39,725 matches
-
În momentul în care epuizarea se instalează, urmare a unui stres prelungit, toate aspectele vieții par copleșitoare. La adulți se poate instala din cauza grijilor de zi cu zi, dar la copii ea poate apărea atunci când cei din jurul lor le solicită mai mult decât pot ei să realizeze. Deși epuizarea este un fenomen al zilelor moderne în care trăim, ar
Părinți de succes: Lecția oferită de epuizare () [Corola-journal/Journalistic/44530_a_45855]
-
De dominare, de bună seamă, și la Olguța, și la Dănuț. Monica, pentru care viața e ceva mai profundă, fiindcă, fără voia ei, a cunoscut-o mai bine, face figură diferită de zbenguielile fraților de vacanță. Ea are, deja, ochiul adultului, care relativizează. Știind că se pot întâmpla multe, din cele care nu depind de ambiția personală, nu-și pune toată energia în mize mici. Când citești povestea la vârsta, cum se spune, a eroilor cărții, Monica e cea nesuferită. Olguța
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
bine cu familia care a primit-o, după ce a ei nu mai există. La relectură, lucrurile apar exact invers. Monica nu se potrivește cu rolul de copil, exact în aceeași măsură în care Olguța nu se potrivește cu rolul de adult. De asta, o serie de morți la care asistă și-n care se implică, fiecare în felul ei, le scoate, și pe una și pe alta, din condiția nepotrivită. Monica acceptă că există suferință de fond, mult dincolo de aceea de
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
definește nevoia de împlinire, simplă, totală, a unor destine. Fără pretenții, așa cum nici stilul nu este unul de Bildungsroman. Însă închegând, printre pasaje de romantism minor și nesfârșite inventare de șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere partea. Și foștii copii ajung să jinduiască după vacanță altfel decât atunci când nu prea știau ce să facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
copii, instrument de lucru indispensabil cercetătorului. De un interes aparte se bucură și cartea-album, bogat ilustrată, aflată la intersecția de tehnici, stiluri și teorii, cu variante precum „albumul publicitar”, „albumul jurnal intim”, „albumul cu indicii” sau albumul pentru copii și adulți care dă o imagine, la propriu și la figurat, despre monștri sacri precum Proust sau Nietzsche. Povestea, îmbrăcată și adaptată la contemporaneitatea cea mai recentă, revizitată, deturnată sau răsturnată, cartea animată, romanul „mondializat” își găsesc fiecare un loc în cele
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
-l pot înlocui pe Winnetou. Nici Nscho Tschi nu pot fi. Pentru că Nscho Tschi e fată. Și un Apache știe că fetele nu pot fi războinici. Fetele au doar îndeletniciri casnice. Nu înțeleg de ce trebuie să-i explic asta fiecărui adult care se miră. Nici Laila nu este Laila. Ea este Tontoo. I-am cunoscut calul, pe Silver-Argint, în timp ce îmi povestea despre suflul ei de la inimă (mi-a spus ceva despre suflul ei de la inimă, s-a urcat pe Silver-Argint și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns să-l port mereu. La fel și costumul. Într-o zi mi-a scos ceasul, în joacă, glumind că nu mai vrea să-i fie cro nometrate întâlnirile cu mine. Că, atunci când suntem împreună, timpul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
maturizare intelectuală a subiectului conduce la implicarea directă. IAC asigura individualizarea învățării, care devine activă, în ritm propriu, cu un permanent feedback. Computerele au devenit în ultimi ani un mijloc foarte eficient de educație a tinerei generații, dar și a adulților. Evoluția societății impune utilizarea lor în procesul instructiveducativ în mod intensiv datorită contribuției la sporirea calității predării și învățării. Avantajele utilizării lor trebuie puse de către profesor în balanță cu dezavantajele. Ele sunt mijloace de învățământ performante care permit adoptarea unei
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
mare de participanți împățiți în 5-6 echipe funcționale, fiecare cuprinzând căte 6 persoane. Creată de către J. Donald Phillips de la Michigan State University, metoda este una deschisă spre posibilități de utilizare largi de la practica școlară curentă la activitățile de pregătire cu adulții. În cadrul microgrupurilor formate, se desemnează câte un conducător de discuții, cu rol de moderator, activitatea de echipă desfășurându-se pe trei coordonate: pregătirea, desfășurarea și valorificarea producției de idei. Reuniunea Phillips 66 se întinde temporal pe durata a două ore
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
