10,749 matches
-
asta nu. Nu vă imaginați o astfel de prostie, cu toate că filmul mi-a plăcut, de ce să nu recunosc?, am văzut fiecare serie de multe ori, chiar din primele rânduri. Plus că Sigourney Weaver este preferata mea. Cum să nu o admiri, mai ales după ce se tunde la zero și reușește să scape din închisoarea aia teribilă? Sacrificiul ei m-a făcut să plâng, nu mi-e jenă să spun, iar când au clonat-o băieții răi am aplaudat ca un copil
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
oricum nu aveam de gând să merg constituie tot o restrângere a libertății mele. Pot fi pedepsit dacă nu vorbesc așa cum se cade despre pogromul evreilor. Consider că nu am înclinații antisemite, ba chiar sunt numeroase lucrurile pentru care le admir pe evrei. Mă deranjează însă modul în care forțează opinia mea. Vreau să mă convingă, nu să-mi impună anumite convingeri. Domnilor care stați cu dreptatea într-o mână și cu suferința ostentativă în alta, apropo, cum stă treaba cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mașina aflată în mers sau să-ți schimbi uleiul la mașină pe marginea șanțului fără ca cineva să sune la Poliție. Despre singurătatea resimțită într-un sat din Luxemburg: nimeni nu mânca semințe pe banca din fața casei, nu mă simțeam nici admirat nici bârfit, ceea ce mă făcea să mă întreb dacă exist. Am simțit ca dispărute reperele unei existența în funcție de care eram obișnuit să mă definesc. De ce ajunge să ne plictisească celălalt? Așteptăm de la cei pe care îi cunoaștem să reprezinte o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
întreruptă de somn, inspir-ul ne este întrerupt de expir, continuitatea gândurilor noastre este doar o construcție teoretică (determinată în bună măsură de organizarea liniară, legată, a poveștilor, a cărților pe care le lecturăm, a filmelor, a vieților cărora le admirăm închegarea și din care ne facem un ideal). Poate în faptul că reușim să legăm gânduri situate la o oarecare depărtare în timp stă identitatea noastră; eu sunt eu doar întrucât reușesc să continui un gând întrerupt în urmă cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fi al gândirii, sau gândirea noastră începe să fie influențată de acest instrument, preluându-i tiparele? Despre "nedreptatea geniului": câteodată ne trăsnește o idee de care devenim foarte mândri. Ne schimbă chiar și imaginea de sine: începem să ne stimăm, admirându-ne parcă de la distanță (ca formă atenuată de schizofrenie). Apoi constatăm că alții au gândit asta înaintea noastră și toată această construcție se prăbușește. Dincolo de "drama" individuală, se pare că e ceva "în aer" care ne îndeamnă să gândim la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că se privesc admirativ și nu interogativ; sunt mulțumiți de ce spun. Nedumerirea altora în fața sensurilor pe care pretind că le vehiculează îi surprinde; se simt plini de sensuri și nu pot pricepe cum de alții nu-i înțeleg, nu-i admiră. Unii dintre ei se cantonează în această nedumerire și vor tenta adecvarea, în timp ce cei mai mulți o depășesc tot pe calea admirației față de sine, eventual așteptând posteritatea să-i judece (și pentru asta se apucă de scris). Varianta mai reușită este atunci când
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
noastre să depășească lungimea reclamelor, viața sexuală poate începe numai după ce filmul preferat se sfârșește. Ce ne rezervă viitorul? Televizorul care ne va excita toate simțurile (inclusiv ne va lua la palme, ca să trăim cu adevărat bătăile pe care le admirăm)! Puterea exprimată în cai putere! Atavismul și-a spus aici cuvântul: trăind mii de ani pe cal, sau lângă cal, omul a putut înțelege numai din această perspectivă puterea ca forță. De-a lungul secolelor a fost mai puternic cine
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de dialog care-i este accesibilă este monologul (ca dialog cu sine însuși; dar și acesta în sens slab); prin monolog nu trebuie să înțelegem însă că el discută cu sine însuși, ci doar că el se ascultă (de fapt, admiră) vorbind. Altfel spus, și dialogul interior îi este inaccesibil, deoarece nu reușește să-l găsească pe Celălalt în el. Asemenea în sine-lui sartrian, el este în totală coincidență cu sine. Este vorba de o beție a gândurilor proprii, însoțită de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
e formă de mind building într-o epocă orientată predominant asupra frumuseții corporale. Doar că mind building-ul e mai aproape de posibilitățile omului decât body building-ul: primul este un dat, în timp ce cel din urmă este un de-venit. Culmea e că admirăm corpul într-o epocă ce-și trage esența din gândire. Semn că ceva ne scapă. Când credința este înlocuită de știință apare în mod inevitabil un nou cler: oamenii de știință. Asta deoarece în lumea contemporană, așezată atât de mult
