1,632 matches
-
Nu obosesc repetînd: Țineți tinerilor toate lecțiile mai curînd prin intermediul unor acțiuni decît prin cuvîntări; să nu învețe din cărți nimic din ceea ce îi poate învăța experiența."161 Rousseau este cel care a stabilit principiul activității spontane a copilului, opunîndu-l accepției comune conform căreia, în prima parte a dezvoltării, spiritul copilului e numai receptiv. Principiul lui Rousseau reprezintă piatra de temelie pentru curentul școlii active, pe care unii îl consideră o inovație a timpului nostru. Rousseau cere ca pînă la 12
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
este singura constantă a diverselor tipuri de PR, trăsătura proiectat sau conjecturat (Tourantier 1996: 232) este valoarea de bază a diferitelor tipuri de V. 2. Enunțarea directă sau "enunțarea de discurs" <1> Pentru Benveniste: "termenul [de discurs] trebuie înțeles în accepția sa cea mai largă: orice enunțare presupune existența unui locutor și a unui auditor, iar primul dintre ei are intenția de a-l influența pe celălalt într-un mod sau altul. [...] Pe scurt, toate genurile în care cineva se adresează
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
despre lume ca una dintre calitățile fundamentale ale culturii, care este cercetată din perspective diferite: antropologică, ca mod caracteristic în care oamenii se raportează la univers; sociologică, ca o "definiție"a realității; psihologică, drept un cadru de referință cuprinzător, în accepția conceptului german de "Weltanschauung"; din perspectiva științelor comunicării, concepția despre lume este una dintre "lentilele" prin care oamenii văd realitatea și restul lumii. Psihologii A. Gilgen și J. Cho (apud Ishii, Klopf, Cooke, 2003) consideră că există o dihotomie între
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
trebuia să se facă educația în filosofie și în artele libere, care dezvoltă însușirile spirituale egale cu cele fizice. Corpul și spiritul constituie astfel o entitate inseparabilă. Aristotel considera sănătatea ca “armonie”, iar gimnastica modelatoare a armoniei ca știință. În accepția lui, armonia era constituită din sănătate, forță și frumusețe. La rândul său, Platon considera gimnastica o sophia, o știință, deoarece îngrijirea corpului se face după reguli științifice. Exercițiul fizic și sportul capătă astfel o valoare intrinsecă, devenind un act de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
enunțurile particulare cărora le dă naștere? Dacă luăm în considerare, de exemplu, afirmația atribuită lui Ludovic al XIV-lea " Statul sunt eu", lingvistul nu ar trebui să vadă în ea decât un enunț specific sistemului limbii franceze, o "vorbire" în accepția lui Saussure. De aici rezultă că studierea acestui enunț în singularitatea lui, în încercarea de a stabili circumstanțele și motivele care stau la baza producerii sale, le revine istoricilor. Teoriile lingvistice referitoare la enunțare resping tocmai diferențierea dintre lingvistică și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
caz, "situația de enunțare" este situația implicată de cutare sau cutare gen de text, punerea în scenă a cuvântului. 1.4. Contextul producerii și scena de enunțare Când luăm în considerare fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de enunțare" poate părea complicată în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor ce țin de genuri desprinse din situația imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anamnēsis" Termenii de "mnēmē" și "anamnēsis" sunt teoretizați în debutul tratatului " Despre memorie și reamintire" al lui Paul Ricœur mai exact în NOTA ORIENTATIVĂ cu care se deschide primul capitol (Memorie și imaginație) al tratatului mai sus menționat pornind de la accepțiile date acestor termeni de către marii gânditori ai antichității grecești, în mod deosebit de către filosoful Aristotel, în lucrarea sa Peri mnēmēs kai anamnēsēos, ajunsă la noi sub titlul latin De memoria et reminiscentia. Astfel "mnēmē" ar desemna "amintirea ce apare într-
