3,869 matches
-
evanghelice din Brăila, continuând la București, unde va frecventa Colegiul „Sf. Sava” și Liceul „Libros”, fără a-și încheia studiile secundare. Paralel cu atracția pentru poezie, manifestă aptitudini plastice. Cultura lui T. este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
înrudit cu Robbe-Grillet; cuprinde, în schimb, un concentrat al tuturor temelor pe care Sorin Titel avea să le dezvolte mai târziu”, iar despre Lunga călătorie a prizonierului, carte marcată de apropierea scriitorului de „grupul oniric”, afirma că implică mai degrabă afinități kafkiene decât influențe propriu-zise ale Noului Roman, observând, de asemenea, că T., „dinspre Noul Roman, trecând prin Kafka, a ajuns la Melville. În realitate, [...] el n-a făcut decât ca prin mijlocirea acestui catalizator să dea expansiune propriilor sale resurse
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
lumii satelor ori târgurilor bănățene de pe la mijlocul veacului al XX-lea. Defilează, pe firul lecturii, multe scene de gen, rememorări, povestiri și conversații, reverii și fantasme, definite de o incomparabilă savoare a concretului și ordonate după o „arhitectură” narativă savantă. Afinități între lumea - și scriitura - „ciclului bănățean” și cele ale operei lui Ion Creangă au fost semnalate, pertinent, de mai mulți comentatori. S-ar mai putea adăuga și observația - sau ipoteza - că, în ultimă instanță, această exaltare a unei interiorități colective
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
fără îndoială unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani români. I. NEGOIȚESCU C. Țoiu scrie, probabil, greu și publică rar. Apropiat ca vârstă de Marin Preda, Doinaș, Geo Dumitrescu, Eugen Barbu, el face parte, literar, din altă generație. Mai multe afinități are cu proza lui Fănuș Neagu, Radu Petrescu și Ștefan Bănulescu, caligrafi împătimiți ca și el. Se desparte de aceștia prin temele pe care le dezvoltă în ultimele cărți, preocupate într-un mod acut de relația individ - istorie. În romanul
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui o constituie exilul, resimțit deopotrivă în plan poetic și existențial, iar modalitatea de surmontare a crizei constă în proiecția de universuri
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
O sensibilitate mai accentuată, care i-ar fi permis să scurtcircuiteze distanțele dintre imaginile și viziunile poetice, ar fi apropiat-o și mai mult pe U. de Diane Wakoski, din a cărei lirică a tradus și cu care are certe afinități. Totuși, principalul dușman al poemelor sale se dovedește tendința lor centrifugală, refuzul coagulării în întreg, o notație suprinzătoare putând rupe coerența unui text care începe bine: „O mare împrevizibilă mi-atinge mâinile/ norii atârnă zdrențuiți, cheltuială de prisos/ a unei
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
a confesiunii șoptite. Poetul e cel ce comunică semenilor apariția miracolului, epifania: „Auziți, se desfac / frunzele merilor, prunilor, / caisul își aprinde florile. / Oameni, e ceasul minunilor” sau: „Ascultați: își scoate colțul un mugur dintr-o ghindă”. Deși nu are mari afinități cu simboliștii, U. cultivă uneori estompa, încețoșarea contururilor, umbratilul: „În astă-seară / umbrele altfel coboară. // Pasul lor moale. // Când răsare luna / sosesc câte una. Nu le auzi, parcă e toată / lumea de câlți sau de vată”. După definiția lui Eugen Simion
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
jucată în 1984 pe scena Naționalului clujean, iar un volum de piese pentru copii, Poveste despre pământul țării, apărând în 1979. În calitate de critic și cronicar literar, publică Ospățul lui Trimalchio (1970), Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Turnul de fildeș (2003). A alcătuit antologii și a tălmăcit din scriitori
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
remanență. Aceste calități (și defecte în același timp) pot fi observate în volumele Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre Lucian Blaga, scriitorul fiind văzut prin prisma „afinităților și izvoarelor” ori prin aceea a unei biografii interioare. V. se numără printre exegeții care au apropiat opera lui Blaga de realitatea intimă a straturilor de adâncime, indicând și câteva trasee comparatiste cu efecte generoase. Volumul de poezie Cenușa verde