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prin intermediul ei; chiar și piramidele, spre exemplu, își trag esența din gândurile care le-au prilejuit și determinat construcția. Esența lor stă în sensul pe care-l poartă și nu în masa inertă de piatră ce intră în compoziția lor; admirăm la ele modul în care gândirea a modelat piatra. Dacă suntem îndeajuns de sinceri cu noi înșine să recunoaștem că cea mai mare parte a vieții noastre stă sub semnul propriilor alegeri, și dacă ne gândim la consecințele alegerilor noastre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului, trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în Paris. Își luase aparatul de filmat și urmări silueta unei tinere pictorițe atrăgătoare ce stătea în fața unui șevalet. Se mai plimbă o vreme, se odihni într-un fotoliu de fier forjat de la marginea artezienei, reveni la colțul pictorilor și admiră din nou silueta tinerei pictorițe. Oare de ce? Apoi, deodată, se întunecă la față, dându-și seama de ce și plecă iute în altă direcție. Pentru azi e destul, își spuse! Mi-am amintit de ceva de demult. De ce aici, de ce acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
deja la Tuileries, amintindu-și că Regina Caterina de Medici decisese construirea grădinilor în stil italian, reproducând Toscana natală la Paris. Poate și Clody venea aici, în dorul de Cișmigiu... Cum era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul Alma, admiră apele liniștite ale Senei, trecu pe Montaigne pe lângă marile magazine de modă, admiră ultimele creații, ajunse pe Champs Elysées și o luă încet, fără grabă, pe sub aleile de platani, spre Obelisc. Nu merse până acolo, mai privi încă odată harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în stil italian, reproducând Toscana natală la Paris. Poate și Clody venea aici, în dorul de Cișmigiu... Cum era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul Alma, admiră apele liniștite ale Senei, trecu pe Montaigne pe lângă marile magazine de modă, admiră ultimele creații, ajunse pe Champs Elysées și o luă încet, fără grabă, pe sub aleile de platani, spre Obelisc. Nu merse până acolo, mai privi încă odată harta și se îndreptă spre Domul Invalizilor, să-l întâlnească pe Napoleon. Amânase această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu un bacșiș consistent "domnului Costel" pentru informațiile oferite. A doua zi, pe la 10, era la catedrală, un edificiu impozant, cam încorsetat între imobilele vecine. Intră în biserica pustie la acel ceas, admiră altarul, cu icoane de preț... Citise la intrare un scurt istoric al lăcașului construit prin secolul al XIV-lea ca o capelă catolică, cumpărată de călugări dominicani în 1865 și, după expulzarea acestora în 1880, achiziționată de statul român pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și admiră totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și admiră totul ca pe o poveste din 1001 de nopți. Au fost invitați să viziteze castelul și să-i asculte povestea. Fusese inaugurat în 1911, proprietar fiindu-i unul din cei mai bogați oameni ai României Principele Grigore Cantacuzino, poreclit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
feronerie lucrată la Paris, oglinzi venețiene, candelabre vechi, prețioase, salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași. Nu mai fuseseră pe aici niciunul, așa că aveau ce admira, gândindu-se că și aici puteau întâlni un colț din "Micul Paris" de altă dată. După vizita care i-a lăsat fără suflare, au fost conduși la restaurant, la o masă rezervată. Parcă te aflai într-un muzeu: marmoră, cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa că mă simt extrem de onorat de invitație. Camelia îl mângâie gingaș pe mână, iar Petre, zâmbind, îi spuse: Felicitări, fiule, o să numărăm zilele până în septembrie. O să stăm tot la lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și vârful Caraiman, cu Crucea Eroilor Neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Irbis pentru acea oră și aveau timp chiar pentru o baie și un pui de somn. La sosirea în Bușteni, tinerii dispăruseră, ceea ce nu era rău. Petre făcu onorurile casei, le prezentă, lui Beatrice și Mihai, dormitorul și baia lor, admirară bradul mândru și frumos împodobit și se despărțiră, după o primă jumătate de zi plină de imagini și emoții de neuitat. Conveniră să se revadă "când se vor trezi"! Seara de Ajun a fost o reușită. Cu toții erau fericiți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o rochie tinerească, înflorată. Ce-ai rămas așa, statuie? Mă uitam la rochița asta. Îți place? Îmi! Hai să mergem! Du-te înăuntru și probeaz-o! Ți-o fac cadou, pentru Toni. Carmen intră, probă, Petre plăti. Nici nu costa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ștergarul... Apa, oul și banul de argint semnificau curăția, legătura cu Mântuitorul și norocul în viață. Petre le spunea la fiecare "Hristos a înviat" și ei îi răspundeau "Adevărat a înviat". "Familia" a mai rămas prin livadă, supravegheată de Toni, admirând pomii înfloriți, albinele și gâzele, iar Petre se retrase pentru a pregăti prânzul. Acum li s-au schimbat fețele văzând atâtea bunătăți pe masă: drob, caș cu ceapă verde și ridichi, ciorbă de miel, friptură de miel cu pepene murat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prin ocheanul acela fermecat de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul acela smălțuit, adormea liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]