1,383 matches
-
prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul uman și evoluția astrală. Curba emoțională conștientizează în mod subiectiv sfârșitul, în timp ce structura repetitivă cu aspect durativ sună ca o sentință rece a destinului, neschimbat precum drumul soarelui pe boltă. În comparație cu mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
declanșa o posibilă și necesară terapie. Ce sfaturi ai da unui tânăr care se îndreaptă spre profesiunea/ pasiunea de critic literar? Să se pregătească foarte serios pentru o profesiune dură, acaparatoare, învățând carte și antrenându-se moral să-și înfrângă afectele. Să nu se lase confiscat de un scriitor sau altul, nici de o generație, ci să privească întregul literaturii. Dar mai ales l-aș preveni că e pe cont propriu și nu va putea culpabiliza pe altcineva pentru eșecul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele poezii cu caracter strict omagial, de fapt niște închinări galante, simple discursuri versificate, dar simțite, oricum, dezvoltate cu mult afect, cele semnate de poeții aromâni Nida Boga, Clarisa Cavachi, Constantin Colimitra, Sirma Guci, Kira Manțu, Zahu Pană, D. Pariza, George Perdichi, Aura Pașa, Ionel Zeana ș.a. Sunt prezente, tălmăcite în aromână, și poezii de Vasile Voiculescu, Dimitrie Anghel, Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mîna în mai 1876, organizînd împreună o revoltă care a dus la detronarea lui Abdul Aziz și la declanșarea unei alte crize majore în imperiu. În ceea ce privește populația creștină, reformele veniseră pur și simplu prea tîrziu. Ele ar fi putut avea afect doar dacă ar fi fost posibil să fie bazate pe un principiu unificator mai eficient decît cel al naționalismului sau al religiei, dar nu exista un astfel de element comun. Otomanismul, care simboliza unitatea cetățenilor imperiului, nu era o parolă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb dacă într-adevăr Șoferu, care-i era ginere, a făcut scandal, dacă e supărat foc și alte asemenea. Dacă, la fel ca pe Farmacist, l-a înțepat inima. Scrisul avusese afecte materiale, palpabile. Nu vreau să fiu oaie neagră. L-am întâlnit pe Șofer tocmai când venea de la serviciu. - Stai, mă liniștit, că nici măcar n-am citit cartea! m-a domolit. Dădea de înțeles că s-a prins că riscul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an la an, expoziția de față îl situează
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
-l performează în calitate de personaj. Grandoarea sa este recuperată în momentul în care, departe de pri- mejdia reală întruchipată de un soț gelos și de un amant irascibil, și-a recuperat auditoriul, fapt în măsură să satis- facă o suprapunere a afectelor. Monstruozitatea nu apare ca atare, nimic nu este monstruos în personajele caragia- lești ale Momentelor dacă situăm acest termen în contextul teratologicului sau al patologicului. Există la aceste per- sonaje o sensibilitate mai accentuată, un «naturel mai sim- țitor», ne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor Hugo. Fraza va reveni spre finalul textului, reluată în ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie un topos al romantismului, care răstoarnă întreg universul în sufletul celei mai insignifiante ființe umane. Exercițiul grandorii impune o inversare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
existențe sfă- râmate relevă dramatismul condiției umane etc. Naratorul vrea să vedem trucajul, să vedem strategiile discursive ale unui tip de literatură, literatura romantică, să observăm efectele și să trăim această dilatare a personajului prin intermediul stimulării și deopotrivă a simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică lăsându-ne în fața unei dileme : ce s-a întâmplat cu Lefter, cu acest mic funcționar ? Acest narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a unei retorici patetice care va guverna întreaga relatare a evenimentelor. Dilatarea siste- matică a afectelor corespunde unei sensibilități romantice unde grandoarea este incorporată în metabolismul oricărei sensibilități patriotice. Genuin, Nicolae Filimon își redacta cele două nuvele romantice Mateo Cipriani și Friedrich Staaps în același registru de sensibilitate. Caragiale uzează manipulativ de registrul sensibilității romantice cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dintre formulările expresive ale scriitorului, „îmi pieptăn stilul”, pentru a releva travaliul scriitoricesc în privința stilului, iar despre teatrul, dramaturgul ar fi afirmat : „ (...) teatrul nu-i literatură, fiindcă nu ai grija stilului. Fiecare dintre eroi vorbește cum îi vine în momentul afectului”. Expresia justă este pe filieră franceză le mot juste pentru care stă tradiția clasicismului francez întruchipată exemplar de arta poetică a lui Boileau, din care merită reamintit un semnificativ distih, „Et ne vous chargez point d’un détail inutile./ Tout
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
