26,173 matches
-
anuală este de 4, 20C. Media temperaturilor maxime lunare oscilează între 12, 00C în ianuarie și 32, 60C în iulie. Media temperaturilor minime anuale are valoarea de 18, 60C. Tot în domeniul temperaturilor extreme, de menționat (pentru Câmpinaă că maxima absolută a fost de 37, 80C (07. 09. 1946), iar minima absolută -26, 60C (26. 01. 1942). Data medie a primului și ultimului îngheț se încadrează astfel: prima zi cu îngheț (temperatura minimă 00Că se înregistrează în intervalul 1. 10-11. 10
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
12, 00C în ianuarie și 32, 60C în iulie. Media temperaturilor minime anuale are valoarea de 18, 60C. Tot în domeniul temperaturilor extreme, de menționat (pentru Câmpinaă că maxima absolută a fost de 37, 80C (07. 09. 1946), iar minima absolută -26, 60C (26. 01. 1942). Data medie a primului și ultimului îngheț se încadrează astfel: prima zi cu îngheț (temperatura minimă 00Că se înregistrează în intervalul 1. 10-11. 10, iar ultima zi cu îngheț în intervalul 21. 04-01. 05. Durata
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în jurul valorii de 100mm. Cantitatea anuală de precipitații este în jurul a 800mm. Cantitatea maximă de precipitații în 24 ore prezintă o variație anuală accentuată și diferențiată pe sezoane. Astfel, cantitatea maximă de precipitații în 24 ore a oscilat între maxima absolută de 135, 6mm (08. 1954) și 36, 2mm (02. 1933). În general, cantitățile maxime diurne de precipitații se înregistrează în sezonul cald (VI - VIII) iar cele mai mici la sfârșitul iernii și la începutul primăverii. Numărul mediu anual de zile
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
densitate medie: 1,40 g/cm3;coeficient de dilatare liniară: 0,08 mm/mK;conductibilitate termică: 0,15 W/mK; - modul de elasticitate: 3600 N/mm2. 200 Aceste cămine din material plastic prezintă următoarele avantaje: - robust; - stabil ca formă;rezistență absolută la coroziune. Racordurile de intrare și ieșire sunt prevăzute cu elemente de etanșare pentru asigurarea etanșeității absolute a sistemelor. Suprafața de curgere a bazei căminului este netedă, lipsită de pori iar depunerile sunt excluse într-un mod eficient, ceea ce conduce
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
15 W/mK; - modul de elasticitate: 3600 N/mm2. 200 Aceste cămine din material plastic prezintă următoarele avantaje: - robust; - stabil ca formă;rezistență absolută la coroziune. Racordurile de intrare și ieșire sunt prevăzute cu elemente de etanșare pentru asigurarea etanșeității absolute a sistemelor. Suprafața de curgere a bazei căminului este netedă, lipsită de pori iar depunerile sunt excluse într-un mod eficient, ceea ce conduce la reducerea manoperei și cheltuielilor pentru întreținere. Căminele SG315 și SP425 se montează foarte ușor și repede
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
nota mea). În realitatea trăită de orice cuplu, o astfel de confesiune ar putea trece drept ceva obișnuit, (poate chiar necesar!), niște vorbe șoptite ce dau intensitate îmbrățișărilor. P.H.L. propune însă o perspectivă analitică, „tipic masculină” asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic șoc, de „responsabilizare” pe de o parte; în același timp, simte o plăcere tipică, legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i se pare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea (epuizantă, totuși) a unor orgasme succesive, se teme, oarecum instinctiv, că el nu simte tot atât de mult, sau nu este la fel de „beat de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poate fi iubit de o femeie cu mult mai tânără față de el. Iar acum, când o are în brațe, a uitat de toate îndoielile. Se crede acceptat! În această stare euforică, Profesorul simte o acută nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
alături zile, poate săptămâni - ce altă veste mai bună putea să-i dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poată evalua singur sentimentele față de ea? Ar fi și aceasta o ipoteză!... Domnul R. admite, în final, cea mai „plauzibilă” și mai avantajoasă (pentru el!) variantă: faptul de a-i fi împărtășit episodul urmăririi de către un necunoscut nu dovedea decât absoluta încredere pe care o acordă iubitului ei, incapabil să aibă vreo umbră de bănuială, atîta vreme cât între ea și el s-a cimentat o „dragoste adevărată”, durabilă, rezistentă în fața agresiunilor mărunte ce vin pe neașteptate (și tot așa trebuie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acela spre care s-a înălțat de atâtea ori în vis, zburând lejer, fermecat de propria-i mobilitate, dar preocupat tot timpul să nu atingă sârmele electrice întinse pe stâlpii de pe marginea drumului. Deși zborul din vis ar putea semnifica absolută libertate, totuși (își aduce aminte perfect!) urma totdeauna traseul prestabilit al drumului din satul natal sau al vreunei străzi dintr-un oraș necunoscut. La fel, iubirea pentru Teodora l-a ridicat la înălțimi nebănuite vreodată, conducându-l, pînă la urmă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zic că "probabil" Vlad, a răspîndit în sat calomnia că Bărzăunul ar fi corigent la limba română și că în cazul ăsta poezia n-ar fi scrisă de el! Auzi vorbă... Dar este știut de cînd lumea că nu-i absolută nevoie să fii doctor în litere pentru a scrie o poezie sau mai multe. Și au demonstrat-o și o demonstrează zilnic în toate revistele: pădurari, agronomi, membri cooperatori, pescari, electricieni etc. Deci calomnia nu avea nici un suport credibil. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tomiță îi produseseră un șoc destul de dur lui Vlad. Nu era el omul care să se dea așa ușor pe față). Iar Virgil... he, he, Virgil începu să rîdă zgomotos, ca de o glumă grozavă, și spuse, cu o convingere absolută, că oricîte ilustrate ar trimite Nuțu și alții ca el (expresia "și alții ca el" fusese spusă mult mai rar și mai apăsat, cu arătătorul ridicat deasupra capului), Ilinca tot n-o să se uite la nimeni! Bă Tomiță, spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
