65,481 matches
-
1989, în cursa Tarom - un Tu-140 -, cu destinația București. Terminasem perioada de comisar al Expoziției Cartea spaniolă în România, inventată de mine ca să pot călători, donasem cărțile - în jur de 250 de titluri - Bibliotecii Naționale din Madrid și mă-ntorceam acasă cu câștigul transformat în conserve, cafea și 3 kg. de portocale, luate ca bagaj de mână ca să trec vama mai ușor. Individul venise din față, între pasagerii de la clasa "turist". își cunoștea bine "turiștii" lui și a pus să treacă
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
un post de șef de departament, iar aici sunt mereu trecut cu vederea! La firmă se simțise, inițial, sigur și de neclintit. Și, totuși, în ultima vreme, nu mai putea suporta situația. Munca lui până la ore târzii din noapte, lucrul acasă, în weekend-uri și în zilele de concediu, nimic nu era apreciat cum se cuvine! Până și în rarele dăți când visa, visa numai soluții la proiectele în lucru sau noi proiecte pe care a doua zi se grăbea să
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
da impresia de înălțime. Avusese dintotdeauna temerea nemărturisită că e prea scund, la 1,69 m. De-abia când intră în Internet café și își scoase pardesiul își dădu seama că era în costumul de serviciu. De obicei, mergea întâi acasă, să se schimbe. Acum făcea notă discordantă față de puștii din jur. îi surâse binevoitor fetei de la casierie în timp ce plătea și îi spuse plin de importanță, justificându-și astfel ținuta: - Azi e ziua mea, am împlinit o cifră rotundă și mă
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
privirile și se întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore Micu, în
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore Micu, în timp ce-și ștergea pantofii pe covorul negru de plastic de la intrare. în felul ăsta, o să mă duc la Internet café doar când o să am chef să ies. Va veni iarna, poate n-o să mai vreau
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
de unul singur! își fixase privirile încrâncenate pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească imens și să îi umple
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
să-l aștept, am avion peste două ore și trebuie să ajung la aeroport! îi va lăsa un bacșiș corespunzător. Dar, apoi, Grigore Micu se răzgândise. De ce să cheltuiască aiurea atâția bani? Mai bine să-și plătească instalarea Internet-ului acasă. Era un cadou mai nimerit. Tot mai bine la fast-food!
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Deși și-ar fi dorit un premiu împătrit, copilul a acceptat compromisul și a revenit la școală. (La o altă școală.) La finalul fiecărui an de învățământ, lua în primire premiul și aplauzele cu un zâmbet ironic, fiindcă știa că acasă părinții îl vor recompensa împătrit. În timpul armatei, deși s-a dovedit un soldat excepțional, a fost deferit Curții Marțiale pentru că a refuzat o decorație, spunând că el, deși simplu soldat, merită o distincție de un rang mai înalt. Ceea ce nu
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
că nu i-a fost acordat calificativul Magna cum Laude, calificativ pe care l-a obținut - mai mult pentru a se termina tărășenia - abia cu a patra teză. (Oamenii de știință sunt mai invidioși ca niște copii...) Totuși, a primit acasă, prin poștă, și celelalte diplome, lucru care nu l-a determinat niciodată să și folosească titlurile în activitățile sale academice juridice, economice și medicale, punându-și pe cartea de fizică doar epitetul, doctor în filozofie, adică doar doctoratul obținut cu
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
din cine știe care fund al pantalonilor, căci "aritmetica lui se făcea cu bătaie de cap", cum obișnuia el să spună, glumind. Într-una din zilele acestea de "aritmetică", tocmai picase Mișu la moșie. Tocmai luase licența în drept și venise glonț acasă, să-i anunțe și "babacului" fericita veste. Nici nu se uită la slugile care-l salutau, nici la sufragioaică, nici la mă-sa, coana Angela, care trăia pe atunci, cu gândul de a da cât mai repede ochi cu taică
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
glas parcă de ventriloc, căci atât de tare i-l gâtuise emoția revederii. Conu Nicu nu se miră prea mult de cuvintele precipitate ale fiului său cuprinzându-i cu palmele obrajii, îi sărută cu zgomot. - Bine că te văd întors acasă, băiete. De mâine, te-ai ars. Vine jidanu ăla Ducu al lui Sason, naiba să-l ia, să ridice porumbu. |s vreo două vagoane juma^te. Supraveghezi încărcarea în carele noastre, ești atent la cântar, în gară la Plenița și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lor să se prezinte încălțați cu ghete sau bocanci. În felul ăsta, în clipa când începe dansul, vecinii de deasupra și de dedesubt se văd racordați instantaneu la dezlănțuire. Petrecerile tinerești au loc de obicei când părinții gazdei lipsesc de acasă. Fie sunt în concediu, fie au plecat de bunăvoie, colindați de amintirea bairamului precedent, pentru ca măcar de data asta să evite depresia. Pe ritmurile unei muzici percutante până la anihilare, băieți și fete strânși sub steagul dezinhibiției totale amenință structura de
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
