1,915 matches
-
meu. Poate c-ai intrat la apă. — Și-i antic - uită-te la rugină! Și cu toate astea se află pe un drum modern. Va trebui să mergem împrejurul lui. Sări între car și roata desprinsă, și genunchii i se afundară în nisip. Rima ateriză alături, își lăsă rucsacul să cadă și se prăbuși lîngă el, zicînd: — Noapte bună! Dar nu poți dormi aici. — Spune-mi unde o să găsești un loc mai bun. El ezită, dar spațiul îngust îi proteja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile și prăpăstiile unui peisaj familiar, iar laturile membrelor lui se frecară de preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în cutele unei răni umede care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz de bălegar. Rătăcindu-se, se întinse pe spate, simțind că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minciuni ca aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o grosime de cinci centimetri. — Iată drumul spre acasă, spuse Monboddo. Uită-te înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mintea lui Gosseyn. Mașina se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că aș fi putut înțelege ceva. Câteodată socoteam vinovate numerele pe care le simțeam din nou planând deasupra mea nu ca abstracții-cantitative, ci ca legi aspre ale unei lumi incomensurabile și neconvertibile. Atunci încercam, conștient, să ies din taina lor, afundându-mă și mai mult în ea. Dar nu despre numere vreau să vorbesc acum, deși ele sunt capabile de orice... Înțelegeți cum vreți polologhia asta crepusculară care ține mai mult de stări decât de activități meditative. Oricum, a crede că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până departe digul și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mintea lui Gosseyn. Mașina se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vorbești. Nu știu nici măcar cum am ajuns în magazinul ăsta. Sunt de acord cu dumneata că toată povestea necesită explicații, dar eu le văd cu totul altfel. Începu să tărăgăneze vorba. Se lăsase pe jumătate pe scaun, dar în loc să se afunde în el, se așeză încet și drept, ca un bărbat foarte, foarte vârstnic. Privirea îi fu atrasă de o inscripție ce strălucea deasupra unei vitrine cu arme, aflată înapoia femeii. O întrebă cu glas răgușit: - Ala... e un calendar? Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și altceva, pentru că nu știi niciodată ce lume minunată se ascunde în spatele frunzișului ce-ți acoperă cărarea. Rațiunea urmează aceleași mecanisme învățate, cunoscute, experimentate. Pășind mereu și mereu prin același porți, urmând zi de zi același scenariu, realizezi că te afunzi într-o rutină, e ca și cum ai pune viața pe “pilot automat” și tu ai fi doar un executant al ei, din care însă dispare bucuria, misterul, surpriza. Atâta timp cât faci aceleași lucruri pe care le-ai mai făcut vei obține aceleași
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pământ și croncăni jalnic de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă și neagră. Era sufletul cel osândit al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ÎNDOIALĂ, SPUSE PELDY, CĂ ASTA EXPLICI PARȚIAL LUCRURILE. ERA DESTUL DE RECE ACEST TÎNĂR, CEEA CE-L NELINIȘTEA PE HEDROCK. PRIVEA CU UN AER SUMBRU PRIN PODEAUA TRANSPARENTĂ LA SCENELE CARE SE DESFĂȘURAU DEDESUBT. CONFORMÎNDU-SE REGULILOR REFERITOARE LA VITEZĂ, AVIONUL SE AFUNDA TOT MAI ADÎNC ÎN ORAȘ. ZGÎRIE-NORII DE DOUĂ SUTE DE ETAJE PĂREAU SĂ ATINGĂ PARTEA INFERIOARĂ A APARATULUI, ÎN TIMP CE HEDROCK SE GÎNDI CU TRISTEȚE: "TE POMENEȘTI CĂ MĂ SUSPECTEAZĂ. NU E EXCLUS. DE FAPT (ȘI HEDROCK ZÎMBI CU O SIGURANȚĂ LIPSITĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
