1,730 matches
-
specială de transport , situată în membrana celulelor . Transportul glucozei în aceste țesuturi este pasul de limitare a vitezei de utilizare a glucozei . Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0, 6 mg . Efectul
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
sau glimepiridă , luate individual . În cadrul studiilor de toxicitate , au apărut sistematic creșterea volumului plasmatic după hemodiluție , anemie și hipertrofie cardiacă excentrică reversibilă după administrarea de doze repetate la șoareci , șobolani , câini și maimuțe . În plus , au fost observate creșterea depozitelor adipoase și a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
apariția icterului , tratamentul cu Tandemact trebuie întrerupt . Creșterea în greutate : În cadrul studiilor clinice cu pioglitazonă și sulfoniluree , administrate ca monoterapie sau în asociere , au existat dovezi de creștere în greutate dependentă de doză , care poate fi datorată acumulării de țesut adipos și , în unele cazuri , a fost asociată cu retenția de lichide . În unele cazuri , creșterea în greutate poate fi un simptom al insuficienței cardiace și , prin urmare , greutatea trebuie ținută sub supraveghere atentă . O parte a tratamentului antidiabetic o constituie
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
insulină din celulele beta pancreatice . Efectele pioglitazonei pot fi mediate prin reducerea rezistenței la insulină . Se pare că pioglitazona acționează prin activarea receptorilor nucleari specifici ( gama receptorul activat de proliferatorul 25 peroxizomului ) , determinând creșterea sensibilității la insulină a ficatului , celulelor adipoase și celulelor mușchilor scheletici la animale . S- a demonstrat că tratamentul cu pioglitazonă scade gluconeogeneza hepatică și crește distribuția periferică a glucozei , în caz de rezistență la insulină . Controlul glicemiei , în condiții de repaus alimentar și postprandial , este îmbunătățit la
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
Efectul pioglitazonei ( monoterapie 45 mg față de placebo ) a fost studiat în cadrul unui studiu clinic cu durată redusă , de 18 săptămâni , efectuat la pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
18 săptămâni , efectuat la pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea studiilor clinice , au fost observate scăderi ale concentrațiilor trigliceridelor plasmatice totale și acizilor grași liberi , și creșteri ale
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea studiilor clinice , au fost observate scăderi ale concentrațiilor trigliceridelor plasmatice totale și acizilor grași liberi , și creșteri ale concentrațiilor de HDL colesterol comparativ cu placebo , cu
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
crescută de o proteină a membranei celulei beta care este asociată cu canalul de potasiu sensibil la ATP , însă care este diferit de locul obișnuit de legare a sulfonilureelor . Captarea de glucoză din sânge în mușchiul periferic și în țesutul adipos are loc printr- o proteină specială de transport , situată în membrana celulelor . Transportul glucozei în aceste țesuturi este pasul de limitare a vitezei de utilizare a glucozei . Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
specială de transport , situată în membrana celulelor . Transportul glucozei în aceste țesuturi este pasul de limitare a vitezei de utilizare a glucozei . Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0, 6 mg . Efectul
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
sau glimepiridă , luate individual . În cadrul studiilor de toxicitate , au apărut sistematic creșterea volumului plasmatic după hemodiluție , anemie și hipertrofie cardiacă excentrică reversibilă după administrarea de doze repetate la șoareci , șobolani , câini și maimuțe . În plus , au fost observate creșterea depozitelor adipoase și a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
apariția icterului , tratamentul cu Tandemact trebuie întrerupt . Creșterea în greutate : În cadrul studiilor clinice cu pioglitazonă și sulfoniluree , administrate ca monoterapie sau în asociere , au existat dovezi de creștere în greutate dependentă de doză , care poate fi datorată acumulării de țesut adipos și , în unele cazuri , a fost asociată cu retenția de lichide . În unele cazuri , creșterea în greutate poate fi un simptom al insuficienței cardiace și , prin urmare , greutatea trebuie ținută sub supraveghere atentă . O parte a tratamentului antidiabetic o constituie
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
insulină din celulele beta pancreatice . Efectele pioglitazonei pot fi mediate prin reducerea rezistenței la insulină . Se pare că pioglitazona acționează prin activarea receptorilor nucleari specifici ( gama receptorul activat de proliferatorul 40 peroxizomului ) , determinând creșterea sensibilității la insulină a ficatului , celulelor adipoase și celulelor mușchilor scheletici la animale . S- a demonstrat că tratamentul cu pioglitazonă scade gluconeogeneza hepatică și crește distribuția periferică a glucozei , în caz de rezistență la insulină . Controlul glicemiei , în condiții de repaus alimentar și postprandial , este îmbunătățit la
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
Efectul pioglitazonei ( monoterapie 45 mg față de placebo ) a fost studiat în cadrul unui studiu clinic cu durată redusă , de 18 săptămâni , efectuat la pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