de la intrare cu un berbec. Lucrurile se schimbă întru câtva când ziua de naștere se serbează în prezența părinților, iar copilul încă n-a ieșit din adolescență. Explicația e la mintea cocoșului. Tatăl n-a mai ales să plece de acasă fiindcă știe că muzica pe care-o ascultă suavul lui fiu e aceeași cu muzica lui. Și care-ar putea fi muzica asta? Bob Dylan? Puah. Moody Blues? Pfui. Jefferson Airplane? Piei, satană. Suntem la chef, nu la cenaclu și
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Zgâmboi, tre' să-ți desenez? Stânga-mprejur. - ... duc la serviciu, am o lucrare - - Băi cârmâz, ești nervos cu nervii? E ziua la fi-meu și-i fac bairam. Nu-ți place, du-te la hotel. Ce vrei, să-i trimit acasă pe toți, ca să tragi tu pe dreapta? - Îmi pare rău, domnu' Nae, ziceam că ne-nțelegem ca-ntre oameni. Dați muzica mai - - B|||||I, VREI S|-}I VOPSESC MOTORU'? MARȘ DRACU' LA TINE-N CAS|, C| M| PUN CU B
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
o blondă inteligentă, cultivată și cu bun-gust. Alături de Ada am trăit multe momente frumoase ale studenției. Și eu, și ea îl admiram pe tânărul nostru profesor Nicolae Manolescu (fiecare însă în alt fel!), care nu venea cu lecția învățată de acasă, ci gândea în fața noastră, numai pentru noi, studenții săi (sau așa ni se părea nouă). Și eu, și ea ne-am amuzat, când un coleg al nostru, simpatic-trăznitul George Arion s-a oferit, la un seminar de marxism-leninism, să scrie
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
balconaș suspendat în timp și spațiu din casa Ioanei Pârvulescu, de la Brașov. Acolo, zîmbea și tăcea. Nu se mai răfuia cu nimeni și cu nimic. Aproape în fiecare miercuri, cînd nu lipsesc de la ședința de redacție, o conduc pe Ada acasă. Ca într-un ritual. Pe acest drum am recuperat nu doar un destin de scriitor, de om timid și pasional, totodată, ci și o pasăre pe care, de dragul Adei, o îndrăgesc acum și o înțeleg altfel: bufnița. Pasărea care nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Cu cei rămași aici, doctoranda de la Universitatea Sapienza nu mai reușește să comunice - sunt fie looseri, fie niște nesimțiți nouveau riches. A declarat-o după săptămâna petrecută aici, la Crăciunul de acum doi ani, ultima dată când a mai venit acasă. Iar mama ei mi-a relatat-o, cu o voce aprobatoare . - .... dar noi cum de mai comunicăm, după ...câți ani sunt - 18? 21? de când am plecat eu?! i-am replicat Nanei. Mă așteptam să îmi răspundă la noi se pune
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
lui de botez, n-au avut ochi toată viața decât pentru Claudia, iar cu plângăreața de Clementina și cu bietul Cornel Izvoranu, pe care nu-l ducea mintea prea departe,ce adolescent isteț ar fi reușit să comunice? La noi acasă a găsit refugiu bietul Daniel când vroia să dea examen de admitere la Istorie, nu la Politehnică și se certa, seară de seară, cu taică-său.A fost ultima noapte când am mai dormit lângă Petru, înainte să plece,am
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
înapoi văzând cum câțiva oameni de la Jad Vașem și-au arogat dreptul de a decide abuziv de folosirea sau confiscarea copiei de jurnal, cum cred ei că este bine, just, patriotic". Țin la dispoziția Dlui Țurcanu (spre lectură - la mine acasă) cele peste 20 de pagini originale ale scrisorilor lui Benu Sebastian. Va putea afla lucruri interesante și revelatoare. îl asigur de autenticitatea acestei corespondențe. în privința scrisorilor și notelor informative ale Siguranței și Securității nu sunt la fel de sigur. Aceasta pentru că am
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
La 25 iulie 1936, adresându-se Ninei și lui Mircea, le spune că "singura șluiț sursă... sunt banii împrumutați de la voi". La 14 septembrie 1937, Mihai îl roagă în scris pe Mircea: "La primirea acesteia, dă un telefon la mine acasă și spune-le că ai primit vești, căci nu le-am mai scris de sâmbătă și nu le voi putea scrie nici azi. Nu uita, te rog, să încasezi în ziua de 20 septembrie de la Fundație leafa mea, pe care
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
aștept în spatele unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o vreme stă la fereastră fumează tușește din piept i se desprind cercuri fumurii fruntea i se încrețește de gânduri Ar trebui anume să-ți vorbesc ca un copil care și-a încheiat un arest în
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
pe ecran, se opri în dreptul unui cuvânt: numele orășelului, și imediat apăru un plan cu străzi, intersecții, conturul țărmului. ,Uite-te aici, papi! Fixez locul de plecare și punctul de sosire: Karpedam 7, și ,el" îți spune cum s-ajungi acasă." Într-adevăr, un ordin gutural, într-o limbă pe care o înțelegea cu greu, îi ceru să pornească la dreapta, apoi, la prima răscruce, la stânga; apoi, după stopul electric, din nou la stânga și, după încă două schimbări de direcție, auzi
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
împlinise cincizeci de ani, directorul unei întreprinderi și-a chemat secretara la sfârșitul orelor de lucru, i-a întins o foaie de hârtie și-a rugat-o să-i deseneze planul străzilor pe care urma să conducă mașina ca să ajungă acasă. Citise asta într-o revistă, cu multă vreme în urmă. Era un articol despre senilitatea precoce. Locatarul Cum poți spune c-ai ajuns, de vreme ce nu te oprești niciodată? - e interpelat ,omul grăbit" de soția lui, în romanul lui Paul Morand
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]