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și în care e evidentă nevoia autorului de a face unele precizări. Acel "après coup" despre care Steinhardt vorbește pare a fi situat undeva între mnēmē și anamnēsis, dacă ar fi să ne folosim de cele două concepte ale căror accepții deja le-am prezentat. E greu de spus, dacă nu imposibil, mai aproape de care; e greu de hotărât cât ar veni ca răspuns la întrebarea "cum?" pusă de anamnēsis și cât ar răspunde întrebării "ce?" pusă de către mnēmē? Pe cât de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură de frontieră", sintagmă ce are mai multe accepții. E vorba de raportul ficțiune-nonficțiune, literar-nonliterar. Din perspectiva valorii, la sfârșitul secolului XX, începutul secolului XXI, jurnalele si memoriile părăsesc statutul de literatură de frontieră. În mod deosebit în Est, jurnalul și memoriile devin texte de recuperare a unei memorii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
latine, contra (împotriva) și stare (a sta), iar amprenta celei de-a doua se păstrează până astăzi în înțelegerea curentă a noțiunii: ne reprezentăm contrastul într-un mod, cu precădere, static. În aplicare la timpul despre care vorbim, e o accepție vădit insuficientă. Căci contrastul tipic al epocii de tranziție nu înseamnă simpla coexistență a unor realități opuse, ci o sinteză sui-generis de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Prezentul e un receptacol de trecut și de viitor, care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sacre, ereditare, aristocratice, etnice sau obținute pur și simplu prin luptă. În al doilea rînd însă devine semnificativă nelămurirea cu privire la ceea ce este indezirabil. Sentimentul național ar trebui considerat drept suport indispensabil al guvernării reprezentative și apoi democratice. Întrucît puterea, în accepția modernă a termenului, se consideră drept exponent al voinței colective și nu al unei ascensiuni princiare, e necesar să se delimiteze și un cadru teritorial, iar acesta nu poate fi decît cel național. Abstract la început, în mod necesar imaginar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce avea să constituie mai tîrziu însăși substanța statului modern, creînd premizele naționalismului de după 1800. Ideea de frontieră, așa cum o înțelegem noi astăzi, începe să existe abia în secolul al XVII-lea ca urmare a tratatelor Westphalice din 1648.85 Accepția teritorială a ideii de naționalitate definește statul monarhic absolutist, conferind termenului de națiune înțelesul său actual, politic și geografic totodată. În consecință, na-țiunile medievale trebuie considerate dintr-un alt punct de vedere, unul politic, desigur, dar nu numai atît, ci
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în numele unei legitimități diferite de cea a Statului-Națiune al francezilor, bazat pe națiunile-comunității nepăsătoare față de subtilitățile teoriei politice. Acest anarhism este totuși mai puțin important în raport cu dimensiunea de universalitate pe care Herder o atribuie conceptului său național particularist. Universalitatea, în accepția lui Herder, nu are nimic comun cu cea a modelului francez, care pretinde să fie aplicat pretutindeni conform principiilor sale. Viziunea herderiană asupra națiunii este universală prin corolarul său, care constă în dreptul tuturor popoarelor de a se organiza după bunul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
reia, în termenii proprii, ideea de națiune-comuni-tate inaugurată de Herder, accentuînd superioritatea acesteia față de Stat. Apoi inovează îndeajuns, pentru a afirma natura voluntară a relațiilor de cetățenie în virtutea cărora, în viitor, germanii se vor uni. La Fichte, suveranitatea națională, în accepția politică a termenului, coincide cu legitimitatea mai eminentă a națiunii etnolingvistice. Există în această teorie însă un amestec de idei, o juxtapunere între oportunismul liberului arbitru și apartenența colectivă care se contrazic, astfel încît se iscă o serie de neînțelegeri
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Proudhon îi va conferi fie o nuanță peiorativă, atunci cînd condamnă agresivitatea națiuni-lor edificate (1849), fie una pozitivă, atunci cînd aprobă ambiția celor care vor să se constituie ca atare (1865); în perioada 1870-1914 înțelesul său se va fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fixa la accepția de particularism exagerat asociat adesea cu extremismul de dreapta. Acestei ramuri directe i se adaugă altele, înrudite de aproape. Conceptul de patrie provenit din latină, în secolul al XVI-lea evoca paternitatea simbolică a pămîntului natal; aceeași accepție i-o atribuie și Rousseau însă, peste încă două secole, va căpăta semnificații noi: apartenența afectivă la o națiune mai vastă reprezentată printr-un Stat. În mod curios, cuvîntul patriot va avea un itinerariu destul de autonom. În Anglia, acesta va