simți protejat. Sau pentru că era „mofturos”, cum i se reproșa când repeta cu încăpățânare pretextul „mă dor picioarele”. (Deși, își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe verticală și pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până deasupra capului, îl trimit din nou în copilărie, când era „smuls în sus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de depărtată, el îi conferă consistența și demnitatea așezării în lumina adevărului. Povestea nu-i închipuire, ci viață reală. Întâmplarea auzită (ori citită) curge în sufletul său ca viață trăită. Există în copil o „forță creatoare” pe care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge să se întrebe cine există cu adevărat: insul care se mișcă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător și, în final, responsabil. Sigur, numai acela care simte după o vreme că toate poveștile cunoscute nu mai răspund la întrebările sale. Din acel moment începe să construiască, din elementele lumii „prizate” zilnic, o lume nouă, structurată conform
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el. Și nici pentru ceilalți: să-l înțeleagă și să-l accepte.” Clara îl scutură de mână cerându-i răspunsuri la întrebări noi, ce delimitează un microcosmos colorat, cu lucruri și ființe regrupate după analogii sau diferențe insesizabile pentru mintea adultului. Profesorul încearcă să intre în joc, făcând eforturi serioase pentru a-și reprezenta „limita admisă” a imaginației copilului la vârsta de trei-șapte ani. Și iar compară, plasat în propria copilărie: un văr cam de aceeași vârstă, taxat de ceilalți drept
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii și cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut de adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
educatorilor lupi pentru puii-problemă?! Și nici măcar n-a fost nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei. Lupoaicele, gata să fete, recunoșteau în gînd că-și doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei l-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
considerat verii lui, frații lui, aproape: îi supraveghea să nu se îndepărteze de haită, să nu se lovească în joacă, să nu ia luptele dintre ei prea în serios; îi învăța tot ceea ce știa el, cu responsabilitatea și răbdarea unui adult. În scurt timp se simți stăpîn pe sine și capabil, tînăr puiandru, să dea piept cu viața. Poate nu era Lupino chiar pregătit pentru toate, dar, de cînd lumea, copiii încercați de soartă se maturizează mai curînd decît ceilalți. De
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înțeleagă, să se respecte. Oricare ar fi fost problemele cu care se confruntau, cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor a fost doar să se joace frumos și să nu-i deranjeze pe ceilalți. Cu timpul, văzîndu-i responsabili, adulții au început să le încredințeze mici sarcini de îndeplinit și n-a mirat pe nimeni că tinerii se descurcau. Poate că dura mai mult pînă izbuteau, sau poate că erau nevoiți să încerce mai multe metode pînă o găseau pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Copilul nu-l dezamăgise. Urmărindu-l cu atenție, Arus sfîrșise prin a-și pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar atunci cînd era cazul; avea istețimea unui adult și agilitatea unui trup tînăr și viguros; avea curajul de-a se avînta în luptă, dacă aceasta era dreaptă, și înțelepciunea de a ști să accepte o înfrîngere și de a o lua de la capăt, în căutarea unei victorii meritate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
iubitor și te voi respecta toată viața mea. Lasă-mă să-ți spun că, pentru toate astea, te iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de rolul adulților în maturizarea lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și ușor pozitive la Tg. Frumos și Focuri. În ceea ce privește structura pe sexe, acest grup etnic se încadrează în limitele legităților demografice, remarcându-se un echilibru între populația masculină și cea feminină. Proporția redusă a grupei 0-14 ani, numărul mare al adulților din grupa 15-59 ani și ponderea mare a persoanelor peste 60 de ani indică faptul că populația ruso-lipovenească se află în plin proces de îmbătrânire demografică. Cu excepția orașului Iași, în toate localitățile cu populație ruso-lipovenească este evident gradul mare de
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
intonarea sunetelor, care, la vârsta antepreșcolară sunt nesigure, oscilante. Deasemenea, se constată progrese mari în ceea ce privește volumul vocii și a auzului. Percepția este, la vârsta preșcolară mică, difuză, schematică, nediferențiată. Copiii nu reușesc să-și orienteze percepția potrivit cerințelor adultului, trec cu multă ușurință de la un element la altul, de la un amănunt la altul. Analiza însușirilor obiectelor este superficială, parțială. Pentru grupa mică este caracteristică structura insuficient de clară a imaginii integrale. Imaginile sunt schematice, inconsistente și instabile, greșelile în
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]