3,948 matches
-
semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu sens și cele lipsite de sens poate să ajungă irelevantă. De regulă sunt ocolite aceste accepțiuni, însă, așa cum vom vedea, poți întâlni scrieri și autori care știu să revină asupra lor. Probabil ar trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
maniera - uneori de-a dreptul ciudată - în care vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea fi întrevăzută, măcar în parte, lumea variată a celor din urmă. De ce anume socotim unele lucruri absurde și în ce accepțiune a cuvântului? Nu cumva lăsăm deoparte acele accepțiuni care deschid către alte zone sau experiențe ale vieții? Nu se ascunde aici, în definitiv, o limită firească a înțelegerii de care suntem în stare? Este greu de uitat ceea ce spune la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea fi întrevăzută, măcar în parte, lumea variată a celor din urmă. De ce anume socotim unele lucruri absurde și în ce accepțiune a cuvântului? Nu cumva lăsăm deoparte acele accepțiuni care deschid către alte zone sau experiențe ale vieții? Nu se ascunde aici, în definitiv, o limită firească a înțelegerii de care suntem în stare? Este greu de uitat ceea ce spune la un moment dat Eugeniu Coșeriu, anume că, chiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen și fenomenalizare. Sau multiplele accepțiuni ale termenului „apariție“, cu acele confuzii pe care de obicei le generează în mintea noastră. Mă restrâng la această simplă mențiune, că nu e cu putință sesizarea a ceva nemijlocit în sine. Prin urmare, e firesc să privim altfel ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trec dincolo de sfera comună a sensului? Se cer oare aruncate imediat în margine, cât mai departe? Există în definitiv o frontieră sigură, fermă, între cele cu sens și cele lipsite de sens? Înainte de toate, ar urma să vedem sub ce accepțiune vorbim noi despre „sens“ și „lipsa de sens“. Căci, exprimându-ne puțin mai riscant, ceea ce se arată cu sens într-un anume sens al cuvântului „sens“ se poate dovedi lipsit de sens într-un alt sens al cuvântului „sens“. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ținem să vedem cu exactitate care sunt asemenea sensuri. Intrăm deodată într-un teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de tot felul. Iar în spațiul acestora nu mai afli liniște, căci în prealabil te întâmpină multiplele accepțiuni ale sensului însuși. Calea deschisă de unele accepțiuni e de-a dreptul amețitoare. Sub un anume înțeles al termenului poți crede că toate sunt cu sens. Iar sub un altul, că nimic nu are sens. Dacă vei lua în seamă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sensuri. Intrăm deodată într-un teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de tot felul. Iar în spațiul acestora nu mai afli liniște, căci în prealabil te întâmpină multiplele accepțiuni ale sensului însuși. Calea deschisă de unele accepțiuni e de-a dreptul amețitoare. Sub un anume înțeles al termenului poți crede că toate sunt cu sens. Iar sub un altul, că nimic nu are sens. Dacă vei lua în seamă ambele situații, ajungi să spui că stările de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
bine logica, nu se feresc totuși de-a avea opinii extravagante. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 75 59. Iar Cicero, care scrie despre absurditatea unor vise și a unor interpretări filozofice, a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Într-adevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îl apără de această dată, felul său de a vorbi îi apare just. Însă cum anume îl apără în acest loc? Nu are în vedere o intenție apofatică în cele spuse de Zenon, nici o manieră speculativă de a vorbi, în accepțiunea veche a cuvântului. Consideră, simplu, că „dacă prin cuvântul «Dumnezeu» el a înțeles universul, atunci trebuia fără îndoială să spună că acesta nu este nici permanent prezent în locul lui (în repaus), nici nu-și schimbă locul (în mișcare), căci toate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu i-ar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că ș i-ar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și vigilent nu i-ar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că ș i-ar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot situa în jocuri multiple și sub diferite intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
logica lumii noastre, sinele și sensul vieții, timpul și moartea, nu avem de-a face cu ceea ce poate fi descris. Reflecția cu privire la acestea nu oferă imagini ale unor fapte. Prin urmare, cele rostite nu vor fi „propoziții cu sens“, în accepțiunea de aici. Totuși, astfel de reflecții sunt semnificative. De exemplu, reflectând asupra eului sau asupra limbajului, am putea înțelege că acestea constituie înseși limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele ei (§ 5.641). Iar acest gen de limită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
treci dincolo de ele, spre a vedea altfel propria lume („[Cel care le înțelege] trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“). Ne apar atunci ca 112 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE „nonsensuri“, însă nu într-o accepțiune formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în seamă ori de câte ori am fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anume în ce fel se poate vorbi cu privire la cele inefabile. Însă nu se poate descrie orice și nu poți avea în legătură cu orice evidența unui sens. Cred în același timp că propoziția 7 sugerează și altceva. Anume, nonsensul, într-o altă accepțiune, mai elevată, se anunță odată cu acel lucru despre care nu se poate vorbi. Se arată odată cu tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la ceea ce nu poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Dacă prin veșnicie nu se înțelege o durată de timp infinită, ci atemporalitate, atunci trăiește etern cel care trăiește în pre zent“ (§ 6.4311). Într-o astfel de experiență nu poate fi vorba de un sfârșit, cel puțin nu în accepțiunea obișnuită a cuvântului. Ce aș dori acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă într-o paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce mă gân desc“ spune totuși ceva fără sens. El își imaginează propria gân
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
De ce oare cele omenești nu ar putea fi deopotrivă lipsite de sens și, în cele din urmă, absurde? Și din ce motive cele absurde sunt văzute ca străine sensului în genere, lumii acestuia? În termenii analizei existențiale, sensul capătă o accepțiune cu totul distinctă. Reiau în această privință doar câteva mențiuni. „Numim sens ceea ce poate fi articulat printr-o deschidere comprehensivă. [...] Sensul este «către ce»ul proiectului (Woraufhin des Entwurfs) de la care pornind ceva devine inteligibil ca ceva.“<ref id="109
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ultimă instanță cele absurde. Am putea privi această chestiune și altfel. Oare omul nu ia uneori el însuși cu asalt propria sa ființă și ființa oricărui alt lucru? Nu devine el însuși profund indiferent și generator de indiferență, în toate accepțiunile cuvântului? Sensul impus în manieră silnică, violentă, ce desfigurează tot ce întâlnește în sfera sa, nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai ceea ce poate avea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este la lucru chiar și aici, în aceste pagini, numai că faptul ca atare nu prea se lasă văzut. Nu este vorba doar de acea „lipsă de sens“ pe care o resimte gândirea logică în fața „cercului înțelegerii“. Ci de o accepțiune a ei radical diferită. Astfel, vorbind despre sensul ființei, înțelege că nu poate fi vorba de ceva „care s ar afla în spatele ființei“, ci privește ființa însăși în măsura în care se deschide comprehensiunii omenești.<ref id="126">Ființă și timp, ed. cit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 137. 138. (la nivelul discursului), ele sunt adecvate. Actul de neutralizare se petrece iarăși, încât ceva absurd (la nivelul desemnării) și incorect (la nivelul semnificației) poate fi adecvat (la nivelul discursului). Ceea ce numim sens - într-o accepțiune deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici într-o altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref id="143">Ibidem, p. 34.</ref>. Voi reține de aici că absurdul - în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]