i se încețoșeze, deoarece mintea ei făcuse un salt absurd. Vorbi nedeslușit: Domnule Gonish, el mi-a spus că dacă n-aș avea părul negru, aș semăna perfect cu Ganela. Negatistul se înclină cu gravitate: ― Maiestate, văd că v-ați afundat deja în aceste ape tulburi și ciudate. Aș vrea să vă îndreptați mintea îndărăt, s-o duceți mult înapoi de-a lungul istoriei Casei Isher și să vă amintiți dacă există vreun bărbat ― soț sau împărat ― a cărui imagine vizuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul pe care literatura l-ar putea da seriei de vise în care se afundă, hipnotizat, Corto Maltese ? Tentativă pe jumătate literară, pe jumătate îndrăgostită, paginile ce închid acest proiect sunt parte a marelui vis pe care îl visăm, în clipele în care închidem banda desenată, iar privirea ni se înalță, melancolică, spre cer. Autorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic ― sau din cauza asta? ― am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde ne-am început vânătoarea. Propriu-zis nu era vânătoare, ci un măcel murdar. Odată intrați în mlaștină, cerbii se cufundau până la burtă în noroi și nu mai reușeau să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ținta, cu răbdare, un ceas întreg dacă vroia, și chiar să atingă trăgaciul, ușor, fără să apese. Și tocmai aceasta era noutatea acelor vânători, că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ștreang, tot n-aș fi izbutit să vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătîndu-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit. Atunci pescarii s-au întors la cafenea și au continuat să-și bea cafeaua răcită. " Și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
despre miile de arestați și strămutați în Bărăgan. Tineretul pleacă în masă la oraș, impulsionând industria, astfel urmând distrugerea sistematică a satelor românești. În epoca de aur mult trâmbițată, caldarâmul străzilor e bătătorit de tartorii roșii, secera și ciocanul se afundă în sânge, sărăcia, teama, frigul și foametea predomină în casele oamenilor, “nimeni nu avea încredere în nimeni, sistemul diabolic se baza pe represiuni și nelegiuiri.” în 1977 s-au răzvrătit minerii din Valea Jiului, în 1987 muncitorii brașoveni au ieșit în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
erau la locul lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere. Era o cutie de oțel. În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuie să spun că de atunci lucrurile au mers din ce în ce mai prost. Condițiile s-au deteriorat. Minkoff, iubita mea nepasionată, s-a întors împotriva mea. Însăși mama, agentul distrugerii mele, a început să muște mâna care o hrănește. Ciclul meu se afundă din ce în ce mai jos. O, Fortuna, spirit capricios!] Personal am constatat că lipsa hranei și a confortului, în loc să înnobileze spiritul, creează doar neliniște în psihicul omului și-ți canalizează impulsurile cele mai bune spre un singur scop: acela de a-ți procura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai avea nici urmă de ostilitate. Uită-te bine la ea! Domnului Levy nu-i venea să creadă. Domnișoara Trixie arăta exact ca mama doamnei Levy. * La cârciuma lui Mattie Ramble, Jones își turnă un pahar cu bere și își afundă dinții lungi în spuma ei. Femeia aia, Lee, se poartă rău cu tine, Jones, îi spunea domnul Watson. Ce nu pot eu să sufăr e să văd un negru care face haz de necaz pentru că-i negru. Și tocma’ asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu. Nu citesc nici măcar ziarele. — În cazul acesta va trebui să-ți faci imediat un program de lectură, ca să poți înțelege criza secolului nostru, spuse Ignatius solemn. Începe cu ultimii romani, incluzându-l, firește, pe Boetius. Apoi trebuie să te afunzi cât mai serios în Evul Mediu timpuriu. Poți să treci peste Renaștere și Iluminism. Nu fac decât o propagandă periculoasă. Și dacă mă gândesc din punctul tău de vedere, ar fi mai bine să treci și peste romantici și victorieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine ce-ți spun eu acum. Nici un străin nu-mi va achita mie nota de spitalizare. Voi rămâne aici până când niște bani cinstiți îmi vor plăti libertatea. — Ridică-te din pat! urlă doamna Reilly. Trase de pijama, dar trupul se afundase în saltea ca un meteorit. Ridică-te până nu-ți mut din loc fălcile alea grase. Când văzu poșeta mamei sale ridicându-se deasupra capului, Ignatius se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]