3,167 matches
-
văd mă sting sub lacrimi de ruine Nu pot să mă abțin, aprind zâmbete rând pe rând Dar mă vede singurătatea și mă doboară la pământ. Iar mă chemi și iar mă alungi, doare foarte tare Și sunt secată în abisuri căutând o altă zare Florile nu mă împacă, sunt o tirană înșelătoare Le spulber și visele și speranțele sunt moarte. Vise cu tine am când vreau să te uit o clipă Și nu-mi doresc ca să revii, te ascund într-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
adevărul... fără să știu unde era Libertatea. De ce plecase de pe insulă? Așteptam, privind prin ploaie... și la un moment dat, am zărit o siluetă ascunsă sub o glugă, deși prin perdeaua de apă am recunoscut ochii inconfundabili de lumină și abis infinit care-i aparțineau numai ei. A venit până în fața mea, fără să-și dea gluga jos, însă de după pânză, privirea ei s-a oprit în ochii mei. Ai o scrisoare, mi-a spus. Apoi s-a întors și a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
bietul nostru glob s-ar fi trezit, nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să fie făcută. Să Încercăm“. 82 Pământul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cerurilor! Iar când Hitler avea să identifice punctul acela, În centrul vid al pământului care este centrul perfect al cerului, avea să fie stăpânul lumii căreia Îi era Rege În baza dreptului rasei. Și iată de ce până În ultima clipă, din abisul buncărului lui, el tot mai credea că va putea determina Polul Mistic.“ „Ajunge“, zisese Diotallevi. „Acum mi-e rău de-a binelea. Îmi face rău“. „Îi e rău cu-adevărat, nu-i o polemică de idei“, am spus eu. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Șase de Invizibili ca pe tot atâția secretari (păzitori ai secretului) Încăpățânați care ar bate noaptea În țambalul lor de scribi ca să scoată din el un sunet, o scânteie, o chemare, prinși Într-un dialog Între țărm și țărm, Între abis și suprafață, de la Machu Picchu la Avalon, zip, zip, zip, alo, alo, alo, Pamersiel, Pamersiel, am captat freamătul, curentul Mu 36, acela pe care brahmanii Îl adorau ca respirație slabă a lui Dumnezeu, acum introduc fișa, circuit micro-macrocosmic În acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să mă zdrobească În abisuri, ar fi trebuit să mă azvârle spre vârf. Acum veneam, desigur, dintr-o călătorie spre centrul pământului, mă aflam În vârtejul antigravitațional al antipozilor. Noi nu născocisem fantasmagorii, el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i decât bulboana unei câmpii. De ce să adori o bulboană? Dar de ce Înțelegerea nu-mi aduce pacea? De ce să iubești Fatum-ul, dacă te ucide tot atât cât și Providența și Complotul Arhonților? Poate că Încă n-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e că Înțelepciunea se descoperă goală În Malkuth și descoperă că propriu-i mister stă În a nu fi, decât un moment, care-i și ultimul. După el, Alții o iau de la capăt. Iar odată cu acești alții, diabolicii, tot căutând abisuri unde s-ar ascunde secretul care e Însăși nebunia lor. De-a lungul coastelor muntelui Bricco se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Lia și pe copil, pe acel Ceva, pe Giulio, Piatra mea Filosofală. Dar pietrele supraviețuiesc singure. Poate că acum Își trăiește Marea lui Ocazie. A găsit o minge, o furnică, un fir de iarbă, și În ele vede În abis paradisul. Și el o va ști prea târziu. O să fie cuminte, ei, lasă, să-și petreacă așa, de unul singur, ziua. Rahat. Și totuși doare. Răbdare, de cum am să mor, am să uit. E noapte deplin, am plecat de la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
I’ mi son Lia 36. Permiteți-mi totuși să dau un sfat 37. Oricine reflectează asupra a patru lucruri 38. Maestru Secret, Maestru Perfect 39. Cavaler al Planisferelor 40. Cei lași mor de multe ori 41. În punctul În care Abisul 42. Noi suntem cu toții de acord 43. Persoane pe care le Întâlnești pe stradă 44. Invocă forțele 45. De aici se iscă o extraordinară Întrebare 46. Te vei alătura de broască de mai multe ori 47. Simțul treaz și memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu că Amanda ar fi fost așa de obosită. Era adevărat că zburase toată noaptea, numai că venise în cabina cu paturi de la clasa întâi, unde totul era roz și ți se servea și șampanie. Din fericire, scurta perspectivă în abisul de coșmar de la clasa economic rămăsese cu mult în spatele ei. Amanda s-a uitat prin cameră cu un ochi critic. Firidele cu arzătoare de ulei parfumat, în stil roman, erau cam demodate. Tot stabilimentul era sub standardul