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
procesul dificil al „nașterii” orânduirii sociale aduse de comunism fiind urmărite în dramatismul și complexitatea lor. SCRIERI: Cenușa verde, București, 1969; Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970; Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Cluj, 1972; Marginea lacrimei, Cluj-Napoca, 1974; Lucian Blaga. Afinități și izvoare, București, 1975; Cetăți și călătorii, Cluj-Napoca, 1977; Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ion Budai-Deleanu, București, 1977; Mitologii critice, București, 1978; Soarele la miezul nopții, București, 1978; Poveste despre pământul țării, Cluj-Napoca, 1979; Templul de
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
și umor necomplezent, prin fantezism uneori debordant, salvat tocmai de excesul asumat fățiș, dar și prin lirism escamotat din delicatețe sub insurgență și neconformism. Proze ceva mai viguroase sub raport epic, deși provenind din același filon (și cu unele surprinzătoare afinități simultane cu textele onirismului estetic ori cu literatura lui Friedrich Dürrenmatt), sunt cele din volumul Moscuna (1975). Piesa titulară e o narațiune pseudopolițistă, un fel de replică parodic-fantastă la Emil și detectivii de Erich Kästner, cu accente inteligent satirice. Și
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
special către literatura germană, tălmăcind o parte din piesa Don Carlos de Schiller („Albina Pindului”, 1869 și „Liceul român”, 1870), dar și câteva opinii ale acestuia despre teatru, două capodopere ale lui Goethe, sub titlurile Patimele junelui Werther (1875) și Afinitățile („Pressa”, 1879-1880), fragmente din Schopenhauer (Despre religiune, „Convorbiri literare”, 1898) și proză de Adolf Mützelburg (Stăpânul lumei, „Pressa”, 1870-1871). A mai tradus din Heinrich Zschokke (Blondinul din Namur. Pașa de la Buda, 1873), Edmond Hahn (Contesa falsă, 1873), Friedrich Gerstäcker (Plutașul
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
Hegel este enormă: „Nimeni nu coordonase cu mai mult succes decât Hegel întreaga experiență de cultură a naturii și istoriei” (Fragmente autobiografice, II). Apropiat prin atenția arătată spiritului clasic de Mihai Ralea și G. Călinescu, dar având o mai mare afinitate cu esența acestuia, V. îl cultivă zi de zi ca observator al vieții, gânditor și comentator al frumosului, convins de puterea „rațiunii omenești”. Pe scurt, idealul clasic al omului, dimensiune capitală a tratatului de estetică, se reflectă în întreaga-i
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
cea dintâi micromonografie consacrată lui Ion Barbu (1935), Studii și portrete literare (1938). Cu totul remarcabil e volumul Arta prozatorilor români (1941), la origine curs universitar și care deschide seria studiilor sale de stilistică. Aici scriitorii sunt grupați pe criteriul afinităților de stil, iar analizele de text, de mare finețe, anunțând în unele privințe instrumentația de azi, impun prin nuanțarea și particularizarea observațiilor. I se adaugă capitolul Junimea, consacrat grupării, scriitorilor de aici, „marilor creatori” Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
a făcut „mahalagism distractiv”. Combaterea, tot excesivă, a sentimentalismului, depistat chiar și la marii poeți, riscă să compromită însuși lirismul acestora. Despre literatura română Z. a scris puțin și oarecum întâmplător. Prețuitor al Junimii, cu care și-a descoperit atâtea afinități (lupta contra imposturii, a falsității, a prostului gust), a fost și un admirator entuziast al lui Mihai Eminescu, pe care îl compară cu Homer, Eschil, Dante, Shakespeare și îl consideră „un dătător de legi, un începător de tradiție artistică”. Cele
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
inedite intitulate de editori Veghe și Clepsidră. Situația manuscriselor de poezie - confiscate la arestarea scriitorului (printre care se află „caietul negru” cu lirica ultimilor ani dispusă cronologic), în parte încredințate chiar de autor lui Andrei Scrima („manuscrisul Scrima”, orânduit după afinități tematice) la plecarea acestuia în India, spre a fi trecute clandestin peste graniță - a rămas multă vreme incertă, fiind clarificată abia spre cumpăna dintre milenii. În 1993 Academia Română îl va desemna pe scriitor membru post-mortem. Cele dintâi volume ale lui