In acest timp sunetul, vocea crainicului, ajunge înaintea imaginii. Așa s-a creat o imagine falsă că viteza sunetului este mai mare ca a luminii. Nu lumina, în cazul transmisiei tv, a participat la propagarea imaginii. Lumina are legile ei absolute, infailibile. Lumina se deplasează în tot Universal cu aceeași viteză unică, indiferent de timp și spațiu. Nimeni n-a putut dovedi că este ceva în Univers care să aibă viteza de propagare mai mare ca a luminii. Doar găndul oamenilor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de conținutul care nu ne aparține. Or, cum proprie ne este numai conștiința străinătății noastre în formula existențială în care suntem "aruncați", eliberarea însemnează vacantarea absolută a sinelui, înțeles ca pur receptacol cognitiv. Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale simțirii și gândirii, luând pe aripi frumosul și sublimul naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea de cântare, caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic purificator (catharsis). Poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical, fior metafizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a armoniei care însemnează suirea către un nou raport; iar acest lucru, în dublu sens: muzica, așa cum a gândit Pitagora, este un raport al numerelor; dar și viața este un raport între numere. Suntem numerici și nu entități monadice însingurări absolute. Parcurgerea procesualității trifazice a muzicii face ca moartea să fie mereu întrecută. Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
relevă cu o precizie indicibilă, o inefabilă delicatețe, "ceva" care ne zguduie, ne bulversează în cea mai profundă intimitate a ființei noastre. Auzi, nu cauți; primești și nu întrebi cine dăruiește. Ca un fulger, gândirea țâșnește dintr-odată cu o necesitate absolută... Toate acestea se petrec fără ca libertatea noastră să ia parte, și totuși suntem antrenați ca într-un vârtej de către un sentiment de libertate, de suveranitate, de atotputernicie, de dumnezeire. Ceea ce este cel mai straniu, este caracterul de necesitate prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată de un basm popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită etern să stee". Dacă în legenda ebraică omul a pierdut nemurirea din cauza "păcatului" cunoașterii, care îl făcea egal cu Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica, ideala salvare de o existență a răului și a morții, este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în patrimoniul spiritual al culturii noastre spiritul hyperionic simbol și energie de transmutare a lumii în sublim și sacru. Și totodată transcenderea spre supremele piscuri ale gândirii. * Ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cunoaște în esența ei Ființa, astfel că, de la Parmenide la Heidegger, ontologia este o disciplină filozofică a supozițiilor mereu reluate, și cu atât mai mult, metafizica; iar estetica este o filozofie a subiectivității umane. Ca atare, gnoseologia nu descoperă adevăruri absolute, ci fabrică propriile sale adevăruri fenomenologice pe fondul a ceea ce ne apare și afectează. Prin urmare, dacă etica și juridicul sunt științe, creații specific umane, ontologia, estetica, metafizica aparțin domeniului imaginației, la capătul înalt al căreia se află poezia. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții comune, care este, în sumă algebrică, o istorie a erorilor, dese ori a răului, o desfășurare antiumană. "Viața noastră este o eroare perpetuă", scria Eminescu. * Marile probleme de întotdeauna ale spiritului uman au fost cunoașterea și libertatea metafizică. Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru a se elibera. Un exemplu absolut: poezia lui Eminescu Peste vârfuri. Se pleacă de la două concretitudini alunecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
către libertatea fără limite. Eliberarea spiritului cititorului are loc, aparent paradoxal, prin făurirea și trăirea unor structurări și ritmicități care să realizeze iterativ numărul de aur al armoniei, așa cum se întâmplă, de pildă, în muzica lui Bach, artă a ritmicei absolute și care, tocmai prin această ordine perfectă oferă cea mai largă libertate spiritului. Așa are loc, de exemplu, în poeziei Peste vârfuri. Aici mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
imperfectibilă, orice intervenție echivalând cu moartea operei, respectiv, cu moartea poemului. Poemul eminescian este model de îmbinarea organică dintre o măiastră organizare internă și deschiderea eliberatoare un tot dezvoltând un sistem de tensiuni temporo-spațiale și elanuri ideatice de o armonie absolută, din care iradiază vectori metafizici de eliberare a sufletului și intelectului. Cea mai perfectă finitudine impulsionează zborul cel mai înalt și fără oprire. Este poezia ideală care satisface cititorului certitudinea existențială și totodată îl pune în cursă pentru depășirea infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]