centrelor de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Roxanne. Am văzut una În Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care coborâseră să cercetaze nu se mai Întorseseră. —Mulțumim de informație, spuse Bennie. De-a latul acestui abis se găsea un pod șubred, făcut din șipci de bambus legate Între ele printr-o rețea de sfori. Capetele erau prinse de două trunchiuri mari de copac. Nu-ți inspira competență arhitecturală și nici rigoare inginerească. Aș zice că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a se ruga sau a blestema până când uitarea se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în atitudinea acestui bloc de state față de problemele evreilor. Manifestările de antisemitism direct nu mai sunt niște lucruri banale venind din partea unor indivizi oarecare, peste care se poate trece cu ușurință, ci reprezintă consecințele unei politici de stat prăbușite în abisurile răului, după cum o dovedesc la Moscova "Afacerea medicilor", iar la Praga "Procesul Slansky" (1952). Drept consecință a aceastei politici și a procesului de la Praga servind ca pretext, reprezentantul Statului Israel în Cehoslovacia și Polonia a fost declarat persona non grata
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Adina îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este una real?, precum cea perceput? dintr-o perspectiv? apropiat?. Ea Închipuie doar formă sub care se prezint? neauzul unor ignorate acorduri cosmice sau disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul departelui proiectat vizual ?i auditiv În „nemarginile" universului sau În abisul sufletului cunoa?te În poezia eminescian? nenum?rate ipostaze artistice care „ne deșt? inuiesc despre trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere de timp, de regn ontologic, de tip al lui a fi, care În mod obi? nuit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de aceea?i lun? magic? ce trece solemn???i trist? deasupra codrilor: „ Peste vârfuri trece lun?, Codru-?i bate frunză lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
armonie originar?, aducând În suflet lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi „u" ?i a vocalei scurte „i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul c? „versul nu s-a Încheiat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
să cadă În genunchi, dar cu cele două brațe șiroind de sânge continua să se sprijine În spadă. O tristețe aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care Îi traversă pieptul. I se păru că o bătaie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pot până când ordinele mele nu sunt duse la Îndeplinire. Fă totul cât mai repede, Anda. E deja foarte târziu. - Am Înțeles, spuse Amir, ridicându-se. - Și lucrul cel mai important. Află unde se află acum tatăl și fratele meu. 11. ABISUL 5 ianuarie 1476, Valea Moravei, Serbia Cosmin Oană deschise ochii Într-un univers alb. Privea În sus, iar crengile arborilor se aplecau asupra lui Încărcate de zăpadă. Apoi dispăreau. Apăreau iarăși, la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
largă. Oană fu dus, pe targă, Într-una din camerele de la etaj. Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea ochii. 9 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul Știrile pe care le adusese Amir nu erau nici clare, nici liniștitoare. Căpitanul Oană nu era nicăieri În Moldova. Voievodul se afla În continuare sub protecția ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată, dar nu era decât transpirația curgându-i peste frunte și peste obraji. Apoi se făcu brusc răcoare și abisul din somn Îl chemă jos, mai jos, Într-o nesfârșită alunecare. Își pierdu cunoștința. Fu trezit după clipe sau minute. - Poți alege, spuse din nou Ogodai. Poți sfârși durerea care abia Începe. O poți Întrerupe. Măcar pentru azi. Mâine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Erina... șopti. Buzele se mișcau greu. Era real? Era altă halucinație? - Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aprinseră, unele după altele, pe culmi. Veneau dinspre valea Bârladului, unde ajunseseră dinspre Vaslui, și acolo veniseră dinspre cetatea Tighina, sau dinspre cetatea Orhei, sau și mai de la miazănoapte, dinspre cetatea Soroca. Ștefan privi focurile simțind că alunecă Într-un abis. Cei aproape treizeci de mii de oșteni ai Moldovei abia intraseră În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei, fie și pentru câteva zile, pe un aliniament strategic desfășurat Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]