18 săptămâni , efectuat la pacienți cu diabet zaharat de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea studiilor clinice , au fost observate scăderi ale concentrațiilor trigliceridelor plasmatice totale și acizilor grași liberi , și creșteri ale
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
de tip 2. Pioglitazona a fost asociată cu o creștere importantă în greutate . Țesutul adipos visceral a scăzut în mod semnificativ , observându- se în același timp o creștere a masei de țesut adipos extra- abdominal . Modificările similare ale distribuției țesutului adipos la pioglitazonă au fost însoțite de o îmbunătățire a sensibilității la insulină . În majoritatea studiilor clinice , au fost observate scăderi ale concentrațiilor trigliceridelor plasmatice totale și acizilor grași liberi , și creșteri ale concentrațiilor de HDL colesterol comparativ cu placebo , cu
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
crescută de o proteină a membranei celulei beta care este asociată cu canalul de potasiu sensibil la ATP , însă care este diferit de locul obișnuit de legare a sulfonilureelor . Captarea de glucoză din sânge în mușchiul periferic și în țesutul adipos are loc printr- o proteină specială de transport , situată în membrana celulelor . Transportul glucozei în aceste țesuturi este pasul de limitare a vitezei de utilizare a glucozei . Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
specială de transport , situată în membrana celulelor . Transportul glucozei în aceste țesuturi este pasul de limitare a vitezei de utilizare a glucozei . Glimepirida crește foarte rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
rapid numărul moleculelor de transport al glucozei active în membranele plasmatice ale mușchilor și celulelor adipoase , determinând stimularea captării glucozei . Glimepirida crește activitatea fosfolipazei C specifice glicozil- fosfatidilinositolului , care poate fi corelată cu inducerea lipogenezei și a glicogenezei în celulele adipoase și musculare izolate . Glimepirida inhibă sinteza de glucoză la nivelul ficatului , crescând concentrația intracelulară de fructoză- 2, 6- bifosfat , care la rândul său inhibă gluconeogeneza . General : La persoanele sănătoase , doza orală minimă eficace este de aproximativ 0, 6 mg . Efectul
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
sau glimepiridă , luate individual . În cadrul studiilor de toxicitate , au apărut sistematic creșterea volumului plasmatic după hemodiluție , anemie și hipertrofie cardiacă excentrică reversibilă după administrarea de doze repetate la șoareci , șobolani , câini și maimuțe . În plus , au fost observate creșterea depozitelor adipoase și a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
alcool etilic ) . Pacienții cu infecție concomitentă cu virusul hepatitic C și tratați cu interferon alfa și ribavirină pot prezenta un risc deosebit . Pacienții cu risc crescut trebuie supravegheați cu atenție . Lipodistrofia : Tratamentul antiretroviral combinat a fost asociat cu redistribuirea țesutului adipos din organism ( lipodistrofie ) la pacienții cu HIV . Până în prezent , nu se cunosc consecințele pe termen lung ale acestor evenimente . Mecanismul care determină apariția acestor evenimente nu este complet elucidat . S- au emis ipoteze privind existența unei legături între lipomatoza viscerală
Ro_1092 () [Corola-website/Science/291851_a_293180]
-
associat cu factori individuali , cum este vârsta înaintată , și cu factori care țin de medicament , cum sunt o durată mai lungă a tratamentului antiretroviral și tulburările metabolice asociate . Examenul clinic trebuie să includă evaluarea semnelor fizice de redistribuire a țesutului adipos . Se impune evaluarea atentă a valorilor lipidelor serice și ale glicemiei , determinate în condiții de repaus alimentar . Tulburările lipidice trebuie tratate în funcție de necesitățile clinice ( vezi pct . 4. 8 ) . Tenofovir este similar , din punct de vedere structural , analogilor nucleozidici , de aceea
Ro_1092 () [Corola-website/Science/291851_a_293180]
-
frecvent decât în populația generală infectată cu HIV . Tratamentul antiretroviral combinat s- a asociat cu tulburări metabolice cum sunt hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și hiperlactatemia ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul antiretroviral combinat s- a asociat cu redistribuirea țesutului adipos din organism ( lipodistrofie ) la pacienții cu HIV , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , acumularea de țesut adipos la nivel intraabdominal și visceral , hipertrofie mamară și acumulare de țesut adipos în zona dorsocervicală ( „ ceafă de bizon ” ) ( vezi pct . 4
Ro_1092 () [Corola-website/Science/291851_a_293180]
-
s- a asociat cu tulburări metabolice cum sunt hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și hiperlactatemia ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul antiretroviral combinat s- a asociat cu redistribuirea țesutului adipos din organism ( lipodistrofie ) la pacienții cu HIV , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , acumularea de țesut adipos la nivel intraabdominal și visceral , hipertrofie mamară și acumulare de țesut adipos în zona dorsocervicală ( „ ceafă de bizon ” ) ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții infectați cu HIV , cu deficit imun sever la
Ro_1092 () [Corola-website/Science/291851_a_293180]