletești. Și uite așa, vrând-nevrând, autorul realizează o anumită ierarhizare a uitării. Pentru că, să ne amintim totuși, uitarea este cea care ne structurează și cunoștințele, dar și prieteniile. Fără niciun echivoc. Anesteziant chiar. În vreme ce ignoranța cotidiană ne manipulează viețile, încercând
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este locul LUI dintotdeauna? Uneori sufletul omului este ca abisul unui ocean: când te așepți mai puțin, din el se ridică valurile uriașe ucigătoare. Ziua aceea, care decursese atât de frumos, poate cel mai frumos din tot acel întreg lanț de zile ale prieteniei noastre, se terminase tragic, punând punct
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
Angelei Nache (Miraculum, Ed. Dacia - Cluj Napoca, 1982) construiesc în mod remarcabil un univers al bucuriei simple, casnice. Poeta are darul de a exprima în feluri atrăgătoare un sentiment special, în care se amestecă iubirea calmă, nostalgia ușoară (totalmente străină de abisurile deznădejdii, lipsa de incertitudine în ceea ce privește viitorul, discreta, totdeauna scurta exasperare în fața diverselor manifestări inerente ale entropiei sociale. Este sentimental de mamă tânără, probabil cel mai curat și în același timp cel mai deplin din câte există. Poezia care rezulta din
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
volum creații de certă valoare artistică, într-un limbaj propriu autoarei, rod al unui travaliu îndelungat sau al unui puseu de inspirație cu totul excepțional. Iată câteva mostre: Metopă // Înlănțuite în piatră,/ febrile,/stele de mare-/ mâini albe,/ căutătoare în abisuri/ ostile -,/ ursitoare-n oglinzi/ cu chip de cocori/ sfâșiind falsa cortină/ de sori,/ a zidi - zidire/ a muri - murire/ cu fiece bocet/ de neiubire. Sau, Toamnă în derivă// Umbre de pași sângerii/ pe poteci fremătânde.../ Încă nurlii/ frunzele-și scaldă
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
treci sub cerul plin de stele, Cu gândul sfărâmat pentru o mică plăcere. Nu-mi scoate din minte iluzia supremă, Că ești muritoare, când eu te cred eternă! Nu mă lăsa să mă înec în visuri Nici în ale gândurilor abisuri! Nu încerca să-mi cânți o melodie, Precis voi aluneca în melancolie! Nu-mi trebuie nimic din Univers, Ce-mi doream, demult s-a șters! 25 noiembrie 1966 Referință Bibliografică: DORINȚE SINGULARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DORINŢE SINGULARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358103_a_359432]
-
Ediția nr. 582 din 04 august 2012 Toate Articolele Autorului Deschide-mi Deschide-mi ferestrele toate și lasă spre mine miresme de vis, prea mult, mult prea mult mi-ai luat din iubire, mai lasă-mi aripi ca să zbor spre abis. Mi-i zbaterea șuie și ruga asprită, și șoapta se pierde în seară nătâng, nu te mai chem, însă sufletu-mi arde nu te mai plâng, însă totuși te plâng. Deschide-mi și ușa ce dă pe terasă, când toamnele
DESCHIDE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358109_a_359438]