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asimilatoare de tip Reichdeutsch (Imperiul german), iar cel de-al doilea de o sensibilitate aproape helvetică, atașat libertăților burgheze moștenite de la tradiția orașelor libere medievale, descentralizator și profund federalist, care menționează conceptul de naționalitate legală comună tuturor neo-ger-manilor conferind o accepție mai locală a ideii de cetățenie. În ciuda acuității și persistenței sale pînă chiar în zilele noastre, acest conflict multiform, începînd cu 1890 va îmbrăca masca unui spectacol al renașterii politice și economice a țării. Se stabilește un compromis prin care
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cum ar fi Franța, Belgia, Țările de Jos sau Norvegia. Are loc o reîntoarcere la origini. Pe de o parte reapare sentimentul clasic față de un dușman odios. Pe de altă parte, acesta este contextul în care reînvie sensul național în accepția sa cea mai onorabilă, anume aceea a unui sentiment împărtășit de un corp politic sudat pe baza principiului suveranității populare, în conformitate cu logica naționalismului liberal. Sensul național "primordialist" al unui general de Gaulle se poate concilia de acum înainte cu acela
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și stat, națiune, popor și cetățenie, pe de altă parte. Statul, așa cum s-a dezvoltat el în Europa începînd în secolul al XIV-lea, n-a încetat a se confunda, în limbajul cu-rent, cu ideea de posesiune teritorială; țara, în accepția sa geografică, a devenit sinonimă cu noțiunea de aparat de conducere. Pe de o parte, autoritatea suverană a acestui stat s-a fondat pe baza afirmării puterii sale ultime, a preeminenței sale admise ca indiscutabilă, înaintea oricărei autorității civile sau
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a modifica, pe cât posibil, criteriile esteticului, preluând ceea cu este mai bun dintre procedeele și reflexele avangardei istorice, dar și anunțând totodată modificările de epistemă din poezia sfârșitului de secol XX. Desigur că nu se putea trece peste o analiză accepțiilor pe care le-au căpătat termenii de promoție și generație (intrat în câteva sintagme parțial sinonime). Ar fi de remarcat în această privință pertinența de care dă dovadă Cristina Ciobanu în comentarea tuturor teoriilor generaționiste. Sunt considerate cu discernământ critic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
necesitatea atunci când i se recunosc limitele. De aceea, am considerat că sunt necesare o delimitare a noțiunii de generație și definirea modului în care înțelegem să o folosim și, în primul capitol, Generație, promoție - controverse, vom prezenta o analiză a accepțiilor pe care le-au căpătat termenii generație, respectiv, promoție cărora li se adaugă și alte câteva sintagme parțial sinonime. Astfel preluarea termenului generație din științele naturii și adaptarea sa la domeniul literar au avut la bază ritmul alert al evoluției
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am dori ca ea să nu rămână doar un capitol dintr-o istorie prăfuită a literaturii române, ci să fie unul dintr-o carte de citire și de recitire a poeziei din orice timpuri. Deși utilizăm termenii albatrosism/albatrosist în accepția pe care o aminteam, mult mai aproape de sensul care se poate desprinde din textul lui Baudelaire decât ca referire strictă la efemera revistă Albatros, fără a neglija însă și sensul acesta, menționăm că nu dorim prin aceasta să sugerăm că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în mai multe numere din „Cuget clar”, 1934. Fiu de preot din Borșa, fire serioasă, ușor pedantă, la data din titlu, autorul studia medicina în Franța, după ce trecuse prin Italia și Belgia. în același timp era și „filolog” într-o accepție diferită decît cea cunoscută a termenului: adică preocupat, ca și alți tineri intelectuali romîni din ținuturile aflate sub ocupația austro-ungară, de cunoașterea limbii („Limba, la noi, e chestiune de viață”) și bun mînuitor al ei. Observațiile și reflecțiile sale sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze, să califice și să clasifice un fenomen original al civilizației și literaturii franceze. Ipotezele teoretico-metodologice ale lucrării, abordate că repere teoretice, sunt următoarele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]