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele” -, orbii, „patru umbre” care „de la Nord la Sud căutau Soarele”, câinele negru de pe maidan sunt tot atâtea alter egouri ale poetului. Deosebite afinități își descoperă cu specia canină și chiar se identifică, asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu aceasta: „Noi - îi zice poetul câinelui părtaș la foame - suntem frați și regi/ între nebunii de jos”, iar altă dată se întreabă: „Când o să mă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sinucide. Alături de lirica proprie, S. e autorul unor valoroase traduceri în limba maghiară din literatura română. Transpune atât poezie contemporană, cât și proză literară și științifică. Debutul îl face în 1962, cu tălmăcirea unor versuri pentru copii din Tiberiu Utan. Afinitatea s-a dovedit constantă, în 1965 și în 1966 apărându-i alte două traduceri din scrierile aceluiași autor. A realizat, de asemenea, versiuni în maghiară din poezia lui Nichita Stănescu și Ștefan Aug. Doinaș, precum și din proză (Matei Călinescu, Viața
SZILÁGYI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290030_a_291359]
-
vedere, către Prusia, atunci ruperea definitivă a relațiilor militaro-pedagogice cu Republica Franceză ar fi un câștig esențial și un progres uriaș” . Elita militară ar fi trebuit să devină așadar, grație acestui background educațional german, nu atât promotoarea prieteniei româno-germane (multiplicarea afinităților româno-germane), cât instrumentul de popularizare a Triplei Alianțe În societatea românească și, totodată, mijlocul de educare a populație În privința realităților geopolitice și strategice În care România vegeta. Din 1898, anul În care acordul a devenit operativ <ref id="44"> 44
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
reciproc suport moral și sprijin material... Dacă nu poate fi negată, legătura bunici nepoți nu este, totuși, una naturală, automată, ci, dimpotrivă, una construită; proximitatea geografică, debutul relației odată cu, sau foarte curând după nașterea copilului, grija cu care este întreținută, afinitățile reciproce, atitudinile părinților sunt principalii factori care permit construirea ei continuă. Așa se ajunge la menirea bunicilor din zilele noastre care au de jucat un rol dublu: atât față de părinții tineri, cât și față de nepoți prin ajutorul real pe care
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
Dupré a dat următoarea definiție sindromului psihopatologic Un sindrom este o grupare nosologică fundamentată pe coexistența obișnuită și subordonarea logică a simptomelor clinice. El este un tot, o unitate clinică ale cărui elemente sunt apropiate între ele prin legături de afinitate naturală. După părerea lui A. Guiraud, un sindrom este o juxtapunere de simptome clinice fortuite. Solidaritatea simptomelor se explică numai atunci când între ele există o relație patogenetică specifică. În felul acesta sindromul ne apare ca o noțiune intermediară între simptom
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
presupune o analiză atentă a următoarelor categorii de probleme: a) constituirea grupelor, componența și organizarea lor - atunci când activitățile nu necesită constituirea grupelor după niște criterii anterior stabilite de educator, se recomandă aplicarea principiului libertății elevilor de a se grupa, în funcție de afinitățile și similitudinile resimțite unii față de alții, intervenția educatorului având un caracter discret și fiind îndreptată spre ajutorarea elevilor în rezolvarea unor dificultăți ivite în organizarea grupelor; această manieră de lucru favorizează constituirea unor grupe în care fiecare membru resimte acel
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mai degrabă ca o sinteză decât ca o culegere de cronici și recenzii. Cu această carte criticul va fi recunoscut ca unul dintre cei mai pertinenți comentatori de poezie. În structurarea sumarului procedează, în stil călinescian, la gruparea poeților pe afinități și caracteristici. Mai întâi fixează un fundal al poeziei după 1950 (după Nicolae Labiș, considerat o punte de trecere de la o „modalitate” la alta), exact definit: „În fond, în aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a unor mari poeți, precum Tudor
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]