13,572 matches
-
sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea fabricii a fost părăsită, prădată de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra primăriei, am zărit un punct luminos ca o portocală. Acoperișul primăriei a devenit uriaș, cât un portavion, și ozeneul a coborât pe suprafața lui. Din ozene a ieșit un iepure alb care ronțăia o stea de pe cer. M-am trezit cu o sete teribilă. Iepuri extratereștri nu mai visasem. ,,Sexualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moment important al ,,ântâlnirii,, cu Dumnezeu, tot astfel și persoana Îndrăgostită să Înceapă a descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost vis, a fost realitate. Eram pe acoperiș având Într-o mână binoclul, iar cu cealaltă ținându-mă de coșul de fum. Deodată, norii s-au risipit și am avut În fața ochilor o imagine la care visez din copilărie: pe cer, am văzut o lumină lunguiață, nemișcată, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mânâncă ce și-a cumpărat aseară: pateul de ficat uns pe felii de pâine și iaurtul, apoi iese afară să tragă puțin aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub cerul liber, În spatele magherniței, privit de pe acoperiș, de un porumbel care-și cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trag cu o forță de care nu mă mai credeam În stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să se frământe, oricum ce vrea Dumnezeu, asta se va Întâmpla. A devenit fatalist. E drept Însă că, la 55 de ani, nu mai găsește soluții pentru vagabondajul lui exersat. Scările de bloc sunt nesigure, băncile din parcuri nu au acoperișuri, canalele de scurgere sunt pentru șobolani, ghetourile sunt supraaglomerate... Douăzeci și șase -Nu vă supărați, fac un reportaj cu și despre cerșetorii patriei, și, aș vrea să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Antoniu ridică privirea, pentru că vocea i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu vreau să ajung Într-o zi, să mă simt În al nouălea cer, fiindcă cerșesc. Ar fi imoral.,, Zile și nopți, nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că mă cheamă În cotlonul lui. De cinci nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus cu mine și pătura. Știi din proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă, e foarte tandru. Ziua nu se dezlipește de mine. și cerșim cum s-ar spune, Împreună. Uneori, când ne retragem În culcuș mai devreme, aud pașii spectatorilor, ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ridică și trase draperia. Întoarse comutatorul și pe tavanul atelierului prinseră viață câteva fâșii luminoase, scăldând încăperea în lumina unei după-amiezi înnorate de primăvară. Camera mare, care era de fapt un șopron tipic ținutului Cotswold transformat de mama, își păstrase acoperișul înalt și grinzile cioplite printre despărțiturile cărora aerul cald cu miros de ulei pătrundea lent, cernând parcă peste noi o pulbere străveche. La capătul atelierului, pe toată întinderea peretelui opus, se afla masa de lucru, bine lustruită, cu grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou. — Vezi că ai să lași aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întâmplă ca frații să fie mai apropiați Între ei, decât de alții. E vorba de multă iubire, chiar de sentimente de natură erotică, care sunt greu de ignorat și imposibil de explicat altora. Gânditor, Karp formă un fel de acoperiș cu vârful degetelor. Dacă frații manifestau interes unul față de altul, de fiecare dată acest lucru se Întâmpla din cauza lipsei de afectivitate din partea părinților. Cele mai grave aspecte ale acestui fenomen erau tendințele nevrotice pe care le provoca. La origine, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată lămurite. Mă Întrebam oare ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi iau câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar putea să fie tocmai ce ne trebuie pentru a aduce cazul În justiție. Inspectorul zâmbi. Haideți să considerăm asta contribuția dvs. la literatura cenzurată. Când ne-am despărțit, cerul tocmai se Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să mai fie dușmanul celui bogat pentru a deveni prietenul oricărui sărac care caută un acoperiș În numele Domnului. Huruitul trenului i se diminuă În minte și luminile i se stinseră În ochi În timp ce ridica spre propria-i mândrie cortul În oază și săpa puțul În deșert. Deschise larg mâinile În fața ei: — Da, trebuie să dormi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]