corpului, schimbarea continuă a sentimentelor și activității mintale. Percepția vibrațiilor nu este un act voluntar, ci un act de supremă libertate - libertatea de a fi traversat de vibrațiile permanent și pretutindeni prezente. Singurul act voluntar este cel al preparării corpului, afectului și minții pentru această sacră Întâlnire Între vibrațiile materiale și spirituale și propria noastră ființă. Un sacrificiu este necesar - al abandonării obișnuințelor motrice, afective și mintale, În așteptarea Întâlnirii cu miraculosul și necunoscutul. Astfel putem Înțelege deconcertantele și Îndelungile exerciții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
familiară și cvasi-cotidiană comunicare, dovedește cât de superficială și lipsită de conținut sufletesc este pretinsa prietenie dintre oamenii comuni și mai dovedește și mizeria și subumanitatea lor morală : a nu avea o reală nevoie de prietenie presupune a nu avea afecte umane reale nici în căsnicie : soți, părinți, copii nu sunt altceva decât niște inși legați numai prin interese primare ; când aceste interese nu mai coincid, e uluitor câtă funciară indiferență sau chiar ostilitate iese la iveală între ființe care au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de foame, garantat, efectul este sigur." * Tocmai pe când mă gândeam cât de curios afect a avut propaganda mondială împotriva tutunului, care a crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
conta totdeauna pe ajutorul lor, pe discreția sa, pe prietenia sa. Caritatea sa îi fascina, puritatea lui seducea. Nimeni nu și-ar fi permis un discurs nedelicat în fața lui. Nu pentru că s-ar fi temut de mustrarea lui, ci pentru afectul pe care și-l cucerise. Se știe că în timpul serviciului militar mulți soldați sunt orientați să facă «experiențe» de viață. Într-o zi, printre ofițeri s-a pornit o discuție cu privire la caporalul Calabria. Își spuneau: «Cum poate un tânăr să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru toată viața, totdeauna supus simplelor dorințe ale lui don Calabria: «Eu sunt totdeauna de partea părintelui!», repeta în momentele de tensiune și de dificultate din cadrul Institutului. Don Calabria nutrea pentru el o stimă nemărginită și i-a arătat un afect plin de gingășie. Și nu putea să se comporte altfel față de acest suflet sincer și transparent, entuziast în a face binele, înflăcărat de râvnă sfântă pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre el: «E asemenea cristalului». Predilecția sa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Folosind drept criteriu principal "crizele" - "alienarea mintală se judecă după crize" - psihiatrul francez identifică, între bolile mintale, monomaniile (intelectuale, emoționale și voliționale). Sub denumirea de "monomanie", el se referă la o formă de semi-delir, caracterizat prin "leziunea parțială a intelectului, afectelor și voinței, ce se manifestă printr-o tulburare mintală care vizează, de regulă, un singur obiect sau un ansamblu de obiecte" (I: 341). Modul în care Esquirol definește "monomania intelectuală" (monomanie intellectuelle) va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a fenomenului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
care Esquirol definește "monomania intelectuală" (monomanie intellectuelle) va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a fenomenului: "Bolnavul adoptă un principiu fals, pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei care și-au pierdut prețuirea de sine, suferind un necaz
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
niște nebuni raționali (des fous raisonnables)" (II: 32, 49-50). Wilhelm Griesinger sugerează în manualul său din 1845, Die Pathologie und Therapie der Psychischen Krankheiten, conceptul de "iraționalitate" (Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în evoluția bolii. Nimic din aceasta nu dezvăluie vreo cauză organică subiacentă, ceea ce exclude evoluția demențială. Psihiatrul german remarcă natura episodică a halucinațiilor, dar insistă asupra frecvenței experiențelor vizionare sub formă onirică sau vigilă, și le descrie în termeni de "afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la deliruri consistente, deliruri profetice, deliruri grandomane, dar mai ales deliruri persecutorii, pe care le leagă de dispoziția psihopatică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adulți, cu o evoluție adesea strâns legată de circumstanțele vieții pacientului (autorii vorbesc, de pildă, de prezenta unui delir persecutoriu la membrii unei minorități comunitare), maladia se individualizează prin aceea că, exceptând acțiunile și atitudinile direct legate de sistemul delirant, afectele, vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder), o afecțiune rară ce apare la persoanele cu legături emoționale strânse între ele, din care doar una suferă cu adevărat din cauza unui
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]